Trei pasi pentru a fi un troll eficient

***Aveam de gând să scriu despre alt subiect, dar îl voi mai rumega. Până una alta, un post cu creaturi mitice… hm…***

E plin internetu’ de ei și de articole despre cum să fii unul eficient și cu profit maxim…dar, ce sunt troll-ii? Ei, în afară de cei menționați de JRR Tolkien, trollii sunt o specie destul de la modă pe meleagurile virtuale. De obicei, ei au un scop bine conturat, și anume: să își facă treaba (de obicei cea mare), să se șteargă și să privească apoi cu satisfacție și amuzament la pagubele produse :). Ei sunt cei care postează off-topic, cei care spun pe un clip youtube al trupei X că trupa X cântă nașpa, cei care pe forum-uri creștine postează citate din Zarathustra lu’ Nietzsche și afirmă că nu există Dumnezeu și că Biblia este o gramadă de minciuni. Ei sunt troll-ii. Totuși, ce îi determină pe acești oameni să facă asemenea atrocități? Păi, principala cauză este plictiseala… Te plictisești, nu-i nimeni pe mess așa că vei enerva niște suflete nebănuitoare.

Cu toate că nu faci decât să enervezi lume, a fi un troll eficient cu splash-damage cât mai mare presupune următorii pași:

1. Numele – acesta este întotdeauna contextual și diferă de la forum la forum. De exemplu, dacă ești pe un forum creștin trebuie să fie ceva de genu’ “Adevaratul crestin”, “Nicodim” sau “Ateul”. NU trebuie să fie ceva la caterincă pentru că vei fi depistat și scopul nu va fi atins (lumea nu se va ataca… ). Încă un exemplu, dacă ești pe un clip youtube de muzică Pop, ar fi bine să ai nume din gama “xdisciplex”, “megadethrulz” sau “limbpizkit”. Încă o dată, numele este foarte important deoarece în funcție de el vei fi sau nu luat în considerare.

2. Exprimarea – trebuie să fie însoțită de greșeli, dar nu aglomerată. Lumea trebuie să te creadă un prost incult și agramat, but don’t overdo it! Iarăși, depinde de context. Dacă ești pe un forum de gaming trebuie să folosești mult “lol”, “rofl”, “stfu”, “noob” și alte cuvinte 1337, pe când dacă ești pe un forum creștin trebuie să folosești exprimări ca “adevărata credință”, “căi-ți-vă de pcăatele voastre” și să pomenești de vro două ori numele vreunui sfânt.

3. Mesajul – esența faptului de a fi troll. Trebuie să fie unul off-topic sau aleator, destul de ofensator și tâmp. Trebuie să enerveze, să aprindă spiritele. Totodată, nu trebuie scris aiurea, ci trebuie să pară (dacă nu este chiar așa) că tu chiar crezi ceea ce afirmi. De exemplu, pe un clip de youtube de muzică Pop ar trebui să spui că metal-ul le dă jet tuturor genurilor muzicale sau să spui ce nașpa cântă Britney Spears (care chiar cântă nașpa…).

Să vă dau un exemplu de trollism:

– forum: creștin

– topic: postează 2 motive pe care le-ai folosi pentru a convinge pe cineva să vină la concertul lui X (cântăreț de muzică rock) și câștigi un album.

– post: Adevăratul creștin – “Acest gen de muzica este esenta culturi americane care au abandonat pe Dumnezeu si au imbratisat pe satana si toate nenorocirile fiecarei generati. Cai-ti-va de pcaate si veni-ti la credinta adevarata! Doamne ajuta!!!”

Și încă unul pe care pe mine m-a amuzat foarte tare aici , actualizat recent (adică acum). Spre rușinea mea, nu am avut splash-damage mare :(… Alte sugestii pentru a fi un bun troll?

Muzica

În sfârșit, după o bună bucată de vreme de secetă și rutină dureroasă, ieri am simțit cu adevărat muzica. Mai ales când am cântat împreună cu Adi Hentea am simțit un fior care de multe ori este estompat de sfintele și dreptele standarde muzicale împărțite de mai-mari…

Însă uitându-mă la omul ăsta, Adi, mi s-a făcut rușine de mine; el este orb (nu din naștere – deci n-are simțurile extravizuale așa de dezvoltate) și totuți a terminat o facultate cu o notă bună și are și un job unde compune și face aranjamente muzicale (din câte am înțeles). Câtă voință și putere a avut și are acest om! Mulți ar claca în circumstanțele în care ar orbi la 19 ani, în floarea vieții… nu și Adi. Viața este prea scurtă ca să o petreci în auto-compătimire și în delăsare, sau cum e vorba aia să faci pământului umbră degeaba, să treci neremarcat.

