Unele femei…

*** Cre’ că numa’ femeile pot atinge anumite valori ale inteligenței care de-obicei converg spre 0 (zero). Nu contest faptul că sunt mulți bărbați retardați, dar unele femei parcă au talent în a nu gândi… ***

Voi expune 2 situații care să ateste afirmația de mai devreme:

1. De-obicei când plec de la prietena mea seara târziu iau un taxi și de multe ori taximetristul ascultă KissFM care la ora aia difuzează emisiunea aia cu sfaturi în dragoste, mă rog, ce-o fi. Mă amuză emisiunea aia pentru că dau sens zicalei ăleia cu”mare Ți-e grădina, Doamne…”. Ei bine, săptămâna asta am auzit la un moment dat de o fată al cărei prieten/iubit a violat-o, a desfigurat-o și săraca a ajuns în comă la spital. Totuși, ea și-a revenit și și-a făcut operație estetică. Bun. Ai zice că a învățat o lecție, nu?

Well… după câtva timp l-a iertat pe iubițel și s-a combinat iar cu el.(?!) În momentul acela cre’ că ultimul ei neuron și-a făcut harakiri. Cum, mă?! But wait, it gets better. Evident că tipu’ și-a făcut treaba și dup-aia i-a dat flit, dar ea a prins curaj și i-a spus că e un porc și un pervers. O da, i-a dat-o în moalele capului, l-a demoralizat. 1-1 pentru fata proastă. Right.. Păi e de înțeles, din moment ce ultimul neuron deja murise. Ăsta e cazul fetelor cu sindromul Stockholm. Iubitu’ te bate, te dă cu capu’ de calorifer și îți umflă mufarina, dar tu-l iubești așa de mult pentru că, de fapt, el e așa drăguț cu tine (atunci când vrea să facă sex). Doamne, dă-le o moarte ușoară ăstora ca ea, că dacă o țin tot așa…

2. De curând am primit un link ca s-o votez pe o cunostință care participă la un concurs. În concursul ăsta,  câștigătoarea cică ar primi o operație de mărire a sânilor în valoare de vreo 5000 euro. Ok, m-am uitat la motivele pentru care își doreau concurentele această operație și cam toate spuneau așa:

  • e visul lor de când erau mici să aibe niște forme mari și atrăgătoare
  • de când erau mici visau la niște sâni magici (cum sunt ăia nu-ș’… maybe they do magic tricks…)
  • această operație le va face să fie mai încrezătoare în ele
  • sunt foarte complexate
  • simt că bărbații lor se uită după altele și nu vor să-i piardă (buhu). Aici tre’ să dezvolt un pic. Era vorba de o tipă care se combinase cu unu care era deja căsătorit. Ăsta a divorțat de aia și s-a căsătorit cu tipa asta, iar acum ea nu mai arată așa bine ca atunci (duh) și se îngrijorează ca poate o părăsește pentru că a observat deja că soțu’ se mai uită și după altele. Păi ce credeai, cap sec, că se va întâmpla când te vei mărita cu un d-ăsta ca el? Hm?!

Și majoritatea invocau motivul că ăsta e cel mai mare defect al lor! Nu prostia, ci sânii. Mai erau și unele care vroiau operația doar de chestie, pentru că se poate și pentru că augmentează look-u’ (ca un machiaj). Totuși, m-a lovit asta cu “cel mai mare defect” sau “complex”. Eu am nasul mare și nu-s cine știe ce arătos, dar am abandonat complexele astea cam pe la 14 ani… Sincer, eu aș fi cel mai îndreptățit la operația asta pentru că eu nu am deloc! Când dai cuiva bani dai de-obicei celui care chiar nu are deloc, nu? Deci, eu ar trebui să câștig operația asta.

