Scurte: Haters gonna hate

Oare câți din ăștia care turuie că iPhone (iPhone, nu Apple, este o diferență mare) e muci s-au jucat cu unu’ mai mult de 10 minute?

Oare câți OStarzi care țin sus și tare că Apple și Linux sunt muci, iar Windows este zeu au folosit vreodată unu’ din sistemele alea de operare?

Oare câți mari cunoscători de chitări care spun că Fender rulez, da’ Ibanez sax au pus mâna vreodată pe un model care să coste mai mult de 1500 lei?

Oare câți dizainări care se dau mare cu Corelu’ și îngroapă Photoshopu’ le-au încercat pe amândouă mai departe de faza de instalare?

Mă rog, este valabil și vice-versa și lista de întrebări poate continua la nesfârșit. Omu’ are obiceiu’ să fie părerist și chiar dacă nu se pricepe într-un domeniu mai deloc, el tot pretinde că are o părere pertinentă. Mhm…

Colaholicul viitorului III

[Partea a II-a aici]

Anu’ 2050, doar așa ca să vă reamintesc. Tipa de la marketing s-a supărat pentru ultima oară că iar apar primu’ în search-urile cu “graitec blog” așa că începând de ieri am mai mult timp pentru a scrie pe blog. Dacă tot vorbim de blog, azi am participat pentru prima oară la Social Media Summit. Le mulțumesc organizatorilor că au scos regula aia care spunea că au voie să participe doar blogării cu cel puțin 100 unici!

Revenind la ziua de ieri, plecând de la lucru am putut observa un lucru care nu s-a schimbat de loc – babele, această constantă a Universului. Tot ce scriam acum mii de postări încă este adevărat. Ai crede că odată cu apariția zborostrăzilor lu’ Oprescu Jr. și inaugurarea traficului de transport aerian intraurban babele s-au cumințit și nu mai trec pe roșu sau prin locurile nemarcate. E da! Să vezi ce merg jet-pack-urile alea și ce repede ajung acum pe scaun în zborobuz.

Ajung acasă și Chronos, câinele cu ceas incorporat (he he… uf, lame joke), este ca de obicei – bucuros. Mă rog, azi spre deosebire de alte dăți este stricat pentru că dă din limbă și nu din coadă; iar s-au încurcat circuitele între ele. Poate vă-ntrebați dacă am copii. Păăăi… am. Am un băiat pe nume Crisorius și o fată pe nume Calatia (da, sunt fan al numelor antice, în special al celor romane și grecești). Singura problemă este că fata seamănă cu mine, deci încă nu este căsătorită la cei 37 de ani ai ei. Însă din câte promite Sergiu Nicolaescu (actualul președinte al României), s-ar putea legaliza căsătoriile între oameni și roboți orbi.

…Va urma (?)

Pareristu’ de forum

În perindările mele pe interneți astăzi am dat de articolu’ ăsta a lu’ arhi, care mi-a adus aminte de ce nu mai intru pe forumuri. De fapt mint. De ce nu mai întreb chestii pe forumuri. Lăsând la o parte trollii și obsedații de SEO, mai este o categorie – ăia care țin neapărat să se părerească. Nu contează ce sfat ceri, ei tre’ să-și facă norma zilnică de păreri. Dacă sunt la subiect – bine, dacă nu – iarăși bine, doar și-au expus părerile.

Acum câțiva ani când mi-am luat prima chitară electrică îmi făcusem în prealabil o listă cu 4 chitări din State dintre care voiam să aleg doar una însă nu știam pe care s-o iau. Am zis să intru pe un forum specializat și să întreb pe care din cele 4 s-o iau. Din păcate, n-am primit nici un răspuns la subiect (mai puțin 1-2). În schimb toată lumea sugera alte modele, alți producători, unii mă avertizau că o să mă coste transportu‘ și erau preocupați de cum aveam de gând să rezolv problema asta, oricum nici o treabă vis-a-vis de cele 4 modele puse în discuție.

