Dashboard

*** Culese de prin dashboard-ul blogului ***

Un prim lucru să zicem că sunt search-urile. Ei bine, în topul căutărilor care au afișat și blogul meu se află “sunete din iad”, lucru care te-ar duce cu gândul că aici se găsesc. Acum, io înteleg că ascult Demon Hunter, dar totuși.. Probabil că trag ponoasele de la postu’ ăsta.

Un alt lucru amuzant îl constituie spam-urile. Folosesc Akismet care este foarte eficient în menținerea curățeniei în comentarii. De obicei, spam-urile sunt de genu’ “I agree”/”I disagree” etc. . Totuși, postu’ ăsta e mai special. Deși este doar un tutorial, iată unele comentarii:

  • Wait…which one is Britney? ( … )
  • who are you? My sis is doing good I guess, shes trouble as always! (draga de ea)
  • Wait…which one is Britney? (iar…)
  • I think you are wrong and many people will not agree with you… ( ăsta e un hater se pare :D )

și preferatul meu:

  • OMG…totally! (that is so like yesterday… )

Ciudat lucru și internetul ăsta…

Post intre nunti

*** Nu, nu este vorba de postul sfintei Marii ***

Edit: se pare că nu dădusem publish post-ului… meh, anyway… enjoy

Ieri am fost la nunta lu’ Fil, iar alaltăieri la pregatiri pentru nuntă: repetiții, aranjat pe-acolo, stabilit chestii etc. Au fost multe amănunte de pus la punct, aranjamentul de făcut, iar fetele (subliniez) s-au descurcat de minune. Evident că am avut și io meciurile mele cu Teo, dar noroc că nu mă învinețesc repede…

În altă ordine de idei, nunta a fost mișto, mirii frumoși (evident, mai ales mireasa),  mancarea bună, trupa a cantat bine si cred ca toată lumea s-a simtit bine. A da, și io am fost penal ca de obicei :D . Acum urmează să mă duc la altă nuntă (fără număr, fără număr). Încă nu s-a digerat toată mâncarea de ieri, dar mă gândesc cu bucurie la faptul că pe când unii vor pleca la lucru luni, eu voi sta frumos… s-ar putea pe WC, dar prefer să zic în pat.

6 o’clock rain

*** Plouă, e soare, Îi dăm glorie, glorie, glorie ***

Sper să nu-mi moară router-u’ pentru a multa oară în seara asta – e un lucru care se întâmplă cel puțin 1 dată / ploaie, asta cel mai des datorită variațiilor mari de tensiune atunci când plouă (sper să nu-mi pocnească și mie laptop-u’ ca lu’ Badea).
Ce e mai neplăcut ca atunci când te pregătești să pleci de la serviciu să înceapă ploaia? Și nu o ploaie oarecare, ci una zdravănă sau drasnică (după cum spun unii). Mai neplăcut este să pleci prin ploaie, lucru pe care nu l-am facut din spirit de autoconservare.

Așa că am rămas în continuare la seriviciu și mi-am căutat de lucru (evident, diferit de domeniul job-ului meu). Recomand călduros următoarele activități:

1. uitatul pe pitzipoanca.org (disclaimer: conținut explicit de prostie – nerecomandat celor cu probleme gastrice / de digestie)

2. privitul și încurajatul colegilor care aleargă prin ploaie și prin parcarea inundată spre mașina lăsată prea departe de firmă

3. aruncatul frenetic cu mingi de pluș (la noi la Graitec se poartă) în colegi

4. refresh-uirea la fiecare 5 secunde a paginii de Twitter ca să vezi cine mai e afectat de ploaie

5. postat mesaj SOS pe Twitter

Dacă după repetarea acestor activități de cel puțin 2-3 ori nu se mai domolește ploaia, repetați una la alegere.

În cazul meu, n-am fost nevoit să repet decât pe cea cu aruncatul frenetic al mingilor de pluș – hehe – deoarece ploaia s-a mai potolit și un coleg s-a oferit să ne transporte cu mașina până aproape de casă.

