La mare

[La mare, la soare, gunoaiele-s mormane]

Uitasem cum este la mare. Mult jeg. PET-uri si ambalaje aruncate peste tot. Uneori se mai intampla sa dai si peste o sticla sparta si bine camuflata prin nisip, da’ asta se intampla destul de rar. Dar in ceea ce priveste gunoiu’ suntem foarte productivi.

Hai, sa zicem ca inteleg treaba cu mizeria in orase – e mediu artificial. New Yorku’, cat o fi el de metropola, tot avea zone in care abunda gunoiu’ – ma rog, asta era acum vreo 10 ani; poate s-or fi schimbat vremurile. Da’ in mediul natural (vezi plaja, parc etc.) rar te intalneai cu obiecte lasate hai-hui.

Nu si la noi insa. Si uitasem lucru’ asta. De ce se intampla la noi asa? Raspunsul mi-a fost dat la prima intoarcere a capului – o ceafa lata cu lantu’ valoros.

Concediuuuu!!

Da, sunt in concediu, in sfarsit. O saptamana in care sa n-aud de C++, ObjectARX, AutoCAD si Visual Studio, ci doar de mare, gratare, distractie si un pic de UDK.

Totusi, nici prima zi n-a fost lipsita de momente naspa. Trenu’ a intarziat (ma asteptam) o ora si jumatate, iar dupa ce l-au tras la linie a mai stat o juma’ de ora. Meh, asta este, am juns cu 2 ore mai tarziu. Si asta ar fi fost OK daca scaunele din vagoanele noi n-ar fi fost extrem de jegoase. Totusi a fost mai bine decat cazul in care scaunele erau banchete cu linoleum maro pe ele. Brr. Oricum, am ajuns cu bine. Drumul n-a fost lipsit de oameni prosti asa ca nu prea ne-am plictisit pe drum.

Marea este foarte calda (o plaja intre Eforie Nord si Eforie Sud), insa imputita si are un aspect de concentrat de jeg. Meh, poate ne-om preumbla si pe la alte plaje, da’ important este ca sunt in concediu si am un pic mai mult me-time decat de obicei. Hai pa!

Ba, nu ma injura de mama!

De multe ori am vazut sau am fost protagonist intr-o bataie care s-a iscat din cauza injuraturilor. Ba, nu te lua de mama! Si de-obicei continua sa se ia.

Da’ sunt doar niste cuvinte, pana la urma. Ala n-a avut nici o treaba cu mormantul rudelor tale decedate, nici cu maica-ta, nici cu vreo parte din corpu’ tau. Cel mult este ceva la conditional-optativ, adica o dorinta sau o idee pentru viitor, dar cu foarte putine sanse de realizare. Uneori chiar te minte in fata spunandu-ti ca translateaza X in Y. Nu, nu te vad ca faci asta. Pff, numa’ gura-i de tine.. noob.

Deci, da. Este vorba aia “stick and stones may break my bones, but words will never hurt me”. Cam asa si io. De la un timp incoa mi-am dat seama ca n-are rost sa mai reactionez la injuraturi. Vorbe, zboara pe langa mine (si-asa stau prost cu auzu’ asa ca sunt sanse mari sa nu te-aud).

Oda WC-ului

Casa mea este în renovări de ceva vreme și aseară au scos WC-u’ ca să pună gresia, urmând ca în cursul zilei de azi să monteze nou’ closet. Nici nu știți ce groaznic este să n-ai budă în casă. Groaznic! Așa că, mișcat de experiența de azi dimineață (brrr), am compus o odă fostului meu WC.

Tron regesc de-un alb imaculat
Cu colac roșu din plastic lucrat,
Tu mereu ai fost curat
Chiar și cand ai mancat.. de toate

M-ai servit atâția ani,
Zilnic ai stat neclintit.
Au trecut boieri, țărani,
Iar tu tot ai inghițit

Astăzi este o zi neagră –
Cu mai mult sau mai puțin maro –
Trupu-mi înspre baie-aleargă
Însă tu nu ești acolo!!

S-a-nceput cu renovarea,
Acum.. când mă trece incercarea.
Groaznic sentiment ma paște,
Greu e, Doamne, parc-aș naște!!

(…)

Acum nu mai ești pe gresie.
Te văd pe palierul scării.
E clar, ai ieșit la pensie
Ș-altu-ți va purta laurii.

Tron regesc de-un alb imaculat
Cu colac roșu din plastic lucrat,
Prieten pe wecie…
Bine mi-ai facut tu mie. (mai putin azi!!!!)

Pitici pe creier

Bă, nu știu ce gărgăuni aveți voi, da’ io am niște fixuri penale. Problema n-ar fi problemă dacă le-ar avea și alții, însă la alții nu prea am văzut piticii mei.

1. Nu suport monedele. Să nu le văd! Poate asta mi se trage și de la faptu’ că mi-am găurit toate buzunarele în care puneam monede de la toți pantalonii. Așa că de ceva vreme nu mai port monede la mine, nici chei, nimic ce ar putea să găurească buzunare – deci nici kunai-uri și shuriken-uri. Pe toate le arunc în rucsac. Primesc rest de la magazin o monedă de 50 bani sau 5 de 10 bani? Le dau persoanei care este cea mai aproape de mine (evident nu la necunoscuți…). Și mai dau peste vânzători care vor neapărat să-mi dea restu’ numa’ în monede de 10 bani…

2. Mă zgârie pe ochi și mi se pune cârcel la degete când dau să scriu “e” în loc de “este”. Cel puțin în ultimu’ timp, în orice articol pe care-l scriu înlocuiesc “e”-urile cu “este”. “-i” e OK, “e” să nu fie. Ce e…ste ciudat este că în vorbire fac invers – “Ie” cald afară, “ie” bine să fii deștept etc. Weird.

3. Nu suport să-mi atingă cineva păru’ de pe cap – un fel de Johnny Bravo – “don’t touch the hair!“. Chiar și când arăt îngrozitor și-mi stă freza în ultimu’ hal – look, but don’t touch! Nu contează că am păru’ scurt, lung, șuvițe, agrafe, chel – nu-mi atinge porțiunea delimitată de ceafă, frunte și urechi – zona ceafo-urechino-fruntică! Notă: există și situații excepționale, da’ alea-s rare sau mi-e prea lene să protestez.

Hai, care-i mai ciudat ca mine? I dare you!