GLS 2009

*** Probabil că mulți din cei care mă urmăresc pe Twitter sau pe Y!M au fost stresați în weekend de mesaje de genu’ “am terminat sesiunea 2 de la GLS, a fost ZID!”. Ei bine, voi elucida misterul. ***

Vineri și sâmbătă am avut ocazia să particip la The Global Leadership Summit pe post de voluntar în trupa care se ocupa de partea muzicală (pe scurt, pe post de tobar). Sincer, nu prea aveam chef deoarece îmi displac conferințele de orice gen pentru că totdeauna aud aceleași lucruri pe care deja le știu așa că recunosc că am fost sceptic legat de acest eveniment, mai ales că sesiunile aveau să fie niște materiale video. Însă, așteptările mele au fost pur și simplu spulberate (în sensul bun) la finalul evenimentului. Fiecare sesiune a fost ca un bombardament de informații folositoare și practice.

În primul rând, despre ce a fost? Păi așa cum spune și numele (care se trage de la faptul că genul ăsta de conferințe s-a întins deja în 50+ țări de pe toate continentele) conferința se adresează tuturor celor care aveau o funcție de conducere mai low-level sau de top, dar nu numai! Multe dintre principiile care s-au prezentat sunt aplicabile și în familie, și la locul de muncă, și în multe aspecte ale vieții.

Cei care au condus sesiunile au fost nume grele în ale managementului, autori de succes și oameni de afaceri precum John Maxwell, Ken Blanchard etc., oameni care țin seminarii despre leadership (nu-mi place cum sună conducere) pentru lideri și echipe din companii/organizații mari precum Wells Fargo, NFL, și multe altele.

Bottom line, conținutul/materialul prezentat a fost unul de o calitate foarte bună, un material pe cât de ușor de asimilat, pe atât de profund și de complex. Pot spune că mi-a schimbat mult – în bine – punctul de vedere asupra a ce înseamnă să fii un lider sau un manager eficient.

Din punct de vedere muzical, echipa tehnică a fost neașteptat de receptivă și pe fază. Am colaborat foarte bine și sunetu’ ne-a dat imbold și nouă – ca instrumentiști – să cântăm mai bine. Ne-am auzit bine, am sunat bine și am putut să ne simțim bine cântând (pentru prima oară într-o perioadă destul de lungă în care sunetu’ făcut era muci de-ți venea să te spânzuri cu chitara).

Încă un lucru care mi-a plăcut a fost organizarea. Ceas! Foarte ordonat programul (care mi se pare că a fost alcătuit încă din luna mai) și respectat cu strictețe, lucru care parcă a adăugat “greutate” suplimentară evenimentului. Chiar nu zici că a fost organizat de români. Toate lucrurile au fost făcute la timpul potrivit, intrările, ieșirile, schimbările de lumini, nici unul mai devreme sau mai târziu. Deci, se poate și la noi cu puțină voință.

Un lucru care mi-a făcut plăcere a fost și să mă întâlnesc pe-acolo și cu Corneliu și Voiculești (care m-a convins să tuituiesc cu hashtag :) ).

În concluzie, a fost un eveniment beton, foarte folositor atât managerilor, liderilor, dar în aceeași măsură și oamenilor obișnuiți care nu ocupă neapărat o funcție de conducere. Am auzit că și la anu’ se va repeta evenimentul (evident cu alte materiale), deci cre’ c-o să mă-nscriu pentru că-s locuri limitate – ca și în cazul evenimentului de anu’ ăsta.

În final vă prezint un moment kodak (de fapt LG) dintr-o pauză dintre sesiuni:

colaholicu1colaholicu2colaholicu3colaholicu4

R(r)omania bunului simt

*** Chelnerițe și cocalari ***

Sună cunoscut titlul, nu? Am zis că dacă tot suntem în preajma alegerilor să mă dau și io connaiseur în ale politicii… right, sunt pline străzile de sloganuri așa că probabil inconștient mi s-a indus această expresie.

Anyway, să revenim la subiect (whatever it may be). Duminică m-am gândit că ar fi drăguț să merg cu maică-mea la Pizza Hut și am fost in Liberty Center (minunata zonă Rahova) să ne hrănim cu o lasagna. Servirea a fost OK, numa’ că lasagnele au fost un pic mai arse ca de obicei (zic de obicei deoarece aprox. de 3-4 ori pe săptămână acolo prânzesc cu colegi de la lucru).

Luni am continuat tradiția și am mers la Pizza Hut; deja chelnerița ne știa și doar ne-a întrebat dacă vrem ca de obicei. Ce m-a surpins însă a fost faptul că a venit la mine și și-a cerut scuze pentru servirea de duminică. M-am mirat un pic pentru ca mi s-a parut ca servirea fusese buna. Da,  fusese foarte aglomerat duminică și cele 2 chelnerițe d-abia făceau față, dar am fost mulțumit per total. Oricum, i-am zis că nu-i nici o problemă bla bla bla, dar Pizza Hut – Liberty Center a luat un +1 Respect Points de la mine, iar chelnerița +2 Respect Points. Buna creștere, fie ea impusă de context (restaurant cu renume) fie cultivată este un lucru demn de apreciat.

Eh, pe lângă polul celălalt se află următorul specimen. Mă urc în tramvai la Ghencea (ne menținem în zone selecte) și văd un el și o ea pe scaunele de handicapați (și bătrâni) vorbind despre IT, și anume despre faptul că lui nu-i mergea să primească nu-ș’ ce prin bluetooth. Că din când în când mai menționa organe genitale, asta e, unii au anticorpi împotriva inteligenței. Într-un final a primit marele fișier prin bluetooth care eraaaa…. o blestemată de manea care a început să polueze instantaneu atmosfera. Toți (n.r. oamenii care păreau inteligenți) și-au arătat prompt dezgustul pe față. Am strâmbat și io un pic din nas și m-am uitat pe geam. Ce a făcut coclitu’? A zâmbit tâmp (moment în care neuronul lui era pur și simplu fript de transferul de informații) și a luat-o pe gagică-sa de gât să-i spună ceva la ureche, uitându-se din când în când spre mine. Sincer nu-l credeam chiar așa de prost. Subtil omu’. Probabil că nu vroia să mă prind că-i zicea ceva de genu’ “Ce moacă are năsosu ăsta emolet n-ui place shukărimea noastră ce prost e că mă invidează.” Norocul meu că în mai puțin de 10 secunde am ajuns în stație și am coborât. Totuși, tare mă bătea gândul să dau și io drumu’ ringtone-ului meu la maxim…

Nelegat de subiect (decât accidental întrucât coclitu’ pomenit mai devreme era țigan), am o dilemă și o concluzie, fără prea multă legătură între ele:

Dilemă: Când țiganii calcă pe zonele marcate de S.P.E.R., se calcă pe ei înșiși?

Concluzie: Io cred că țiganii se discriminează pe ei înșiși mai mult decât o facem noi. Ați văzut vreodată un român să taie un țigan? Nici eu, în schimb am văzut țigani tăind țigani. Nu-i nimic, e și selecția naturală bună la ceva, nu?