Cum ți-ai petrecut tu ploaia de ora 6?

Lupta cu tehnologia

*** Azi am stat 10 minute la un automat Citibank. Wanna know why? ***
Vin ca tot omu’ acasă după o zi de muncă, urc cele 5 etaje pe scări pentru că liftul este blocat la 7 și îmi iau factura Cosmote cu gandul de a o plăti (motivat fiind de “Pentru moment, nu aveți posibilitatea inițierii de apeluri de la telefonul dumneavoastră mobil”). Urc până la 7, iau liftu’ și mă așuiez la rând în dreptul automatului Citibank.

Dar iată: o familie de 4 (patru) oameni stătea grămadă la automat. No worries, pot aștepta. Timpul trecea, oamenii aveau o singură factură, însă continuau să monopolizeze bietul aparat. M-am tras mai aproape de ei ca să văd care era problema. Problema erau ei… “Pe ce apăs acum?”, “Unde bag bancnotele?”,  “Cât am de plătit?”, “Unde bag bancnotele?”, fiecare întrebare repetându-se de cel puțin 2-3 ori într-un interval de 2 secunde. Aparatele alea Citibank sunt stupidproof (dacă până și americanii le pot folosi…), iar familia asta avea media de vârstă aprox. 30 de ani, adică mă gândesc că știau să apese cu degetu’ pe sticlă și să citească ce scrie. Poate încercau să vadă cum este să gândești cu un singur neuron pus la share. Într-un final au reușit să învingă sistemul și să plătească factura care nu se lăsa plătită cu stoicism, dându-mi și mie bucuria de a plăti Cosmote-ul ( cu toate că fericirea succesului mi-a fost curmată când am văzut că liftu’ era la 9 ).

Oare chiar așa de greu este să intuiești tehnica asta (sau măcar cea de la începutul anilor 2000)? Încă sunt întrebat de unii pe mess întrebări de genu’: “Cum aflu cum îl cheamă pe actorul care îl interpretează pe Dumbledore?” sau “Cum aflu dacă cineva e onlain sau nu pă mess?”. Păi io știu? Ai încercat să scrii pe Gugăl “Dumbledore actor” sau “find ymsg invisible”? Use your brain, mon! Cred că ar trebui să fac un tutorial de cătutat pe Gugăl cu ce cuvinte cheie să folosești (greu lucru) and all.

Mda, ăștia suntem noi, mai înapoiați un pic… pentru că e greu să gândești…

Numa numa

*** Trebuie să recunosc faptul că sunt dezamăgit și neinteresant de actuala muzică românească – definită în 90% din cazuri de haus și dens – și prefer s-ascult cam orice altceva. ***

Probabil că-l știți pe Dan Bălan. Da, da, tipul ăla cu “Ma-e-la-hiii ma-e-la-hooo” de la O-zone. Ei bine, melodia nu este nouă, dar io acum am aflat de ea și o cam ascult de-o oră și ceva în continuu. Este vorba de “Despre tine cânt”. Am ascultat-o din obiceiul pe care-l ca atunci când dau de un filmuleț de iutub embedded pe o pagină să-i dau play. Așa am făcut și acum și pe măsură ce piesa mergea mi se îmbunătățea și impresia despre ea, iar când am ajuns la bridge dădeam din cap ca ăia de la preselecția de la Cerbul de Aur când au început The Marker să cânte (mai pe la sfârșit așa). Oricum, îmi place foarte mult piesa. Piesa puteți să o găsiți aici. Presimt că iar o să mă apuce o obsesie gen Switchfoot – Dare You To Move sau Delirious? – Obsession, melodii pe care le-am ascultat cel puțin 2 zile în continuu.

Și pe final, un clip pe care l-am văzut prima oară acum mulți ani și la care am râs foarte mult. Spoiler: partea penală e pe la sfârșit, cam pe la 3:40 .