Hacheri

*** Probabil c-aţi auzit deja de toată isteria asta cu Nokia 1100, but still ***

Check this out: ştire! Cică nu-ş’ ce bug al software-ului de la modelul ăsta dă posibilitatea cuiva sa fie facă hecăreli. Un fel de Phone of Hacking +3 (portocaliu înseamnă că e item de calitate legendary :)) ), care îţi dă +3 la Hacking skill.. După ce m-am uitat pe ştirea asta am băgat un ochi şi pe okazii.ro. Iată rezultatul:

nokia1100

Pe departe cel mai tare este ăsta, cu următoarea descriere a produsului: “vand nokia 1100 rh 15 an 2001 (W2.80) cred ca este cel mai tare !!!”. Probabil că este la caterincă anunţu’ ăsta, da-mi place unul din mesajele primite:

nokia1100_comment

Apropo, am şi eu un Nokia 1100 de vânzare. Oferte, ceva?

Ze G-etiquette

*** Un telefon politicos reflectă un caracter politicos… pă bune?! ***

Citeam astăzi un articol pe Realitatea despre un așa zis ghid de bune maniere pentru telefonul mobil și pe măsură ce citeam mă amuzam din ce în ce mai mult. În special, m-a amuzat fraza asta: “atunci când şeful (care bineînţeles că ascultă muzică clasică) va auzi, că telefonul tău de serviciu sună cu melodia ta preferată a trupei Metallica”. Cre’ că mai puțină lume ar fi deranjată de o Metallică decât de o manea.. de fapt, stai, având în vedere că e mai mulți cocalari, probabil că au dreptate, o manea ar fi mai potrivită decât un hit Metallica. Faza e că șefu’ meu care are vreo 40+ ani, atunci când am intrat la el, asculta Rammstein.. hm.. bineînțelesu’ ăla nu prea are ce căuta acolo, iar dacă era glumă it wasn’t remotely funny..

Sincer, această G-etiquette – cum se vrea a se numi – nu cred c-o să prindă la public. Trăim, totuși, în România, hellooo.

În primu’ rând pentru că bădăranu’ care e cu Guță pe un v360 dat la maximum și vede titlul “Ghidul bunelor maniere…” cvasicreierul lui nu poate să priceapă cele două cuvinte – “bune maniere”. Hm.. nu prea sună familiar. Într-un final o să primească eroare de stack overflow de la întrebatul de prea multe ori “ce-s alea?!”. Deci 0 (zero).

În al doilea rând, când ai văzut tu ultima oară un cocalar dând dovadă de altruism. Eu, sincer, am văzut.. acum vreo 5 ani un caz. Acu’ pe bune, vezi tu un gibon d-ăsta să posede minimumul de maniere cât să-și dea seama că plăcerea lui auditivă dăunează grav sănătății celor din jur? De unde… Aproape la fiecare 2 zile văd câte un parazit cu un telefon mai mult sau mai puțin stilat și invidiat că emană decibeli poluanți de pe mobil. Și o ține așa până coboară (el). Dacă, Doamne ferește, îți trece prin cap să-l rogi pe un ton frumos să închidă putreziciunea aia de muzică, sigur vei avea carne destulă în frigider când ajungi acasă… So, goodbye not being selfcentered. Până acum avem 0 + 0 = 0.

Să zicem, totuși, că un cocalar mai răsărit și mai versat ca alții o să citească articolul ăla sau ghidul care se vrea a fi distribuit în locuri publice; o să vadă că devii stilat dacă ești manierat (chiar dacă tot nu știi ce-i alea) și că e frumos să nu iriți sucul gastric al altora prin muzica pe care o propagă telefoanca ta. Și probabil că o să-și și schimbe tonul în cel standard al telefonului (ce înmulțire a pâinilor? Asta, da minune, tată). Totuși, crezi că se va converti și pe alții?

Oameni…

*** Că tot este la modă discuția despre bloagări mari și mici, se poate să nu mă inserez și io? A, și în sfârșit mi-am re-pus lentile de contact – evident, nu singur… ***

Multe dintre articolele pe care le-am primit pe Twitter de pe FTW.ro aveau la bază discuții despre bloagări mari care desconsideră bloagării mici, sau despre ăia mici care au făcut nu-ș’ ce. Articolele astea sunt bune de urmărit.. sunt un bun studiu de caz asupra societății noastre.

