Laptop vs iPad

Am un coleg la lucru care are destui bani și vrea să-și ia un iPad. Da, și io am râs. Omu’ are iPhone și, ca și mine, crede că este un gadget mișto, dar totuși de ce ți-ai lua iPad?! Cică (neoficial) la EMag ar fi în jur de 2500 lei unu’. Păi cu 2500 lei îți iei din afară un super leptop, sau dacă nu super măcar ceva aparent mai bun decât un iPad.

Ia să vedem ce oferă iPad-u’. Ai sute de mii de aplicații, client de mail, suită Office, Photo Album, Youtube, iTunes, iPod, iBook, Google Maps, Notes, iWork, Calendar, Contacts. OK, asta la capitolu’ aplicații. Să vedem la aspect și hardware. Are un super display cu LED, cu un unghi de vizibilitate de 178 grade. Este subțire și ușor (750g!!), suportă multi-touch, are 3G (variantele mai scumpe) și WiFi și o capacitate de stocare de până la 64GB (dacă te ține buzunaru’).

Deci, care-i problema cu a-ți cumpăra un iPad? Păi, ar fi una mică – 75% din astea le am și pe iPhone!!!11 Și este și mai ușor și și mai mic, iar dacă vreau ceva pe care să mă uit la filme în pat sau pe budă, îmi iau laptop-u’ sau îmi cumpăr un netbook. Da, n-o să am iWork, iBook (oh vai!) și aplicațiile de pe AppStore, da’ pentru aia am iPhone-u’ luat la super preț. Și să nu uităm că HP scoate și el în curând un tablet-chestie ca iPadu’, cu Windows și cu USB.

Deci, iPhone, iPad sau laptop? Sau o combinație între ele?

[poll id=”5″]

Kirk e praf!

Niciodată n-am înțeles care-i faza cu microbiștii și cu roacării înrăiți. Să-i lom pentru început pe microbiști. Fotbalu’ – da știu, super sport – este incitant. E mișto să vezi un meci gen Barcelona – Inter și să vezi joc de calitate, să zici “ce mișto joacă unu’ sau altu'”, da’ numai până atunci când spui că echipa X e mai bună sau că Y e mai proastă. End of story. Să lom un exemplu din liga 1. Hm… Dinamo e muci. “Ce, mă?! Băă, Dinamo a luat titlu’ nu știu io când” și începe să se ambaleze de parcă i-am zis ceva de mă-sa. What? E doar un joc, o competiție, iar maică-ta nu participă în ea! Chill…

Să trecem la rockeri. Don’t get me wrong. Îmi place și ascult rock și metal (mai puțin heavy metal pe care-l detest), mai ales trupe precum Dream Theater (pe care i-am ascultat obsesiv și non stop timp de 2 ani), Demon Hunter, Switchfoot, Porcupine Tree, Megadeth etc. you get the point. Iar când îmi spune cineva că vocea lu’ LaBrie e nașpa când cântă live tac din gură și zic că așa e, pentru că… așa e! Sau dacă nu-i așa îi explic de ce n-are dreptate… dacă am chef. Da’ spune-i unuia care ascultă la greu Metallica că Kirk e praf și, muamă, tocmai i-ai insultat zeu’ și religia, cu toate că așa este! Același stil de solo-uri over and over again. Da, să zicem că au fost mișto la început și că mai are sclipiri de geniu (lol), da’ analizând produsu’ finit de pe ultimele albume – boooring. Dave Mustaine all the way, păcat că e are o atitudine infectă. Și chiar dacă n-ar fi așa, Kirk e bun pentru că e chitaristu’ Metallica sau pentru că el ascultă Metallica (Metallica e prima trupă care mi-a venit în minte, dacă vreți puneți… io știu… Judas Priest).

Din oricare grupare ar face parte ăștia ei iau orice critică personal. Totuși dacă îi faci “prost” și dup-aia începi să râzi, n-au nici o problemă. Weird..

Descoperiri internautice II

În ultima vreme am stat o grămadă de timp pe youtube să văd ce video-uri mai face lumea pe-afară. Spre deosebire de youtuberii români (inexistenți) sunt unii în State care fac niște chestii foarte tari. Să âncepem:

