Ce-am invatat de la SAW VI

*** Tare titlu’, nu? Chiar amuzant de-a dreptu’! ***
Pentru cei (puțini și profani) care nu știu de seria SAW, filmul este unul horror (sau pă românește – dă groază). Mie-mi plac filmele horror, deci – implicit – mi-a plăcut SAW VI. Mă rog, e genul de film la care mă relaxez (uneori și amuz) după o zi grea de lucru.

Pe lângă mațe, sânge și alte elemente ale corpului uman prezentate cu mare migală și detaliu, este interesantă motivația lu’ Jigsaw, și anume că văzând moartea (ta sau a altcuiva), vei prețui mai mult viața. Mda, n-o să țin predică dintr-un concept prezentat într-un film, da’ mi s-a părut chiar interesant.

Acum o întrebare pentru tine, cititorule. Prețuiești viața la adevărata ei valoare, ca pe un dar? Sau crezi că e un rahat și o bătaie de joc a lu’ Dumnezeu și o trăiești în silă sau crezi că toate ți se cuvin? Hm…

Tempus fugit

*** Parcă acum o zi era vineri seara ***

Nu ți se pare că parcă nu mai ai timp de nimic? Vrei să faci multe chestii, să vizitezi nu-ș’ ce țară sau oraș, ai un proiect în minte pe care vrei să-l pui în aplicare, vrei să-ncerci un experiment etc. Eu sunt unul dintre cei care vrem să facem multe multe chestii, da’ parcă timpu’ fuge de noi. Muncești 8 (!!) ore/zi (unii sunt mai zeloși și își permit chiar mai mult – omaigad!) și dup-aia doar prin oraș mai mergi sau într-un loc care să-ți asigure că în intervalul 11 PM – 3 AM vei ajunge acasă (Doamne ajută!).

Vreau să merg pe undeva prin lume, să mă plimb. Cre’ că Veneția ar fi primul loc pe care l-aș vizita. De ce? Habar n-am, ideea de oraș pe ape mă atrage. Dar asta implică bani, și în mod special TIMP. Păi unde să mai ai timp de plecat când am exagerat de multe idei de proiecte?

Proiecte, alte belele.. Multe idei, puțin timp, pe care să o pun în practică prima? Oare merită? Cât TIMP trebuie să investesc până să m-apuc de alt proiect? Da’ cu trupa cum rezolv? A da, trupa… alt lucru, pff! Când să strâng oamenii? Cât TIMP trebuie să investesc în scouting? Când o s-avem repetiții? Cine, ce o să compună?

Ca să nu mai adaug viața socială. Cre’ că pe asta trebuia s-o adaug la început. Hm.. și viața de creștin care presupune și ea un cumul (mai mare) de atenție acordat lui Dumnezeu.. și adunarea împreună a credincioșilor la biserică (nu spun că este povară, ba din contră îmi face plăcere, numa’ că și asta presupune TIMP)

Cam haotic creieru’ meu… de fapt, cam haotic sunt io de-obicei. Hm… poate și haosismu’ (ce bine sună, nu?) ăsta îmi mănâncă din TIMP. Sau poate că el e principalu’ factor. Hm…

Honor Thy Father

*** Nu mă refer la melodia lu’ Dream Theater ***

Știi, e vorba aia “cine nu are bătrâni să-și cumpere”. În ultimele două săptămâni care au trecut am putut să-mi dau seama că este adevărată afirmația.

Mă consider un om norocos pentru că m-am născut într-o familie creștină simplă, dar cel mai important cu moralitate. Valorile pe care mi le-au indus părinții mei m-au ajutat de multe ori în viață deși erau lucruri de genul onestitate, generozitate etc. De multe ori, însă, am crezut că în ciuda acestor valori absolute părinții mei sunt obsolete.

Zilele trecute am discutat mai mult cu taică-miu; i-am alocat mai mult timp și am și fost deschis să aud o părere posibil contrară cu a mea. Însă, experiența “moșului” de taică-miu mi-a dovedit că e bine să asculți o minte mai coaptă chiar și la 23 ani (lol?). Am tot vorbit zilele astea și parcă, prin minune, ce-mi spunea nu mai erau chestii demodate și plictisitoare, ci lucruri și idei cât se poate de practice și moderne. Și nu sunt genul de persoană emo, introvertit care să asculte de părinți.

Ideea de bază este că nu strică, așa din când în când, să acorzi un pic (mai mult) de timp sau/și de atenție parinților tăi. S-ar putea să afli lucruri interesante…

Unii pentru altii

Astăzi am primit un comentariu la o postare din iunie în care mi se cerea ajutorul. Era un mesaj despre un băiețel care are nevoie de fonduri pentru a trata în Austria o tumoare intracraniană. Știu, de multe ori primim mesaje de genul ăsta, și de multe ori am văzut că lumea s-a mobilizat și a contribuit atât cât s-a putut. Ce m-a impresionat la mesajul pe care l-am primit a fost fraza “sper sa nu va deranjeze comentariul meu (…) dar ca mamica trebuie sa fac tot ceea ce este posibil pentru a imi salva baietelul”. Nu cre’ că-mi pot imagina ce durere trebuie să simtă un părinte într-o asemenea situație…

De aceea, am decis să creez o pagină nouă care să conțină doar astfel de situații pentru ca să luăm atitudine și să ajutăm pe cei care au nevoie. Știu, este un lucru infim ceea ce fac și nu știu câți vor răspunde la nevoile prezentate, dar sper să fie cât mai mulți. Așa că dacă mai știți și alte cazuri, în afară de cel pe care-l voi prezenta, dați-mi un mail la himself[at]colaholicu[punct]ro sau la colaholicu[at]yahoo[punct]ro (ce să-i faci… spammerii ăștia) sau postați un comentariu aici și-l voi adăuga pe pagina rezervată pentru astfel de cazuri.

Primul caz (și momentan singurul) caz pe care-l prezint succint este cel al lui Robert (9 ani) care a aflat în septembrie (2009) că are o tumoare intracraniană malignă. A fost operat în octombrie, dar încă mai este nevoie de un tratament în Austria pentru a distruge restul de celule canceroase care au rămas în urma operației. Povestea pe larg o găsiți aici. Citiți și luați atitudine; probabil că părinții nu vor refuza orice fel de ajutor fie el oricât de mic. Știți vorba aia: cine dă lui își dă.

GLS 2009: The Return of the Colaholic

*** Beware: acest post este un filler ***

Vorbeam în postul trecut despre cât de bine a fost la GLS 2009. Iaca e 2 și ceva, n-am somn și au venit niște poze de la eveniment mai de Doamne-ajută cu care să mă dau mare. For those of you who know not, io-s ăla cu claia (de fapt, ex-claia că acu-s tuns) și cu nasu’ mare de la tobe.

Echipa de sunet si lumini
Echipa de sunet si lumini

Catalin Chiciudean - Tha man with tha plan
Catalin Chiciudean - Tha man with tha plan

Ce par drept am
Ce par drept am

L2R: instrumente (Iosif (io), Oti, Sandu, Estera, Ema) + voci (Iulia, Andreea (nu se vede), Alex si Andrei)
L2R: instrumente (Iosif (io), Oti, Sandu, Estera, Ema) + voci (Iulia, Andreea (nu se vede), Alex si Andrei)

Din ciclul: prea urat ca sa puna aparatu' focus pe mine
Din ciclul: prea urat ca sa puna aparatu' focus pe mine

Pare-se ca meditez
Pare-se ca meditez

Tha man with tha camera a fost Prologos. Pentru cine vrea toate pozele (vreo 200 și ceva), ele este aici.