Colaholicu

[Slatina – 2003 – prima oară când intru în contact cu Y!Msg]

Mai avusesem io treabă până atunci cu IRC, AOL și altele, da’ nu prea mă gâdila treaba asta cu chatu’. Cantăr să fie, nu vorbărie! Eh, da’ eram cu un grup de prieteni și tocmai fusesem într-o tabără destul de drăguță din Slatina, așa că ne-am hotărât – ca să ținem legătura între noi – să ne facem ID-uri dă mess. Zis și făcut, am găsit o sală de calculatoare vai de steaua ei – da’ avea cantăr! – și pentru prima oară de când mergeam la sală de net, am intrat pe altceva în afară de CS sau Quake. Hm, ce nume să-mi pun? iosif12 – prea banal; iosif – e luat; joseph – luat; hm… și atunci m-a lovit cocălărismu’ – joe_seph4u (nume care poate intra ușor în serii de ID-uri precum bebitzoo4chriss, kissy_dulcicka etc.). Și am stat cu ăsta o groază, aproape 2 ani.

În perioada aia mi-am băgat și io net pe cablu și odată cu mine și mulți dintre cei pe care-i cunoșteam, deci lista de contacte s-a umplut destul de repede. Și așa am aflat ce-i ăla spam. Dimineața tot timpu’ se trezea unu’ care să spună “buna dimineatza” tuturor din lista lui, iar dacă îi dădeam ignore se trezea altu’ să-i ia locu’. Seara la fel – “nb all :*:*:*:*:* :X:X:X:X” și alte mesaje de noapte bună care nu știu din ce motiv erau mai multe decât cele de bună dimineața. Astfel am pus picioru’ în prag – fictiv vorbind – și am hotărât să-mi fac un nou ID care să mă scape de rușinea pronunțării giău-sef-for-iu (4u ăla mă seca la enorm) și pe care să-l folosesc doar cu anumiți oameni.

Hm, ce nume să-mi pun. Addicted2army avea o prietenă… addicted2… și văd sticla de Cola de 2L pe birou, pe jumătate goală, reflectând jucăuș lumina monitorului. Bingo!!!1 addicted2Cola – neah, sună cam nașpa; addicted2coke cocaine, deci nu; addicted2.. bă, ia mai lasă-mă cu addicted2! Așa că în timp ce cotrobăiam prin buric după scame, m-a lovit revelația – cokeholic, nu, colaholicu. Uuu, me like! Așa că am dat Apply și am luat o dușcă victorioasă de Cola. De-atunci sunt fericit și vorbesc (asta când vorbesc) cu maxim 2 persoane, dau ignore celor care-mi dau buzz sau mass și reject celor ce nu se prezintă. What more could you ask for?

Acum știți cum a luat ființă pseudonimu’, deși nu cre’ că erați interesați.

Persoane pe care nu le-nteleg

Există în lumea asta, pe lângă femei, persoane pe care nu le voi înțelege niciodată.

1. Gemenii care se îmbracă la fel, și aici mă refer la gemenii monozigoți (adică ăia care seamănă foarte bine unu’ cu altu’). De ce vă îmbrăcați, bre, amândoi cu aceleași haine?! Da, să zicem că este mișto atunci când sunteți mici și păreți drăguți îmbrăcați la dublu, da’ când sunteți mari doar ne induceți în eroare! “Salut, Georgel“. “Nu sunt Georgel, sunt Gheorghiță. Georgel e ăla cu un rid pe ceafa dreaptă.” *topor în cap*

2. Persoanele care nu știu să argumenteze decât cu “ba tu” sau “retardat ești tu“. Îi explici omului de ce este prost, îi dai 2-3 motive, te exprimi coerent și clar, iar răspunsul care este? “Nu sunt prost pentru că 1, 2, 3” și-ți aduce contraexemple pertinente. Da, sigur. Cel mai des întâlnit răspuns pe care-l primești atunci când îi explici unui om că este prost este “Auzi, retard ești tu $#%^@#$“. De ce te dai de gol, tăntălăule? Tocmai mi-ai dovedit că aveam dreptate.