Anyway, am stat și am analizat treaba și mi-am dat seama că nouă, bărbaților, ni se cam rupe. Nu prea am auzit de bărbați care să dorească să-și mărească ceva. Nici măcar cocalarii ăia care se duc la sală. Pentru că noi știm care este adevărata frumusețe, dragă…Ahem! De fapt, pe noi nu ne prea interesează. Nu-ți place cum arăt? Asta e…

Și totuși, dacă un bărbat iubește o femeie cu adevărat, o să-i pese mai puțin de modul în care arată ea (cu toate că are și el o importanță!) pentru că accentul va fi pe relația dintre cei 2 (mamă, ce deep sunt). Dar dacă o să vrea doar o păpușă gonflabilă îmbunătățită pe care s-o scoată din dulap când vrea prințul Albert atunci operația e musai!

În concluzie, dacă sunt fete care citesc postu’ ăsta, vă rog din suflet să gândiți. Știu și respect faptul că unele faceți acest exercițiu de mai mult sau mai puțin timp și știu că cititoarele mele sunt deștepte și că acest post l-am scris pentru pereți pentru că de-obicei intră doar oameni deștepți pe el. Da’ poate, cine știe, o intra cândva o pițipoancă de pe Gugăl…

Ochelari de cal

*** Ar trebui să-mi fac o categorie specială pentru această specie, purtătoare de asemenea ochelari… ***

Pe așa o vreme nasoală parcă unii sunt mai enervanți. Mă rog, d-ăștia cu ochelari de cal sunt enervanți 99% din existența lor, haha. Bă, da’ e unu care e modelul roacărului ignorant perfect: tot ce nu-i metăl e super najpa, dacă o melodie pop n-are un solo de electrică e kilonajpa, iar dacă Tom Jones nu bagă și el acolo un Rectifier de la Mesa Boogie e meganajpa. În principiu tot ce exclude chitară e najpa. Tu, dacă citești și nu ai chitară sau ai chitară da’ mai asculți uneori Michael Jackson, ei bine, ești najpa, manelistule!

Un pseudo-wanna-be, cu toate că nu dă semne de wanna-be-ism tot timpu’, da’ de multe ori vorbește din auzite, nu chestii empirice. Ce m-a lăsat mască azi a fost următorul incident. Stăteam și vorbeam de Cerbul dă Aur (vorba lu’ Paul) și de țeapa pe care le-a tras-o Vai când a cerut Temișan un encore (by the way – OWND!), când Ignoramus se trezește și grăiește că Ștefănel Vai nu are feeling (toți chitariștii dezbat cine are sau nu feeling – așa e cul). Nu-s fan, mai ascult așa în treacăt. Am zis că poate-l confundă pe Vai cu Petrucci (da’ și ăsta are). Nici vorbă, Vai n-are feeling, în schimb Malmsteen rulează… El vorbea, eu îmi strângeam falca de pe jos. Bă! BĂ! BĂ, hahalerelor, l-ați auzit și voi pe un alde Manolovici că a zis că Vai sax și hop și voi… Și acum când scriu sunt un pic uimit de gogomănia pe care a spus-o.

Eh, lăsând nervii la o parte, când a plecat mai devreme de la serviciu, eu cu încă un coleg i-am băut majoritatea Nestea-ului (oricum îl arunca femeia de serviciu) și i l-am umplut la loc cu apă (pentru cantitate), pepsi și un pic de cafea (pentru culoare) și vreo 4-5 pliculețe de zahăr (pentru aromă). Am gustat din acest cocktail, dar n-am putut să-mi poluez tractul digestiv cu asemenea cicoare și am scuipat-o în chiuvetă. Oricum, d-abia aștept să-i văd reacția. Vai hater!

În concluzie, vă las cu o super piesă de-a lu’ nenea Vai.

Photoshop webinary

*** Cam multe postări în Shameless Advertising în ultimu’ timp, nu? ***

Astăzi am participat la un webinary – un seminar pă net – inițiat de CreativeTechs, acesta fiind primu’ dintr-o serie care se va desfășura timp de 6 luni – 1 webinar / săptămână. Am văzut că maximumul de persoane admise, din cauza limitărilor aplicației folosite, este de 1000 persoane. Și am zis “n-are cum, chiar 1000 nu s-or strânge”. Ei bine, cu 10 minute înainte să înceapă, deja erau ocupate toate 1000 de locuri și încă mai vroiau să intre mulți. Interesant.

