Orice numa’ nu nasu’!

Dacă m-ați văzut în persoană sau în poze probabil că ați observat (că este și greu să nu observi) că am un nas mare (de care sunt mândru). Și nu numai că este mare, dar este și frumos, maiestuos și demn de admirat.

Însă acest Adonis al nasurilor îmi este și slăbicunea cea mai mare, mai ales și de când am sărutat toboganu’. Așa că am ajuns la concluzia că nasu’ meu este călcâiu’ lu’ Ahile (vorbind la figurat, evident), cea mai sensibilă parte din corp. Dă-mi un pumn în falcă sau în burtă, e OK, aplici o lovitură unde doare – e OK, da’ nu prea, însă nimic nu se compară cu durerea pe care o simți atunci când:

  • primești o minge de basket în nas
  • primești o minge de fotbal în nas
  • dai cu nasu’ de tobogan
  • primești o carte/curs/caiet în nas
  • îți dai un facepalm, da’ nimerești nasu’
  • e aglomerat și te trezești cu un cot în nas
  • nu e aglomerat și te trezești cu un cot în nas

Așa că vă rog atunci când sunteți în juru’ meu, aveți grijă la nas!!1