3. Babele și moșii nomazi. Cartierul Drumul Taberei a fost binecuvântat de către Primărie cu cel puțin 3 piețe la cel mult 1 km distanță una de alta. Credeți că boșorogii se duc la cea mai apropiată? Wrong!!1 Deși piața este exact lângă blocu’ lor, fix la aia mai îndepărtată se duc. Și de-aici încep poveștile cu babe. Vezi moșii care gâfâie încercând să urce scările, care urlă că n-au loc și pentru ce? Pentru o diferență de nici 50 bani. Huă!

4. Îndrăgostiții defavorizați. Se vede de la o poștă că parteneru’ îi este, de fapt, stăpân și că-l manipulează cum vrea, numa’ el nu vede. Nu înțeleg. Cum să fii așa orb? Toată lumea îi zice “bă, cap de scoică, nu vezi cum își bate joc de tine și cum te învârte cum vrea?“, dar el/ea continuă să le spune că atunci când sunt doar ei doi celălalt este diferit, că noi nu înțelegem. Mă lași? Once a bitch, always a bitch. La fel și în cazu’ bărbaților profitori. Băăă, trezirea!

Tempus fugit II

Nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpu’ anu’ ăsta. Din martie (sau aprilie) până acum țin minte doar că am cerut-o pe Teo, că mi-am cumpărat altă electrică și… cam atât. Ca să nu mai spun că din ianuarie și până acum, timpu’ a trecut de parcă au fost doar câteva săptămâni. Și uite așa trece anii și pe măsură ce îmbătrânești timpu’ prinde viteză și ce lași în urma ta? Investești tot timpu’ ăsta în ceva, în cineva, în lucruri care contează?

Am ajuns – acum vorbesc în dreptu’ meu – să trăiesc doar pentru aici și acum, one day at a time, nu cu cine știe ce perspectivă, dar nici fără provizii pentru viitor. Sunt blocat în activități zilnice pe care le păstrez cu sfințenie. Dacă mă sună un prieten să-mi ceară ajutoru’ rar se întâmplă să-l aleg pe el atunci când sunt programat la săptămânala activitate X. “Dau cu sapa” 8(+) ore pe zi la lucru, iar timpu’ care-mi mai rămâne de la 7(+) pm încolo îl folosesc în principal pentru mine – stau pe net, mă odihnesc sau fac alte chestii de genu’ ăsta care mă au pe mine în prim-plan. Lucru’ ăsta mă cam sperie pentru că dacă acum când am posibilitatea de a face multe lucruri, de a investi, eu o frec aiurea, atunci ce voi face la 50-60 ani (dacă apuc) când o să-mi scârțâie încheieturile?

Așa că mi-am propus un mic exercițiu care să m-ajute să investesc în lucrurile care contează – unul din ele fiind oamenii. Dacă nu te înconjori cu prieteni, atunci o să-ți fie greu; la fel cum și reversul este valabil, dacă nu știi să fii un prieten adevărat și atunci îți va fi greu. Revenind, m-am hotărât să îmbunătățesc relațiile cu prietenii mei, să mai tai din “me time” și să-l investesc în timp petrecut cu oameni – în crearea de noi relații și în întărirea celor existente. Când spun crearea de noi relații nu mă refer la pupatu’ în cur a oamenilor doar-doar de-oi obține un beneficiu de pe urma lor. Nu! Însă altfel este viața atunci când ai o “armată” de prieteni pe care poți să te bazezi, cu care să discuți, cu care să te sfătuiești… you get the point.

Anybody with me? Or like me?

P.S. Kiri este cel care m-a pus pe gânduri, lucru care m-a făcut să scriu articolu’ ăsta.