Cum, mă? Păi vouă, atunci când vă duceți cu 2 tricouri la cineva și ziceți “pe care să-l iau – pe ăsta verde sau pe ăsta alb?”, nu vi se pare normal să vi se indice ba ăla verde, ba ăla alb? Ei bine, păreristu’ de forum nu face asta. El știe (are în fișa postului) că tre’ să recomande cel puțin un produs peste bugetu’ pe care ți l-ai propus sau cel puțin un produs diferit. Că al’fel nu este forumist true.

Flash batch #1

Am văzut pe mulți că au tot felu’ de colecții în articolele lor. Dojo s-a apucat să recomande în fiecare săptămână postări de pe alte bloguri care merită citite, Makavelis bagă din când în când liste cu link-uri utile, Zoso mai recomandă filme, așa că am zis si io să copiez încep o serie de articole asemănătoare. Și din cauză că, după cum știți, sunt fan al jocurilor Flash, astea o să vă recomand.

1. Shift (1, 2, 3 & 4) – când l-am jucat prima oară (primu’ din serie) am rămas mască – un concept simplist pus foarte bine în practică. Numele jocului vine de la faptu’ că tasta SHIFT este esențială. Cam greu de explicat gameplay-u’; pe scurt, tasta SHIFT te ajută rotești încăperea cu susu’ în jos pentru a ajunge la ieșire. Tre’ să-l joci ca să te prinzi.

2. Portal – varianta Flash al jocului făcut de Valve pentru PC și la fel de incitant. Este tot ce ai putea scoate din Portal dacă ar fi fost făcut 2D, păstrează feeling-u’ și am pierdut multe ore jucându-l. Merită! Dacă n-ai putut să joci Portal pe PC din cauza calculatorului mai slab, joacă varianta Flash și va fi aproape la fel de mișto.

3. Continuity – încă un puzzle platformer foarte captivant și care îți va mânca ceva timp. Ce tre’ să faci este să aduni toate cheile și să ajungi la ieșire. Cum faci asta? Circuli prin “ecrane” (care variază în număr, minimum 3), numa’ că nu oricum, ci sfârșitul primului ecran tre’ să coincidă cu începutu’ celui de-al doilea. Foarte mișto și brain teasing. Click to play!

Scurte: Treaba cu invatatu’

[Scurt post (auto)motivant]

De multe ori am zis că o să învăț un lucru atunci când mi se va preda în viitor și că pot să mai aștept. Însă de multe ori mi s-a-ntâmplat ca lucru’ ăla să fie predat prost sau deloc și, deci, să nu învăț nimic. Așa am pățit cu C++; am zis “moamă, o să fac un an întreg cursuri de programare în C++ și o să ajung guru“. Bulș. Ni s-a predat doar baza temeliei fundamentului, iar la Tehnici Avanasate de Programare (sună pompos, nu?) am făcut echivalentu’ clasei a 10-a. Așadar mi s-a predat mai puțin decât puținu’ pe care-l știam deja.

Așa că m-am pus și mi-am luat cărți de programare și am început să învăț singur cu ce se mănâncă. Evident, am învățat și unele lucruri în mod greșit, da’ pe care le-am corectat ulterior. Însă am înțeles că dacă nu mă apuc singur să sap și să văd care-i treaba, nimeni nu se va obosi să-mi spună ce tre’ să știu. Și asta nu mi s-a-ntâmplat numa’ la C++, ci și în multe alte situații.

Așa că voi ăștia care ziceți că aveți timp și așteptați să ajungeți la facultate sau mai știu io unde ca să vi se predea și să învățați ca lumea despre formarea munților Pădurea Neagră (zic și io), degeaba o faceți. Mai bine puneți mâna pe o carte bună de specialitate sau pe niște site-uri și trageți tare pentru că s-ar putea să vă treziți că informațiile primite în școală să nu vă ajungă atunci când veți avea nevoie de ele.

P.S. Mâine o să fiu offline pentru că cânt la concert.