Multă lume am văzut că dă cu roșii ba într-unu’, ba în altu’, că ăla a făcut nu știu ce, că nu ajută, că altu’ e arogant, că se vinde ieftin etc. Și așa, toată treaba asta cu bloagăreala, pentru mulți, se rezumă la a fi în blogrollu unui bloagăr mai trafica(n)t. Recunosc, și mie mi-ar plăcea să am sute de vizitatori pe zi, zeci de comentarii la fiecare articol etc. da’ nu mă ambalez în halu’ ăsta.

Problema noastră, a generației actuale, este faptul că vrem ca toate lucrurile să vină instant. Avem supă instant, prosop instant, dar din păcate nu avem creier instant (unii nu-l au chiar deloc). Vrem salarii mari după juma’ de an după ce ne-am angajat, vrem să cântăm la chitară ca Petrucci după două ore de zăngăneală pe primul Stagg cumpărat, vrem să avem trafic super mare pe site la o zi după ce l-am uploadat. Toate dorințele astea sunt contrare naturii lucrurilor. Nu așa stă treaba pe Terra. Pentru a cânta ca Portnoy la tobe tre’ să exersezi vreo 5-6 ore – cel puțin – zilnic, ca să ai salariu mare, în general (zic în general pentru că există și multe modalități de moralitate îndoielnică de a face lucrurile), tre’ să fii bun, să fi acumulat cunoștințe temeinice în trecut și să pui osu’ și pasiune în ceea ce faci. Dar… asta e cam greu pentru că ni-e lene și n-avem chef să depunem prea mult efort.

E o vorbă din străbuni care zice “Cine nu muncește nici să nu mănânce”. Și mai e și aia cu no pain, no gain. Așa că înainte să deschidem gura și să aruncăm cu noroi în ăia care cât de cât au muncit să ajungă unde sunt, haideți să epuizăm toate resursele de care dispunem pentru a ne atinge scopu’ și să lăsăm mediocritatea la o parte. Și abia dup-aia putem să aruncăm cu noroi în alții…

Lume noo (III)

*** Shameless advertising FTW! (simplu, nu FTW.ro) ***

Îmi face deosebită plăcere să fac următorul anunț: mi-am luat HTC Cruise! Hm… nu era ăsta anunțu’ pe care doream să-l fac… Mai încercăm o dată. Am cântat pe tobe acustice care nu erau Stagg sau altă firmă de rahat! Super tare, da’ nu e ăsta anunțu’ ( cu toate că am vorbit ieri seară tot timpu’ despre cât de mișto s-au auzit cinelele, premu’, toba mare, tot! – săraca de prietena mea a trebuit să mă îndure tot timpul petrecut împreună și să-mi suporte zâmbetul tâmp rămas pe moacă ).

OK, o s-o fac ca lumea acu. Îmi face deosebită plăcere să-l anunț pe fostul coleg de facultate, sursă de copiat de încredere, partener de caterincă, dătător de referat celora care nu aveau înainte de examen (parcă el era) și prieten – Zinc! ***aplauze, the crowd goes wild, zboară niște chiloți prin aer, cineva arde cu cafea pe altcineva… OK, mă opresc***

De curând s-a alăturat și el colaholicilor anonimi – mă rog, nu chiar așa de anonimi din moment ce ne-am făcut publice moacele – și ne ajută cu idei; cu timpu’ stăm mai toți cam prost. În curând (curându’ ăsta e cam relativ având în vedere că taktu e proaspăt însurat, iar restu’ dăm cu sapa pe moșiile stăpânilor majoritatea timpului) prima pagină – colaholicu.ro – și nu numai vor fi modificate, vom incrementa și versiunea (3.0 parcă?), iar hașer blog va lansa un mic tool pentru calculul salariului. Apropo, luați de-aci doua mici sondaje (nota: in caz ca sunteti indecisi, puteti alege si 2 raspunsuri):

[poll id=”3″]

[poll id=”4″]

Lume noo (II)

Așa cum probabil ați văzut și la taktu, în familia colaholicu a apărut (pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă) un nou membru – hașer blog. Omu’ care se ocupă de conținut este cel cunoscut sub aliasul artistu05, iar eu mai fac ceva pe la partea tehnică.

Motivul existenței Hașer blog este simplu: vrem să interacționăm cu oamenii care vor să se angajeze/reangajeze și să le dăm câteva tips & tricks, să le arătăm genul de model de CV care place de-obicei firmelor și multe alte lucruri care țin de domeniul muncii. Deocamdată, suntem la început și idei avem; timpul este ăla mai hain.

Cu astea fiind spuse, conchid încă un post din Shameless Advertising. Începe să-mi placă.