Top 6 lucruri care-mi plac

Degeaba zic io că nu fac lepșe, că “Batman Batman” că-mi tot dă lumea peste cap cu el și parcă mi-e rușine să refuz (ca persoană amabilă ce mă aflu). Plus că este încă o oportunitate de a mai scrie pe blogu’ ăsta singur, trist și părăsit.

Subiectu’ de azi vine de la pătlăgeaua cu căciulă (ce cacofonie, Pruteanule) a.k.a. Tomata cu scufiță și se intitulează “20 de lucruri pe care le iubesc” sau “10 lucruri care-mi plac”, nu știu încă singur, hehe. Oricum, deși am mai băgat o dată despre asta, o să încerc să găsesc unele noi.

1. Coca-Cola. Știu că am mai zis că găsesc unele noi, da’ totuși.

2. Chitarele Les Paul. Că-s Epiphone, că-s Gibson, că-s Vintage sau Ibanez, nu prea am auzit una să sune nasol (mă rog, dacă este dezacordată este altă poveste). Că au părți bune și părți rele este normal, însă toate sună foarte bine. Les Paul FTW!

3. Tot la capitolu’ muzică îmi plac – a se citi “venerez” – amp-urile și head-urile Marshall și Mesa Boogie de 12+ țoli în difuzor (tranzistori, hibride sau lămpi, nu contează). Coafura nu rezistă! Garantat!

4. Îmi plac joculețele Flash. MULT! Sunt abonat la Newgrounds, Armored Games, Kongregate și alte site-uri de fleșăraie.

5. Revenind la capitolu’ muzică, sunt o combinație ciudată. Îmi plac piesele liniștite, da’ și cele zbuciumate cu urlături și alte cele. Cre’ că îmi plac melodiile din care transpare pasiunea. Zic și io..

6. Îmi plac chestiile noi sau să pornesc proiecte noi (nu neapărat să le și termin). Poate asta explică și faptu’ de ce am încă vreo 4 domenii cumpărate care încă așteaptă să le ofer ceva dragoste :).

Și, cam atât. Pa!

Un pic de matematică

Haideți să facem un pic de matematică:

zi de lucru + ninsoare + polițist în intersecție = ?

Avem următorii termeni:

zi de lucru = mașini
ninsoare = mașini cu șoferi amatori care-și scot trăsura doar pe post de umbrelă
polițist în intersecție = ambuteiaj

Deci, expresia capătă forma asta:

mașini + mașini cu amatori + ambuteiaj = ?

După cum bine știm dintr-o axiomă, mașini + umbrele pe roți = aglomerație. Și astfel, expresia finală este aglomerație + ambuteiaj. Rezultatu’? Un Iosif care merge pe jos la lucru.

Inthenet

Înainte să dau de articolu’ lu’ Makavelis deja mă gândeam la aceeași fază și m-am bucurat să văd că nu-s singuru’ căruia i s-a învârtit rotița. Stau și mă uit la cum mi-am petrecut timpu’ în ultima săptămână, de exemplu, și văd că pe lângă chestiile esențiale am ars-o la greu pe Youtube (sunt mare devorator și sunt abonat la o grămadă de show-uri) și alți interneți, timp pe care acum aș fi preferat să-l dau pe altceva – o chitară, o carte.

N-am mai citit o carte de câteva luni, “de anu’ trecut” ca să folosesc clișeu’ ăsta retardat pe care toată lumea-l folosește în ianuarie, nu m-am mai îngrijit de chitară tot așa – de câteva luni. În schimb îmi spun că m-am odihnit și că leneveala asta își are și ea rostu’. Numa’ că acum când fac o retrospectivă, chiar și pe un interval așa de scurt, mi-aș fi dorit să fi făcut altceva.

Suntem acum în “era” internetului, da’ before internet ce făceam? Atunci pot să spun că făceam lucruri mai productive ca acum. Mai ieșeam cu prietenii (și acum ies, da’ atunci o făceam mai des *rimă*), mai compuneam o piesă, mai citeam o cărțulie (na, că iar mă întorc la citit), înțelegeți? Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu zic că internetu’ este scârbavnicu’ Scaraoțchi, da’ mi-am dat seama că raportu’ folositor/junk pe internet este subunitar. Ori asta nu-i bine.