Eu, unul, am un vis mai de demult… unii l-ar numi adolescentin sau teribilist, dar doresc să fac o trupă cu mesaj concret și izbitor, nu cu ocolișuri, ascunzișuri și alegorii creștine pe care să nu le înțeleagă nimeni. Așa că asemenea lui Iacov din vechime, nu mă voi lăsa până n-oi face-o și pe asta.

Astăzi la serviciu am căutat mai multe trupe creștine pe net. Am dat de 12stones (nici măcar nu le bag link pentru că nu-mi plac deloc :) ) și de o trupă canadiană pe care ulterior am ascultat-o în continuu 4 ore (aceleași 5-6 piese care erau pe site), și anume Starfield. Foarte mișto. Programez foarte bine pe muzica asta. E adevărat că la un moment dat mi s-a făcut chef de zbuciumeli și rupt boxe așa că am băgat o mică repriză de Let the Bodies Hit the Floor, după care m-am calmat și am dat-o pe noul album Dream Theater care mi se pare mult mai plin de inspirație decât Systematic Chaos. Recomand cu căldură acest album – Black Clouds & Silver Linings; are cam tot ce-i trebe: riffuri supărate, balade de plânge chitara, instrumentale epice, teme comune cu alte albume precedente, ce să mai… artă.

Vă doresc audiție plăcută. Acum, vorba cântecului: let the bodies hit the floor… or the bed.

Torna, fratre!

***Acesta nu este un post despre bizantini și avari***

Legenda spune că într-o campanie a armatei bizantine împotriva avarilor (poporul, nu neamu’ lu’ Hagi Tudose) un soldat a observat că un bagaj de pe catâr a cazut și i-a spus altui soldat “torna, torna, fratre!” să se întoarcă după bagaj. Mesaju’ a fost, însă, transmis din gură în gură (nu într-un mod gay) și a fost interpretat ca o alarmă. Avarii, și ei s-au panicat și întamplarea s-a sfârșit cu ambele armate fugind în direcții opuse.

Dar acest post n-are legătură nici cu bizantini, nici cu avari, nici cu armate. Este un post despre familie. Chiar vorba asta “torna, fratre!” o foloseam eu când îi spuneam lu’ frati-miu să toarne apă/suc în pahar (sau în unele cazuri în farfuria cu cartofi prăjiți…).

M-am obișnuit să stau singur – mă rog, cu ai mei – și să m-arunc în pat să dorm sau să PC-esc când ajung acasă. Sincer, nu am simțit așa mult nevoia de companie sau nu am realizat lipsa unui frate în adolescența mea. El a fost plecat la Oradea la facultă și dup’-aia s-a-nsurat… practic, nu prea ne-am văzut și chiar când era pe-acasă în vacanțe nu prea puneam accentu’ pe asta.

Dar e așa mișto să ai frate/soră. Sincer, nu știu cum rezistă cei care sunt singuri la părinți… e mișto să fie cineva în casă cu care să râzi, cu care să mai vezi un film sau să mai faci un joc. Sau cu care să faci mișto de ai tăi :). Lucruri, ar părea, mărunte… da’ de care mie mi-era dor. Acum s-a ivit ocazia datorită faptului că nevastă-sa a plecat la bunici cu nepoții-mii; și frati-miu s-a mutat la noi acasă :), pentru perioada asta.

Cine n-are frate/soră să înfieze unu/una sau să-și convingă părinții (asta dacă mai sunt apți :) )… sau să-și caute coleg de cameră… cre’ că sentimentul ar fi cam același…

Rise of the Bloggers

***Un post despre bloguri și blogări***

Se pare că nu numai țânțarii și muștele apar înspre vară, ci și blogării. Numai ieri și astăzi mi-a fost dat să văd 2 bloguri nou-nouțe (luna mai) de la persoane la care nu mă așteptam. Suntem invadați! Acest sport se pare că prinde amploare… lucru cât de cât ok – înseamnă că unii încep să gândească și să (învețe să) se exprime.

Vă las să vă amuzați accesând urmatorul LINK, sursa eba :). Auzi… instinct de politician… probabil trebuia să fie “distinct de politician”…