The one man army (II)

*** Acum și împreună cu flotă ***

playerv2.0

Țineți minte că-mi vărsam sufletu’ aici că tre’ să fac Flash, Php, MySQL și altele de unul singur? Ei bine, tot de unul singur fac chestiile astea, da’ am primit un ajutor pe partea de design – domeniu dintr-un plan paralel cu cel în care sunt io, adică I suck at graphics.

Un fost coleg de la Ubisoft s-a oferit să mă ajute cu un template de site mișto (pe care nu-l divulg deocamdată) și totodată mi-a dat și sursele de la un player flash cumpărat de el foarte drăguț și ușor (yeah right) de personalizat. Așa că m-am apucat să integrez codu’ meu aferent sistemului de votare –  care mergea perfect de sine stătător – în player. Nasol, mai ales pentru un începător în ale Php și AS2.0 (da, mi-e frică de AS3.0), dar azi i-am dat de cap și merge (Yay!).

Ce a fost mai greu a fost să lucrez cu date care se alocau dinamic și la care nu aveam acces așa de ușor. Evident, și limbajul mi-a fost un pic dușman (cu accent pe ‘u’), da’ noroc că-s tânăr și ca am timp (?) să învăț lucruri noi.

Deci, ca să nu mai lungim vorba, vă prezint…-> ze player <- ! Ce face? Cântă niște melodii pe care utilizatorul le poate vota, votul este multiplu și este stocat per melodie+ip într-o bază de date. Sună simplu, nu? Așa am zis și io înainte să mă apuc de treabă…

Dacă aveți critici, păreri, observații, băgați-le la comentarii și poate om trăi să vedem și versiunea 3.0.

The one man army

*** Vorba asta este din primul episod Johnny Bravo (pe vremea cand era la What A Cartoon) ***

Știu să fac destule chestii și nu știu să fac și mai multe, dar am observat că am talent la a lucra singur (nu intenționez să bat nici un apropo, pe bune!). De multe ori mi se întâmplă să-ncepem o treabă în mai mulți ca dup-aia s-o continui doar io sau nici unul dintre noi. Și asta e o chestie generală la mine, experimentată over and over again în ultimii 7-8 ani.

Mult timp am crezut că a-ți face o echipă este un lucru cu o dificultate mică sau moderată și că depinde în totalitate de abilitățile tale de lider. Corect, dar doar pe jumătate. A face echipa este ușor, dar a o ține unită și focalizată pe scopul ei este foarte greu și nu depinde doar de lider, ci foarte mult și de membrii ei. A da, și tre’ să o faci cu oamenii potriviți, DAR și la momentul potrivit!

Și cre’ că atunci când lucrurile merg prost într-o echipă nu este numa’ vina șefului “care nu știe să conducă” (am zice noi), ci este și din cauza lipsei unității sau a unei legături care nu merge. Ca în cazul unui lanț, dacă o verigă nu este la fel de țapănă ca celelalte, aceasta poate compromite integriatea întregului lanț. Iar când lanțul se rupe, de obicei, responsabilitatea cade asupra liderului, responsabilitate care aduce de cele mai multe ori și task-urile celorlalți.

În cazul meu, recunosc că nici io n-am cele mai bune momente de a pune la cale proiecte, dar n-aș mai fi eu daca n-ar fi așa. Așa că ajung să dau dreptate proverbului care zice că nevoia te învață. Astfel, avem un Iosif care învață din mers Photoshop, Php, MySQL, CSS, Javascrip și Flash.. Dar tre’ să recunosc, it keeps me busy și îmi place. I am the one man army :D

P.S. Uite un evenitment ce nu tre’ ratat! Plus, veți avea și oportunitatea de a râde de tobar, adică de mine, mwhaha.

Epoca de Aur

*** Na, că n-am mai scris de ceva timp – mi-am distrus streak-u’ de postări :( ***

În urmă cu ceva zile în urmă vorbeam cu un fost coleg de la Ubisoft și din vorbă în vorbă am ajuns la experimente sociale. Eu, mai ignorant de felu’ meu, nu stiam (și nici acu’ nu știu) prea multe despre acest subiect. Știam că prin închisorile comuniste se făceau tot felu’ de spălări pe creier și de acte de dezumanizare a deținuților, dar cam atât. Chiar ajunsesem să-mi pară un pic (foarte un pic!) rău că soții Ceaușescu fuseseră țepuiți doar din interes de către tovarășul Iliescu.

Situația s-a schimbat însă în urma vizionării următorului film. Sigur, mulți dintre noi suntem familiarizați cu termenul de “decreței” sau “decrețel”, unii probabil că v-ați născut în perioada aia, dar povestea din spatele acestui decret și consecințele acestuia habar nu le-aveam (ce topică, oare o fi corectă?) – ca multe alte lucruri din perioada comunistă. Așa că vă invit să vizionați acest film pentru ca data viitoare când auziți un boșorog să spună că era bine pe vremea tătucului Ceașcă să-i înfigeți o cărămidă-n freză și apoi să-i expuneți frumos argumentele…

Acesta este playlistu’ filmului “Children of the Decree”. Vizionare plăcută!

800 leghe pe Amazon.com

*** Mnu.. nu e vorba despre cartea lu’ Jul Vern (da, da, știu cum se scrie) ***

Azi mi-a venit folia protectoare pentru ecranul telefonului meu pe care am comandat-o de pe Amazon.com. Mda, d-abia astăzi după ce o comandasem joi (cre’ că era 1 Octombrie). Adevăru’ e că mi-a picat un pic fața. Nu mă așteptam să ajungă așa repede în condițiile în care la Order Tracker spunea că ajunge undeva pe 3 Noiembrie. Meh…

Și ăsta nu e un caz singular. Nu, nu. Am mai comandat de două ori romanul Chronicles of Narnia (pentru persoane diferite) și la fel mi-au dat țeapă, coletul ajungând într-o săptămână de la lansarea comenzii… Hm, ciudat, nu? Occidentali nenorociți. Sau altă dată, mi-am comandat alte cărți și la fel de prompți au fost. Nu mai suport!

Alt exemplu, din prostia mea le-am dat un detaliu de contact greșit. I-am contactat – fără să știu de greșeala-mi – și le-am zis că nu mi-a sosit coletu’ (deși el era în țară, da’ nu eram accesibil din cauza detaliului greșit). Știi ce mi-au făcut nemernicii? Mi-au dat banii înapoi. Măgarii…

Unde este sictirul? Unde este jecmăneala? Eh știu, exagerez un pic, și la noi s-a progresat mult în orinetarea spre clienți. Dar totuși, mai dai destul de des de unu’ care atunci când vrei să-i cumperi un produs parcă încerci să-i iei pâinea de la gură.