Niuz

Precum ați observat, cei care ați mai rămas pe aici, n-am mai scris de ceva timp. Așa cum spuneam pe Twitter și pe Facebook o să mă concentrez asupra altor proiecte în detrimentul blogului personal din 2 motive:

  • N-are rost să scriu banalități mediocre zilnic (mai bine le scriu mai rar pentru că deranjeaza mai puțin)
  • Blogu’ nu produce nimic și nu vreau să fiu înțeles greșit aici. Nu plănuiam să fac bani din blogu’ ăsta și nici n-am făcut, dar timpu’ pe care-l investeam în el era destul de mare, timp pe care puteam să-l investesc în ceva mai util și/sau mai important.

Așa că am luat 2 decizii:

  • să mă concentrez pe alte proiecte (fie prafuite, fie noi) care au o rentabilitate ipotetică mai mare decât blogul
  • să scriu aici doar când (voi avea chef să) am ceva de zis, asta însemnând că intervalu’ de postare va fi aleator; azi pot scrie 2 articole, iar toată săptămâna să nu mai apară nimic.

Stay tuned că mai vine unu’ pe conductă :)

2010

Uof, nu mă prea încântă pe mine lepșele astea onlainice, da’ dacă a venit de la domnu’ Ionuț nu se cuvine să spun nu. Mai ales că și subiectu’ este unu’ la care mă gândeam că merge băgat zilele astea. Așadar, să vă spun despre 5 lucruri/evenimente care au fost mai semnificative în 2010. Într-o ordine aleatoare desigur.

1. Trupa. De mult timp mi-am dorit să cânt într-o trupă. Oferte au tot fost, da’ nu simțeam niciodată că-i momentu’ oportun și la un moment dat chiar eram ofticat că nu se ivește nimic pe gustu’ meu. Până când printr-o “coincidență” am vorbit cu o prietenă și mi-a spus că are nevoie de chitarist. Evident că m-am băgat în seamă și astfel am început să ne întâlnim, să compunem și să zguduim sala de repetiții. Între timp m-am oferit să ajut și în Argument (care deja înregistraseră un album) urmând ca în decembrie, în urma unor diferențe de perspectivă cu prima trupă, să trec full-time la Argument. Personal, mă bucur pentru fiecare secundă petrecută în fiecare din cele două echipe pentru că am avut ocazia să învăț chestii noi și să-mi împlinesc visu’.

2. Logodna. Deși un concept învechit pentru unii și criticat de alții, anu’ trecut m-am logodit și am și stabilit câteva detalii legate de nunta de anu’ ăsta. Mi s-a părut pasu’ logic după 4 ani de relație. A fost un eveniment foarte frumos pe care l-am petrecut în familie și cu 2 preoți prieteni de familie.

3. Argument @ Masca. Am mai scris despre evenimentu’ ăsta și cu alte ocazii, însă simt nevoia să-l menționez și aici în Top 5 momente din 2010. Știu că au fost ceva păreri împărțite, însă din perspectiva mea mini-concertu’ a fost un nouă treaptă în ceea ce privește calitatea muzicală a prestației trupei. A fost unul dintre cele mai “închegate” momente din punct de vedere muzical și am cântat chiar mai relaxat ca până atunci.

4. Revelion. Am făcut revelionu’ împreună cu niște prieteni de la biserica Missio Dei. De ce a fost ăsta un moment marcant în 2010? Pentru că am văzut cum trebuie să arate un creștin autentic. Am văzut tineri ca mine și ca o parte din cei care mă citiți, normali, sănătoși psihic, care pur și simplu transmiteau un suflu pozitiv în orice făceau. Recunosc că m-au uimit prin modul în care se relaționează unu’ cu altu’ în societate, cum sunt drăguți și gata să te ajute, cum sunt preocupați de Dumnezeu, de Biblie, cum iau inițiativă în tot de felu’ de chestii sociale mișto. Niște oameni cum puțini văd în multe din bisericile prin care am fost și cum puțini văd chiar în biserica unde activez. Dacă vreți să vedeți creștini adevărați, întâlniți-vă cu cineva din Missio Dei.

5. Dune. Anu’ ăsta am zis și io să citesc cărțile din seria Dune. Da, știu, d-abia acum? Ei bine, da. Concluzia? Frank Herbert (autoru’) a fost un geniu și păcat că a murit fără să termine toate lucrările pe care le avea în plan. Revenind la Dune, este o capodoperă care se poate lejer lua la întrecere cu Lord of the Rings. Amândouă sunt niște romane extraordinare, da’ Dune mi se pare mai complexă și cu mai multe subtilități. Oricum, LOTR sau Dune, amândouă sunt lecturi foarte mișto care nu trebuie ratate. În engleză, evident.