  • Mistery Guitar Man (link în sidebar) – îl urmăresc de multe luni și nu încetează să mă uimească. Omu’ este brazilian, a fost medic chirurg rezident, da’ i s-a părut mai interesant să facă filmulețe pe iutub așa că acum a intrat în programu’ de partnership cu iutubu’. Teaser
  • Julian Smith (link tot în sidebar) – o descoperire recentă care m-a prins de la primele filmulețe pe care le-am văzut. Tipu’ are idei mișto și le are și cu editarea video. Foarte amuzant și original. Click!
  • The Angry Videogame Nerd – ăsta e mai nișat în sensu’ că face reviewuri la jocuri vechi de pe Atari, Nintendo, Super Nintendo, Sega, jocuri pe care le-am jucat și io în copilăria mea. Singuru’ downside este că are o gură cam spurcată. Ce e mișto este că ceea ce a început ca niște simple recenzii postate pe iutub au sfârșit în a fi folosite și continuate pe Game Trailers (un site destul de măricel)
  • The Nostalgic Critic – la fel ca AVGN, și el are o nișă, mai precis filmele. Face review-uri la tot felu’ de filme, și vechi și actuale, da’ într-un mod original și care te prinde (mă rog, cel puțin pe mine). De multe ori mă trezesc că mă ia râsu’ de la modu’ în care comentează diferite scene. Cleek!
  • The Annoying Orange – așa cum spune și titlu’, este vorba despre o portocală care enervează o grămadă de alte fructe și legume. Este o idee originală și foarte bine pusă în aplicare. Plus că mori de râs la glumele seci. La un moment dat io și câțiva prieteni tot strigam unu’ după altu’ “Hey, Iosif, hey, Iosif.. hey.. hey, Iosif, hey!”. Sample.

Cam atât am adunat în ultimu’ timp. Mai știți iutubiști mișto? Dacă sunt români, cu atât mai bine!

Jocul blestemat

Jumanji? Mic copil..

A intrat în posesia noastră printr-un prieten. Îl mai văzusem pe la alții și mă miram cum de sunt așa de captivați de el de parcă erau posedați. Nici n-aveam idee de ce avea să ni se întâmple.

La început am pierdut un pic de vreme învățând regulile, cum stă treaba cu resursele și cu tot alaiu’. Și așa a început să ne prindă. “Schimb oaie pentru grâu”, “Adică vrei oaie?” și alte replici tâmpite au devenit clasice în acea seară. Era ora 21 când am început să ne jucăm, iar când ne-am uitat la ceas se făcuse deja 1:30 și noi încă mai voiam mai mult și mai mult. Oaspeții care ne aduseseră jocu’ au plecat și ni l-au lăsat (evident, încercau să scape de blestemu’ lui) și n-am putut să ne oprim din jucat până la ora 4.

Așa prima seară, altă seară până la 2 și tot așa, numa’ ore d-astea – de exemplu sâmbătă spre duminică (săptămâna trecută) am stat iar până la 3 și ceva, jucând ca maniacii. Poate vă întrebați care este jocu’ ăsta de te obligă să dormi prin vecini? Numele lui complet este The Settlers of Catan, pe scurt Catan.

Este unul dintre cele mai tari jocuri de societate pe care le-am jucat în ultimul timp (recomand Things, Wise & Otherwise și, evident, clasicul Monopoly) și le depășește la distracție pe multe. Pentru cei ce nu știu cum stă treaba, ideea de bază este să acumulezi 10 puncte, puncte care se obțin prin construirea de mai multe case, prin cărți care-ți oferă puncte și/sau prin construirea celui mai lung drum. Toate astea având la bază 5 resurse: piatră, lemn, oi, grâu și argilă.

Regulile le înveți repede, nu sunt multe și sunt simple și clare. Jocul se poate juca în 4 sau mai mulți jucători până la o limită de 6 – regulile fiind un pic diferite pentru 4 și pentru mai mult de 4 jucători.

Ce te prinde așa tare la jocu’ ăsta? Simplu – competiția continuă pentru acumularea de puncte într-un timp cât mai scurt. Ai zice că 10 puncte sunt ușor de obținut? Ha! Nu și atunci când dai cu zaru’ de 6-7 ori același număr (cu 3 seturi diferite de zaruri).

Oricum, săptămâna asta am fost eliberați de blestem deoarece prietenii respectivi tre’ să plece să răspândească blestemul undeva și iau jocu’ cu ei. Hiuh, suntem salvați. Următoaru’ colet de la Amazon.co.uk o să conțină Ticket to Ride – Europe, despre care am auzit că tot cu blestem vine.

Restu’ e Ca(n)Ca(n)

Da, da, da știu, s-a spart site-u’ CanCan, e a 10-a oară când aud asta. Merg zilnic cu RATB-u’ sau metrou’ și văd doar 2-3 cărți care să nu fie de Dan Brown, în rest numa’ ziare de scandal. Ca excepție poate un EVZ, un Cațavencu sau un ProSport, da’ nu mai mult de 1 (nu zic că-s mari fântâni de cultură și alea, da’ na). Libertatea dă drumu’ la jeg fără număr și văd o grămadă de oameni cu o vârstă la care i-ai crede persoane respectabile sorbind cu nesaț rahatu’. Da, știu, sexu’ vinde, da’ până când? Iar 0TV a rămas în urmă, e mic copil pe lângă emisiunile alea imbecile cu soacra și cu nora sau ceva de genu’ de pe PrimaTV sau ProsTV.

Later edit: cică unii s-au luat la bătaie în sala unde repetăm cu trupa și au spart un monitor și au bușit și un cinel. Tare, nu?

Even later edit: și te mai miri de search-uri de genu’ “o baba an ***** coala”. Wha?!?!?!