The Annoying Copilot(s)

Yay, am terminat immediate-ul. Bleah, tre’ să pun mâna pe Gheba și să mai bag puțină geometrie. Surprinzător, la ăsta n-am stat 5 zile ca la celălalt celelalte. A da, și urăsc din suflet pluginu’ ăla SnapShots de pe wordpress.com!!11

Da’ să trecem la alte lucruri demne de urât, și anume “copiloții” care te sâcâie întruna. Cine-s ăștia? Sunt persoanele alea care deși n-au carnet comentează și dau indicații în trafic. De regulă, persoanele astea sunt femei. Dacă mă înșel îmi cer scuze, da’ pe bărbați de fiecare dată i-am văzut cool atunci când stăteau pe scaunu’ de lângă șofer. Mai puțin boșorogii, da’ ăștia au de comentat la orice nu numai la trafic.

La bărbați, treaba e simplă: keep it cool. Suntem calmi; se apropie cu 60 km/h la mai puțin de 1 m față de ăla din față – it’s cool, no problem – te încordezi un pic da’ ții gura închisă. Nu mai suntem în epoca Dacia “zâmbetu’ lu’ Iliescu” să-ți trebuiască 666 m când pui frână de la 10 km/h. Acum mai ai un ABS, un EBS, un CRT, un BRB, înțelegeți voi. Tot ce-ți trebe îi centura ca să nu dai botu’ de bord la o frână mai zdravănă. O depășire în siguranță da’ cu viteză destul de măricică – te ții de mâneru’ de sus, schițezi un zâmbet sau murdărești pantalonii, da’ nu scoți nici o vorbă. Relax.

Maică-mea – până să dăm “Rândunica” (așa cum numea taică-miu junghiu’ ăla de Dacie 1310) la casat – era aprigă pe scaunu’ din dreapta șoferului, da’ numa’ când era taică-miu la volan. Acuma s-a mai calmat. Eh, da’ nu numai ea era copilot activ, ci toate sunt cu gura pe șofer: “stai mai departe de ăla din față”, “vezi că depășești 50”, “auzi cum bate ceva?”. Și deși nu au carnetu’, ele știu cum se mănâncă șoferia și te bat la cap non-stop (pe lângă porția de acasă). Nu contează că tu conduci zilnic de 10 ani, ele știu mai bine când să dai prioritate la dreapta, când să depășești, când să semnalizezi și toate astea.

Apăi dacă nici familia și nici mașina nu ne lăsați (impropriu spus pentru că eu n-am nici familie și nici carnet) să le conducem, atunci ce suntem? Are we human or are we dancer? Eh?!

21 aprilie

Multe s-au întâmplat azi, de fapt un singur lucru care a durat mai mult – o cină cu o fată foarte frumoasă. O să revin mâine cu șoferii fără carnet sau o postare cu un titlu de genu’ ăsta, asta dacă nu mă lovește un immediate (care de fapt m-a lovit deja pentru că l-am văzut plutind chiar când plecam). Până atunci vă urez cu întârziere un Happy Get-Stoned-Day – asta pentru 20 aprilie!

Minipoance

Ce nașpa e când ploo toată ziua și ies râmele alea gigantice pe stradă. Nu suport să calc pe ele, cu toate că atunci când eram mic ce le mai vânam ca să le bag în acu’ de pescuit. Ce sclifosit am ajuns…

Și dacă tot am zis de sclifosiți, vă prezint minipoancele. Ce sunt ele? Veriga lipsă între fetițele înnebunite după Barbie, Hannah Montana și Miley Cyrus și pițipoancele de zi cu zi. Nici n-a dat pubertatea în ele că umblă deja în mini-uri, cu genți ținute la cot și cu botu’ rujat bine de tot. N-am nimic cu aspectu’ lor, din partea mea poa’ să se-mbrace și în Michelin, numa’ să tacă din gură.

Ei, și azi mă perindam pe la Romană și așteptam autobuzu’ când vine un pokemon d-ăsta cu bunică-sa – probabil ieșise de la școală – ea era cu mega-geanta la cot, bunică-sa cu ghiozdanu’ în spate. Între timp scoate un Nokia 5800 (? – parcă ăla cu slide pe lateral) și dă drumu’ la muzică uitându-se foarte afectată în jur. Surprinzător nu erau manele, ci un pop d-ăla specific vârstei. Eh, nu mai are mult și va trece la adevărata muzică – manelele.

Am ignorat aspectu’ ei, chiar și cerceii roz ridicol de mari, am ignorat și muzica – nah, gusturile nu se discută, da’ când a deschis gura – Doamne apără și păzește! Numa’ tâmpenii, fițe și mofturi debita către bunică-sa, de la mâncăruri până la materii de la școală. Iar bunică-sa nu-i închidea botu’. Și nu, nu se plângea de tricou’ ăla pentru că o deranja la spate, ci pentru că era Naic și nu Adibas, firma ei preferată presupun. Norocu’ meu că am coborât la prima.

