Cam așa arată a 2-a zi sau după 3-4 zile
- In: Când m-apucă
- Tags: femei, fete, flori, martie
Pentru toate femeile/fetele care mă citește și nu numai!
P.S. Ăla se vrea a fi trandafir – lucru care explică țepii.
- In: Când m-apucă
- Tags: 8 martie, felicitare, femei, fete
E bine să ai relații care te pot avantaja la un moment dat în viață, nu? Să fim sinceri, cine ar zice “nu” dacă o cunoștință i-ar prezenta un super post vacant plătit cu 3000E în departamentu’ unde lucrează, că știe ea să tragă niște sfori pe sus?
Și acum ne apropiem de introducere. Probabil că ați auzit de American Idol. Dacă nu, nu ați pierdut mare lucru. Eu de-obicei mă uit la audiții să mă amuz de cât de praf cântă lumea. Eh, dar Filip și Teo se cam uită, și inevitabil mă pomenesc și io vizionând episodu’ săptămânal. Bun, și?
E un concurent acolo pe nume Andrew Garcia (sper că i-am nimerit numele). Omu’ nu prea-mi spune nimic, este doar un cântăreț mai mult decât OK și cam atât. Nimic prea special. Însă tipu’ ăsta este iutubist activ, lucru care cu siguranță l-a ținut în concurs până acum (sincer, nu cre’ c-o să câștige). OK, și? Păi este un alt iutubist care este în ascensiune acum pe Youtube, pe nume Ray William Johnson. Și tipu’ ăsta tot crește și crește și crește și are vreo 70,000 de persoane pe Twitter care îl urmăresc. N-o fi așa de mult or zice unii, da’ este destul pentru un tip care acum 1 an și ceva era un nimeni. Revenind, fiind colegi de breaslă, cre’ că n-a fost zi în care Ray să nu dea 2-3 tweet-uri pentru susținerea lu’ Andrew, ca lumea să-l voteze și să-l țină în competiție, lucru care a contat – și asta se vede prin faptu’ că domnu’ Garcia încă este în competiție.
Încercați să vă imaginați: Ray are 70k followeri, printre care și alte persoane cu câteva alte zeci de mii de followeri + tweeturi care se retweetuiesc de câteva sute de ori => un bonus de voturi pentru Andrew. Nu știu câți dintre ceilalți participanți au parte de asemenea susținere pe internet, da’ Andrew are spatele acoperit.
Nu este rău, nu arăt cu degetu’ în mod critic, ci doar observ ce impact poate avea internetu’, new media, spuneți-i cum vreți. Ca și în cazu’ lu’ Daniel Răduță unde în câteva săptămâni s-a strâns o sumă imensă de euroi.
Deci, în curând în loc să zicem “am niște prieteni care au niște prieteni care pot trage niște sfori”, vom spune “am niște followeri care au X followeri care au Y followeri și care dau RT” (X,Y > 1000)
- In: Internetizme
- Tags: american idol, retweet, twitter
Am fost anu’ trecut la Mozart Rocks și pot spune că a fost foarte tare! Au fost mulți artiști cu renume, piese muzicale compuse de compozitori vestiți (Mozart – evident, Orff etc.) și un spectacol de calitate that really rocked! Chiar a meritat să dau câteva zeci de lei pe bilet. Chitariștii care au cântat sunt numa’ grei – Pătrănoiu (ultima oară era la Act), Claudiu Ursache (The Marker), Cosmin Lupu (Evo), Cezar (Vița de vie), tobaru’ la fel, clăparu’ – “6Fingers“, ce să mai semi-zeii rockului românesc.
Faza mișto este că și anu’ ăsta se vede în zare încă o ediție a Mozart Rocks, și anume undeva în luna aprilie, tot la Sala Palatului (în curând o să bag un sticky pe undeva prin sidebar-u’ din dreapta). Oricum, ca să fiți la curent cu evenimentu’ băgați un ochi pe:
- site-u’ oficial Mozart Rocks – aici puteți vedea și materiale video din edițiile din anii trecuți
- pagina de Facebook – aici puteți vedea filmulețe, puteți afla noutăți, puteți comenta, de fapt, știți și voi ce se face pe Feisbuc
- contu’ de Twitter – aici sigur veți afla primii cele mai noi știri legate de eveniment
Fac și io ca PSD-u’, un eveniment “garantat Colaholicu’”, numa’ că ăsta nu e țeapă. Ne vedem acolo!
P.S. Ca să vă faceți o idee cam cum a fost anu’ trecut băgați un ochi la astea:
- In: Shameless Advertising
- Tags: concert, mozart rocks, mozart rocks 2010, rock, Sala Palatului
La noi în țară sunt o groază de papagali, cam ca ăștia, da’ fiecare specializat pe domeniu’ lui. Mă disperă oamenii care fac caz dintr-un lucru doar de dragu’ de a priva planeta de o cantitate de aer respirabil.
O primă categorie sunt ateii. Ăștia ma amuză de fiecare dată. Un mare argument al lor pentru a scoate creștinismu’ de pe lista lor de opțiuni este faptu’ că Biserica sau religia a fost atâta vreme un motiv pentru războaie, manipulări și chestii d-astea. Aș putea să-i număr pe degetele de la un miriapod pe cei care mi-au spus asta. În schimb, ei sapă pe oricine se află în fața lopeții lor, dau în stânga și-n dreapta ca să-și atingă scopurile. Unde era marea dragoste de oameni… Bă, mă lași? Ori latră la altă casă, ori pune-ți botniță.
Tot din categoria de iubitori de oameni fac parte și zdrențele astealalte. Sunt ăia care se tot tânguie că nimeni nu se îngrijește de bolnavi, că nimeni nu se îngrijește de persoanele cu handicap, că bătrânii din azile nu-s tratați cum trebuie și toate “vai”-urile de la capitolu’ “Oameni dezavantajați din punct de vedere al sănătății”. Da’ unu’ nu s-ar mișca să doneze măcar 10 lei, sau să meargă de 1 martie în azile să împartă flori la babe sau să se ofere voluntar la împărțit scaune cu rotile (știu că te gândești la căcat, da’ aici vorbesc serios). Unu‘ nu s-ar băga să înfieze un copil autist, sau măcar să înfieze un puradeu de la casa de copii. Nu, măăă, nu-i de ei. Tot din categoria asta de lepre sunt și ăia supraempatici. Lor le pasă de toți, mă, ei știu exact ce va simți un X în situația Y și le și pasă. Marschen Sie, bitte!
Altă categorie sunt iubitorii de animale (nu vorbesc de femeile atașate de bărbații bețivi care le bat). Știu mulți pe care-i aud “vai, cum se poartă lumea cu animalele, cum poate fi lumea așa de crudă :’( “. Da’ când o mușcă vreun canis lupus să vezi ce-i la gura ei de până și potaia se rușinează. Și mielu’ ăla de Paște după care-i curg balele, pe ăla bagă în ea like there’s no tomorrow. Praf!
E vorba aia americaneză – “Don’t talk the talk before you walk the walk!”.
- In: Când m-apucă| Nervi
- Tags: idioti, oameni, papagal
Zarvă