Despre cersetori

Dragii moșului, haideți să vă spun de ce nu-mi plac mie cerșetorii și de ce nu le dau bani. Probabil că ar trebui să fac, totuși, o notă: cerșetorii care chiar par năpăstuiți sunt altă poveste. Aici vorbim despre cerșetoru’ de rând, sănătos și voinic.

Mă enervează ăștia pentru că toți spun aceeași poveste cu 5 copii la familie, muritori de foame, dați afară din apartament și cu mamaia care are doar 100 lei pensie semestrială. Vai, uite-l pe el, salvatorul familiei, cum își sacrifică demnitatea cerșind deși din punct de vedere fizic este perfect sănătos și ar putea să lucreze undeva la o muncă de jos. Huă, mișcă-ți fundu’ și muncește, zdreanțo!

Al 2-lea motiv pentru care nu le dau bani este pentru că mint. Știu un cerșetor care de 10 ani (nu glumesc) cerșește și strânge bani pentru maică-sa care este “bolnavă” de nu știu ce boală în fază terminală chestii moarte etc.. De 10 ani! Nu cre’ că mai are rost să zic ceva.

Al 3-lea motiv este pentru că nici unu’ nu este inventiv. Rareori văd pe unu’ care să-ți ofere ceva divertisment (zic și io) și să te facă să-i dai bani. Am câteva exemple la capitolu’ ăsta.

Primu’ exemplu este o fată pe care o văd din când în când pe autobuz și care recită TOT (!!!) Luceafărul. De obicei durează vreo 4-5 stații să-l zică pe tot. Nu-l spune cu cine știe ce intonație sau stil, da’ totuși să reții 94 de strofe mi se pare lăudabil. Omu’ măcar a făcut altceva decât să-ți bage placa pe care o folosesc toți.

Al doilea exemplu este unul din SUA. Am intrat odată la metrou (în NYC) și jos era un negru care “cerșea”. De fapt, avea niște oale din care-și făcuse tobe și bătea la ele și, surprinzător, chiar sunau a niște tobe. Omu’ ăla și-a meritat dolaru’. A fost inventiv și am apreciat lucru’ ăsta.

Scurte: ca si la noi in Romania

Veneam liniștit și îndestulat din pauza de masă și îi ascultam pe unii la radio care vorbeau despre problema țiganilor de lângă Madrid (parcă). Spuneau că deși sunt săraci, murdari, n-au ce mânca, ei tot au mașini bengoase. Ca și la noi în România.

Întrebată fiind duduia aia despre ce fac țiganii acolo, cu ce se ocupă, asta a răspuns că mulți dintre ei cerșesc și/sau vând fier vechi. Unii mai și fură. Ca și la noi în România.

Și străinezii au încercat să le ofere un loc de muncă cinstit, o educație – chestii d-astea mai civilizate – dar țiganii au refuzat, preferând să rămână în taberele lor, cerșind și bișnițind cu fier vechi. Ca și la noi în România.

Notă: de ce să nu fiu sincer, cunosc țigani care sunt cinstiți și unii-mi sunt chiar prieteni. Da’ pe ăștia-i găsești ca pe ac în caru’ cu fân.

Tot ce sper este ca Spania să nu ia aceeași decizie (n.c. expulzarea lor) precum Franța.

Superficialitate

Oamenii care-și fac o părere superficială despre altcineva (aici mă includ și pe mine) ar trebui bătuți cu cărămida. De câteva ori mi s-a spus “vai, Iosif, până acum am crezut că ești așa și așa și așa (lucruri rele), da’ văd că de fapt ești altfel (lucruri bune)”. Faptu’ că tu îmi spui că ai avut o părere greșită despre mine, da’ că acum s-a schimbat, ar trebui să mă facă să mă simt mai bine, mai – să zicem – acceptat? Ei bine, nu. Ba mai mult, mă enervează!

Ești bou! Dacă tu 2 ani ai crezut că sunt nu știu cum doar pentru că m-ai văzut numai în anumite contexte și te-ai bazat numa’ pe experiențele alea pentru a-ți forma părerea, atunci ești bou! Este ca și cum te duci la un stand-up comedy unde vezi același comedian de fiecare dată și zici “frate, omu’ ăsta nu poate să stea serios 5 minute.” Când de fapt omu’ ăla poate mai are o familie, un alt job etc., da’ contextu’ în care tu îl vezi îl face să fie “neserios”.

Îmi place să râd și să-i fac pe alții să râdă – lucru pe care-l fac prin multe glume, strâmbături și prosteală. Și, evident, există oameni care văd doar partea asta (pentru că nu-i iau cu mine peste tot pe unde mă duc) și pun eticheta. Puțini sunt oamenii care reușesc să vadă dincolo de aparențe (nu neapărat în cazu’ meu). Chiar nici io nu pot spune că văd mai mult decât ce lovește ochiu’. La un moment dat vorbeam cu un tip mai în vârstă decât mine și când i-am spus “eh, doar știți că io-s mai neserios (adică râd și glumesc mai tot timpu’)” dintr-o dată a luat o față gravă și mi-a spus exact ce crede despre mine, lucruri care-s dincolo de ce-i la suprafața de clovnăială. Am rămas surprins.

Morala: înainte să-ți faci o părere despre o persoană, încearcă să o analizezi un pic mai mult, de preferat și în alte contexte.