Astăzi am primit un comentariu la o postare din iunie în care mi se cerea ajutorul. Era un mesaj despre un băiețel care are nevoie de fonduri pentru a trata în Austria o tumoare intracraniană. Știu, de multe ori primim mesaje de genul ăsta, și de multe ori am văzut că lumea s-a mobilizat și a contribuit atât cât s-a putut. Ce m-a impresionat la mesajul pe care l-am primit a fost fraza “sper sa nu va deranjeze comentariul meu (…) dar ca mamica trebuie sa fac tot ceea ce este posibil pentru a imi salva baietelul”. Nu cre’ că-mi pot imagina ce durere trebuie să simtă un părinte într-o asemenea situație…

De aceea, am decis să creez o pagină nouă care să conțină doar astfel de situații pentru ca să luăm atitudine și să ajutăm pe cei care au nevoie. Știu, este un lucru infim ceea ce fac și nu știu câți vor răspunde la nevoile prezentate, dar sper să fie cât mai mulți. Așa că dacă mai știți și alte cazuri, în afară de cel pe care-l voi prezenta, dați-mi un mail la himself[at]colaholicu[punct]ro sau la colaholicu[at]yahoo[punct]ro (ce să-i faci… spammerii ăștia) sau postați un comentariu aici și-l voi adăuga pe pagina rezervată pentru astfel de cazuri.

Primul caz (și momentan singurul) caz pe care-l prezint succint este cel al lui Robert (9 ani) care a aflat în septembrie (2009) că are o tumoare intracraniană malignă. A fost operat în octombrie, dar încă mai este nevoie de un tratament în Austria pentru a distruge restul de celule canceroase care au rămas în urma operației. Povestea pe larg o găsiți aici. Citiți și luați atitudine; probabil că părinții nu vor refuza orice fel de ajutor fie el oricât de mic. Știți vorba aia: cine dă lui își dă.

Articole asemănătoare

• Unii pentru altii II