Secta din RATB

De când am început să lucrez ca tot omu’ am observat o sectă socio-religioasă care se manifestă din ce în ce mai des în RATB. Adepții ei au următoarele caracteristici:

  • Au o mentalitate de învingător. Chit că mai vine un autobuz sau două, ei trebuie să se urce primii în RATB și să ajungă primii la destinație – scopu’ scuză mijloacele, chiar și pe cele din transportul în comun.
  • Sunt uniți. Niciodată n-o să vezi doar un enoriaș, singur. Tot timpu’ umblă în haită – cam ca martorii lu’ Iehova sau mormonii, da’ cu mult mai periculoși.
  • Sunt imuabili. Nu s-ar mișca de pe locu’ lor nici să vină apocalipsa. Statornic și cu stoicism rabdă valu’ de oameni care încearcă să-i miște de pe poziții, care uneori îi roagă să coboare ca să facă loc. Ei nu cedează, nu se lasă ispitiți!
  • Hrana joacă un rol important în liturghia lor. Nu se joacă atunci când vine vorba de mâncare, ci își iau provizii substanțiale. Două sacoșe pline ochi cu pâine. D-abia încape ea fără sacoșe, darămite și cu ele – ca să nu mai zic de ceilalți care doresc a participa la viața RATB-istă.
  • Sunt așa de mulți încât în curând vor deveni cult religios și religie majoritară în România.
  • Sunt vânători înnăscuți. Au o privire extrem de ageră și o viteză excepțională atunci când este vorba de un scaun (nu, nu d-ăsta) liber. Într-o clipă urcă în RATB, iar în cealaltă stau jos.
  • Țin la tradiția lor. Și la mirosurile lor. Este o gravă insultă adresată tradiției străbune să deschizi geamu’ din RATB în prezența lor. Nu numai că distrugi ceața de duhoare din juru’ lor, da’ aduci și aer curat (toxic pentru ei)
  • Zeitatea lor principală este: Zeul Piață

Voi mai studia această sectă și voi mai reveni cu observații. Până, dacă ați avut ocazia să întâlniți un adept vă rog să-mi istorisiți minunatul eveniment.

XeroX

Aveam un coleg în generală care tot mă copia, iar lucru’ ăsta mă enerva rău. De exemplu, aveam o “firmă” de benzi desenate (pe vremea aia nu aveam mobil pe care să mă joc în oră așa că făceam benzi desenate) numită Atlantis. E, colegu’ ăsta imediat și-a făcut și el o firmă numită Coralis. Mh..

Sau la un moment dat am scris o nuvelă cu niște hoți de mașini (chestii puerile – 11-12 ani câți aveam) care se numea “Hoții” (Captain Obvious strikes again). Ce-a făcut colegu’? Pac, și el o poveste de genu’ ăsta cu ceva nume schimbate și întâmplări aparent diferite, da’ cam cu același subiect. La fel și când am făcut niște benzi desenate cu un villain care era robot și care dădea cu atomica peste nu ș’ ce oraș. Mă uit în stânga – colegu’ zbaf! – aceeași poveste (robot care dă cu atomica peste oraș), uneori și aceleași cadre. Frate, ce mă enerva!

Și se pare că umbrele întunecate ale trecutului revin, iar de data asta nu-i vorba despre colegu’ meu.. Acum subiectu’ este blogu’ meu. Nu sunt mare blogger, de fapt, a mă numi blogger este ceva ce parcă-mi vine greu s-o fac, da’ mă enervează când lumea ia articolele mele, le schimbă titlu’, personajele și dă dup-aia “Publish”. Foarte enervant. Nu pentru că mi-a copiat articolu’, ci pentru că este publicat într-un format (mai) nașpa și nenatural. Grr, Hulk smash!

66

Există o companie care în mod constant actualizează sau publică oferte pentru posturi de Game Developer pe ejobs, bestjobs și alte site-uri de acest gen. Ea se numește Route66 și pare a fi locu’ perfect în care ți-ai dori să lucrezi (pe mine m-au câștigat când am văzut ca angajații au acces liber la bazele sportive – WAAANT!!). Dacă n-ar fi în Brașov, sigur m-aș fi gândit să obțin un post la ei.

Anyway, am aflat că firma asta organizează un concurs pentru cei pasionați de programare (printre care mă număr uneori și eu), premiile fiind telefoane care vin cu aplicația Route66 Maps preinstalată. Io, unul, m-aș înscrie doar de dragul de a crea o aplicație, deși nu mi-ar părea rău să primesc un premiu un telefon și un soft de navigație – nom, nom. So, treaba e simplă. NU contează din ce oraș ești, poți participa cam de oriunde din România. Important este ca la premiere să te miști în orașul cel mai apropiat de tine. Orașele unde se vor oferi premiile sunt Iași, Cluj-Napoca, Sibiu și, evident, Brașov.

Înscrierile încep pe 19 Aprilie, așa că aruncați un ochi (și un click) pe pliantu’ din poza de mai jos (care știe să explice mai bine ca mine), deschideți Visual Studio sau Java-u’ și băgați mare! Poate ne-om vedea la una dintre premieri.

Semne ca devii dependent de M&M

Empiric s-a dovedit faptul că devii dependent de M&M atunci când:

– zici că ar merge un M&M după orice lucru – “bună mâncare, ce-ar merge un M&M acum” sau “bine că am rezolvat bugu’ ăsta… ce-ar merge un M&M acuma”

– pentru tine există doar M&M și restu’ ciocolatelor

– nu mai bei așa de multă Coca Cola pe cât mănânci M&M

– mănânci M&M-urile bazat pe culori, susținând că cele roșii au un altfel de gust și sunt mai bune decât restu’

– te duci la magazin și vânzătoarea te întreabă de cum intri în magazin “Câte M&M-uri vrei?” sau îți spune “Nu mai sunt, aducem mâine.”

– ieși din birou și-ți iei telefonu’ (deseori semn că mă duc la magazin) și colegii îți zic să le-aduci și lor X pungi de M&M

– colegii te-ntreabă la ora 3PM “Da’ tu azi nu-ți iei M&M?!”

– cineva îți datorează o sumă mai mică de bani (10-20 lei) și tu îi spui să nu-ți aducă bani, ci mai bine să-ți ia niște M&M

– mănânci 4 pachete de M&M și încă mai vrei

– scrii un post despre dependența de M&M și colorezi cu culorile specifice M&M cuvântu’ de fiecare dată când îl pomenești