Însă mă îngrozesc când știu că următoru’ stadiu este metamorfoza într-o pițipoancă autentică..

Horrorscop

M-am gândit bine și am ajuns la concluzia că ratonii sunt boschetarii și aurolacii lumii animalelor pentru că scormonesc prin tomberoane și mănâncă din gunoaie. Mă rog, la fel și câinii, pisicile, urșii…

Anyway, azi mi-am propus să ironizez astrologii și să văd ce au spus “astrele” despre ziua de azi (uneori mai obișnuiesc să mă uit la sfârșitu’ zilei și să mă amuz). Așa că am intrat pe vreo 5 site-uri de horoscop și de-aici și de-afară, am dat la taur (asta explică multe, știu) și dăi cu cititu’ ca să mă întreb ulterior încă o dată cum poate lumea să pună botu’ la ce spune horoscopu’.

Azi mi s-a zis că ar fi bine să fiu mai atent cu timpu’ meu liber și să nu mai stau așa de mult peste program. Yep, that’s me. Eu tot timpu’ închid firma și tot eu o deschid. Auzi la ei…

Altă versiune zicea că am ocazia să fac schimbări majore în viața mea, mai ales pe plan sentimental. Of, am ratat-o, da’ lasă că în partea a 2-a a zilei o să intru în contact cu persoane importante. Mda, am fost să mă tund în partea a 2-a a zilei, stilistu’ fiind de altfel o persoană importantă pentru pilozitatea capului meu. Sau poate se refereau la cerșetoru’ din 122. Adevăru’ că aducea un pic cu Obama, cel puțin la culoarea pielii.

Preferata mea, însă, este următoarea: “Daca vei intra in dezbateri filozofice cu prietenii, acestea pot degenera in discutii in contradictoriu”. Oao! Pe bune?! Fantastic. N-aș fi crezut. Oricum, bine că am evitat discuțiile de acest gen, mai ales că aproape zilnic tratăm teme filozofice pe BorgCHAT de genu’ “Andrei este atât de gay încât…” și ce epică i-a căzut nu știu cui la VoV.

Și iar au dat-o cu jobu’ cum că azi mă simt mult mai dedicat și responsabil în privința muncii mele *privire idioată* …exact.

În concluzie, se pare că horoscopu’ le cam dă-n bară. Da, da, știu că se întâmplă uneori ca ceea ce zice să fie adevărat, mai ales la faze de genu’ “azi va muri un om din țara ta natală” sau “azi te vei întâlni cu niște prieteni”. Puh-leeeeeze! (se citește Pă-liiiiz).

Draft

Ce ziceți, din câteva draft-uri proaste poate ieși un post așa-și-așa? Hm..

M-am săturat, frate, să aud atâtea scuze puerile atunci când te prinde controloru’. Da, am înțeles că n-ai nici un act de identitate la tine (de parcă ai fi la 14 ani și nu-ți dă voie mumă-ta să umbli cu el pe stradă ca să nu ți-l fure). Știu că speri ca minciuna asta să mai țină. Da’ când o repeți de 10 ori și dup-aia treci la scuza că nu e casă de bilete, apăi las-o-n flamingo roz de treabă. Nu poți să-ți miști bazinu’ o stație mai încolo să-ți iei bilet? Vezi că nu merge nici asta, o bagi pe aia cu e închis la casa de bilete. Bă! Păi dacă știai că o să-ți deplasezi trupu’ azi cu RATB-u’ de ce nu ți-ai luat bilet? Și-acuma vine scuza bombă – păi nu știam că o să plec azi. Oh snap! Don’t get me wrong, nici mie nu-mi place să dau 50 lei aiurea, da’ cât să te țigănești?

Mda, in other news vine Ozzy în România; la fel ca majoritatea boșorogilor la sfârșit de carieră – vezi Jethro Tull, Rolling Stones, Uriah Heep – acum când sunt moșnegi de le vibrează vocea cu 2 octave. Măcar, deși nu-s fan, Iron Maiden au fost drăguți și au venit prin anii ’90 la noi, atunci când nu le atârna (așa de tare) pielea pe ei. La fel și Muse, Dream Theater, Michael Jackson (mă rog, la ăsta nu-s așa de sigur la faza cu pielea), Megadeth, Metallica etc.

Legat de vestea cu Ozzy și de faptu’ că-i moș, s-a trezit un papagal să vocifereze ca microbistu’ generic de pe stadion. Da’ asta e,  e plin internetu’ de d-ăștia. E cool să te iei în gură cu necunoscuți și să insulți, da’ se pare că la ăsta așa-i obiceiu’. Ar trebui să încerce chatroulette și s-o lase mai moale cu alcoolu’.

Să rămânem la capitolu’ muzică. Piesa asta m-a bântuit aproape toată săptămâna. Trupa o știu de mult timp (parcă ieri era când urlam cu Stefan, Fil și Teo melodia de la Shekinah pe stradă), da’ recent am reînceput să-i bag în seamă.