*** Ce-nseamnă umoru’ acum, secolul al XXI-lea? ***

Recent am văzut niște extrase din filme vechi – anii ’50 – și când era o replică amuzantă lumea zicea ceva de genu’ “it’s the other way around, you knucklehead” sau “you dingbat!“. Cam astea erau apelativele în filme… Acum? “Haha, that was $#!tloads of fun, you funky ass mother%@#$&“. Observ o schimbare.

La fel, comedianții de astăzi – Pablo Francisco, George Carlin (mă rog, ăsta e mort), Carlos Mencia etc. – majoritatea au un limbaj destul de colorat. Și am observat că dacă scoți obscenitățile, nu se mai râde la fel. Care-i faza? De ce când nenea din față bagă o înjurătură siropoasă într-un context amuzant, lumea e pe jos, iar dacă altu’ folosește varianta cenzurată a aceluiași context, lumea reacționează diferit? Hm.. oare doar mie mi se pare așa?

Acu’ ceva timp am văzut un stand-up cu Brad Stine. Omu’ se declară creștin, vorbește curat și are spectacole AG (audiență generală). Și este amuzant și râd de mă dor fălcile (la fel ca și în cazul celorlalți pomeniți mai sus).

Zic de ăștia din afară pentru că n-are sens să pomenesc Vacanța Mare care în afară de sex nu prea știu al’ceva.