Ce-i mișto la webinaru’ ăsta? Păi, este simplu:

  • este moca (și acum toți românii ziceți “ura!”)
  • este destinat prafilor, începătorilor, intermediarilor și chiar și celor care lucrează de mai mult timp cu PS
  • durata webinarului este destul de lungă cât să afli lucrurile importante și altele în plus (90 + 30 minute)
  • 30 minute de Q&A în care băieții răspund oricărei întrebări cu privire la webinaru’ curent
  • este interactiv, mai ales în timpul dedicat Q&A
  • modul de abordare și de predare este stupidproof; ți se explică pe îndelete, ca pentru cineva care n-a mai văzut în viața lui PS (cum ar fi cazul meu)
  • aplicația cu care te conectezi și participi la webinar este foarte intuitivă și ușoară
  • nu este anost și obositor, ba din contră, este chiar amuzant uneori.

Primul seminar a trecut foarte repede și m-a ajutat să mă familiarizez cu interfața, workspace-u’, shortcut-uri etc. Io zic că nu strică să băgați un ochi și să vedeți dacă poate e ceva interesant pe-acolo. Băieții nu se ocupă numa’ de Fotoșop, ci și de restu’ suitei Adobe (io m-am înscris și la Dreamweaver) așa că-i recomand cu căldură. Plus, îți dă o diplomă la fiecare capitol parcurs, hehe. Cechitaut!

Certificate basics

Obsessivenessity

*** Un mic(?) defect ***

Știu, e un blestem să arăți așa de bine ca mine și să fii și modest în legătură cu asta. Haha, rightAnyway, bă… sunt obsesiv. Mă rog, nu în stilul Chris Crocker, dar na..

De exemplu, I’m a sucker for series… Când eram mai mic mă uitam la anime-uri. Parcă și acum țin minte că eram în vacanța de vară și am m-am uitat la tot Full Metal Alchemist (aprox. 50 episoade) în 2 zile. Nu mă puteam opri! Dup-aia m-am uitat la toate sezoanele Friends. Tot așa, într-un timp scurt.

M-am m-ai calmat în ultimu’ timp deși obsesiile muzicale sunt la ele acasă, uneori stând și 2 săptămâni cu o melodie în cap. Dar, e OK și asta. Ce mi s-a-ntamplat acum în schimb, e nou… mă rog, nu prea, da’ e nou în contextu’… bla… citește mai departe. De vreo 3-4 zile nu mă pot opri să nu mă uit la X-Men (desenele alea de pe Fox Kids). Nu-ș’ pe ce blog am intrat și mi-a recomandat un site cu multe episoade cu desene de când eram copil. Big mistake, pentru că Fgeorge – alter ego-ul meu obsesiv – iar s-a trezit. Mda, așa că de-atunci în continuu cum ajung acasa – X-Men. D-abia scriu postu’ ăsta ca să mă întorc la loc! Noroc că mai ies uneori cu prietena sau mai plec pe undeva. Dar știu că atunci când ajung acasă, mă cheamă ca pe un ibovnic (pf, ce gay sunt…)

Mă gândesc să fac un post pe lună (sau de ce nu, pe săptămână) cu ce m-a mai obsedat în perioada respectivă. Așa, ca să râdă și alții nu numa’ io. Meh, o să treacă și asta. Mai am doar 17 episoade.. Dar așa ca idee, vouă vi se-ntâmplă să vă apuce o obsesie d-asta? Știți voi, ca grasele care nu se pot opri din mâncat înghețată și dulciuri când sunt supărate sau doar că așa au ele chef… Deci, vreun co-obsesiv pe-aici?

P.S. Nu băgați în seamă tag-urile de la postu’ ăsta.