Colaween

Dacă tot vine Halloween-u’, iaca 2 serii la care să vă holbați ochii și să vă “înfricoșați”:

1. Monster Madness – prezentată de AVGN. O serie de mici podcasturi zilnice (aprox. 4-5 minute fiecare) care ia istoria filmelor de groază de la începutu’ anilor 50 și o aduce până în prezent (acum a ajuns prin anii ’90). Chiar interesante filmele alea de groază din anii ’50 – ’60, aproape amuzante

2. Nostalgiaween – prezentată de Nostalgic Critic. Este tot o serie (1 episod pe săptămână) în care sunt prezentate cele mai retardate filme horror. Fiecare episod are aceeași lungime ca și cele obișnuite, iar Criticu’ are o cădere nervoasă la fiecare dintre ele. Merită văzute.

Enjoy!

Cat de nerd esti?

Țin minte când eram mic (cls. I-IV) că mergeam la un coleg Cosmin acasă și ne jucam pe calculator (mă rog, mai mult se juca el). Avea un 386 parcă. Atunci am jucat titluri clasice precum Duke Nukem 3D, Prehistoric, Fox, DOTT și multe altele. Eram fascinat, grafica nu era cine știe ce, însă poveștile erau foarte tari și mișto făcute, da’ ăsta-i subiect pentru alt post.

Ieri am văzut poza asta din dreapta și toate amintirile cu jocurile alea vechi și mișto mi-au revenit în minte. Am început să număr câte jocuri din lista aia am jucat timp de mai mult de 1 oră și mi-am dat seama că până în 2004 jucasem deja 70+ din listă. Apoi am numărat până la 82; numai din lista aia (am mai mărit colecția împreună cu colegii de la lucru – titluri vechi precum King’s Bounty, Disciples, Nox, Supaplex, Volfied etc.). Pfoai, ce nerdator sunt. Și asta fără să pun alea de consolă (încă vreo 20-30). Așa că curiozitatea mi-a fost mare și am zis să vă întreb și pe voi cât de nerd sunteți.

Ia ziceți-mi voi, câte jocuri din lista aia ați jucat mai mult de 1 oră? Și secundar, ca o provocare pentru mine, spuneți-mi un joc pe care voi l-ați jucat și pe care credeți că eu nu l-am jucat.

Sunt confuz

Zilele astea mi s-a-ntâmplat ceva foarte ciudat și am uitat să vă povestesc. De fapt, s-o iau de la început.

Acum o lună și ceva m-am dus la secția 22 să-mi fac buletin (da, am făcut și io în sfârșit 14 ani). Acolo dau de o sictirită care, deși în orele de program, nu voia cu nici un chip să deschidă jegu’ ăla de geam ca s-o pot întreba ceva. Până la urmă găsesc un afiș pe care scria că de fapt tre’ să-mi fac buletinu’ la secția 25. Huă, funcționari jegoși!

Ajung la secția 25 cu capsa pusă, intru și întreb unde-mi pot face buletinu’. Deodată aud o voce blândă care-mi spune că tre’ să mă duc în clădirea de vis-a-vis. Hm, ciudat. Îmi fac poză și plec. Și acum ajungem la momentu’ de acum câteva zile. Ofticat că nu găsesc pe net un program ca să-mi pot ridica buletinu’ dau telefon la secție. Țâr-țâr-țâr și, OMAIGAD, cineva răspunde!!! Nici măcar la secretariat la facultate nu răspundeau alea la telefon. M-apuc să-ntreb de toate – la cât tre’ să vin, ce tre’ să aduc, cine a câștigat meciu’ de aseară etc. și, OMAIGAD nr. 2, omu’ ăla mi-a răspuns la toate întrebările fără sictir, fără lipsă de chef. Intru și văd că nu-i nimeni la ghișeu. Hai, bre, că mă grăbesc, zdrențelor, strig eu… în gând. N-au trecut nici 10 secunde și vine tanti, deschide geamu’ și mă-ntreabă ce doresc. Îi zic că buletinu’, îl caută, mi-l dă și-mi mai și urează o zi bună. OMAIGAD nr. 3.

Bă! Ce se întâmplă cu lumea? Nu așa tre’ să se poarte funcționarii publici! Ei tre’ să fie sictiriți, scârboși, acri, nu amabili și drăguți! Sunt confuz..

Feisbuc = spam II

Mă, oameni buni, eu am încercat să înțeleg anumite manifestări de pe Twitter și Facebook, da’ pe bune că nu găsesc o explicație logică pentru transformarea lor în chat. Pentru asta există AOL, Skype, GTalk (observati cuvantu’ talk), Yahoo Messenger (observați cuvântu’ messenger) și multe altele. Mă credeți sau nu, până și Facebook are chat, da’ e mai ușor să vadă toți conversația voastră “privată”.

La fel sunt și ăia care își spun “te iubesc” de o sută de ori fiecare pe wall-u’ celuilalt. Uau, ce interesant. Este ca și cum ai sta în autobuz și vine un cuplu care se tot pupă, eventual și cu zgomot ca să se prindă și orbii că voi vă iubiți. Hai că primu’ sărut e OK (vai ce mult se iubesc), al 2-lea e OK (le stă bine împreună), da’ de la al 3-lea deja țuc-u’ ăla se amplifică de sute de ori, se reflectă de pereții autobuzului și singuru’ lucru pe care-l vrei să-l sărute este unu’ care are calibru’ de 9mm și este ceramic. Get a room people!

Notă: în poza alăturată conversează doar 2 (două) persoane.

Intrebare fulger!

Râdeam ieri cu un coleg de poza asta și chiar m-am gândit în sinea mea ce aș salva în caz de incendiu.

Așadar se dau datele:
1. incendiu
2. tre’ să sari pe geam –  te așteaptă pompierii cu o trambulină jos
3. ai timp să salvezi doar un singur lucru sau animal (deci nu mama, tata, copilu’)
Ce alegi (și de ce)?

Io aș alege laptopu’ (sau dacă am timp hard-disku’ din el) pentru că pe el am o grămadă de date personale (vă las pe voi să interpretați). Chiar sunt curios voi ce-ați salva? Pisica? Toaster-u’? Că nu cre’ că toți sunt maniaci cu laptop roz…