Voi astia care criticati pe altii

Mă bucur că o faceți! Nu de alta, da’ să nu trăiesc cu impresia că-s cel mai deștept (deși, fie vorba între noi, chiar sunt). Anyway, deși nu s-a-nțeles ce am vrut să zic prin articolu’ cu țăranii, mă bucur că ați sărit cu gura să-mi ziceți că-s prost. Nu, nu sunt sarcastic. Mă bucur că n-am parte de pupincuriști (sau am parte de foarte puțini). De-asemenea, dacă mă vedeți cu un ochi vânăt după un post pe care l-am scris fără să gândesc (de genu’ celui anterior) să știți că nu-i de la vreunu’ care m-a citit și s-a supărat, ci de la logodnica mea.. de care nu-mi este deloc frică (notă: dacă citești, să știi că glumesc!).

Apreciez oamenii care au bloguri și care provoacă schimburi de opinii care nu sunt tot timpu’ “coplanare” cu cele ale autorului. Apreciez și mai mult pe cei care spun “da, mă, am fost prost”. Un contraexemplu ar fi perfublog.com. Nu tre’ să te uiți mai departe de “Hot Conversations” ca să vezi că toată lumea îi cântă în strună (deși se mai găsesc 1-2/20 care să-i spună că n-are dreptate). El spune că Inna sucks, toți la comentarii “da, Inna sucks“, el spune că “zoso e prost”, toți la comentarii “da, zoso e prost”. Dacă îndrăznești să-i spui că n-are dreptate și că vorbește gura fără el (sau scrie mâna fără el), fie sare el și te mușcă (de fund), fie sar dulăii pupincuriști. Și atunci când îi citești rubrica de “About me” și vezi “detest minciuna, falsitatea, și fetele cu figuri și impresii” te aștepți să fi dat peste Iisusu’ blogosferei, curat și onest. Hm…

Anyway, keep on criticizing; something good may come out of it. Hai pa!

Mă bucur că o faceți! Nu de alta, da’ să nu trăiesc cu impresia că-s cel mai deștept (deși, fie vorba între noi, chiar sunt). Anyway, deși nu s-a-nțeles ce am vrut să zic prin articolu’ cu țăranii, mă bucur că ați sărit cu gura să-mi ziceți că-s prost. Nu, nu sunt sarcastic. Mă bucur că n-am parte de pupincuriști (sau am parte de foarte puțini). De-asemenea, dacă mă vedeți cu un ochi vânăt după un post pe care l-am scris fără să gândesc (de genu’ celui anterior) să știți că nu-i de la vreunu’ care m-a citit și s-a supărat, ci de la logodnica mea.. de care nu-mi este deloc frică (notă: dacă citești, să știi că glumesc!).

Apreciez oamenii care au bloguri și provoacă schimburi de opinii care nu sunt tot timpu’ “coplanare” cu cele ale autorului. Apreciez și mai mult pe cei care spun “da, mă, am fost prost”. Un contraexemplu ar fi perfublog.com. Nu tre’ să te uiți mai departe de “Hot Conversations” ca să vezi că toată lumea îi cântă în strună (deși se mai găsesc 1-2/20 care să-i spună că n-are dreptate). El spune că Inna sucks, toți la comentarii “da, Inna sucks“, el spune că “zoso e prost”, toți la comentarii “da, zoso e prost”. Dacă îndrăznești să-i spui că n-are dreptate și că vorbește gura fără el (sau scrie mâna fără el), fie sare el și te mușcă (de fund), fie sar dulăii pupincuriști. Și atunci când îi citești rubrica de “About me” și vezi “detest minciuna, falsitatea, și fetele cu figuri și impresii” te aștepți să fi dat peste Iisusu’ blogosferei, curat și onest.

Poate m-am lungit cu contraexemplu’ ăsta mai mult decât merita. Anyway, keep on criticizing; something good may come out of it. Hai pa!