Category Archives: Amintiri din colaholie

Maica-mea este mai tare ca maica-ta

Cam așa ziceam când eram mic. “Taică-miu’ e mai puternic decât taică-tu'”, “maică-mea face mâncare mai bună” etc. Întrebarea care-mi stă în minte de câte săptămâni încoace este “cât de mândru ești tu de părinții/părintele tău?”. Poate nu mai sunt printre noi, da’ asta nu este deloc un motiv ca să nu mai fi mândru de ei, ba din contră. Ca de exemplu, când mă gândesc la bunică-miu care s-a dus acum 2 ani, sunt mândru să-l fi avut ca membru al familiei – un om simplu, dar cu principii de nezdruncinat, cu o credință puternică și o viață exemplară încât tot satu’ îl laudă și vorbește de el numai de bine. Și nu numai bunică-miu’, ci toți membrii familiei au cel puțin un lucru, o trăsătură de caracter care mă face să fiu mândru că-i am în arborele genealogic.

O persoană de care sunt în mod special mândru este mama. Da, sună corny și ieftin, da’ nu-i așa. Mama este o învingătoare. Oricâte necazuri au trecut peste ea, din copilărie și până acum, ea tot a rămas cu fruntea sus și a avut puterea să crească 2 copii deștepți (evident, io și frati-miu’). Mă rog, nici tata nu s-a lăsat mai prejos, da’ acum vorbim de mama. Deși pe dinafară a îmbătrânit, ea încă are un spirit tânăr. Tot timpu’ învață lucruri noi și este într-o continuă mișcare. Până și io aș obosi dacă aș face jumătate din câte face ea.

Însă, hai să vă arăt câteva motive pentru care maică-mea (și alte persoane de vârsta ei) este cea mai tare:

  • acum vreo 10 ani se juca pe Mario pe Nintendo, mai târziu a trecut la Hercule și Croc pe PC
  • vorbește pe mess cu prietenele ei (la fel de cool) de prin țară sau de pe-afară. Uneori mai vorbește și cu mine când sunt la lucru sau îmi lasă offline-uri
  • are cont activ de Facebook; dă like-uri, comentează la statusuri, poze, orice
  • citește bloguri (printre care și cel de față) și mai are câteva critici uneori
  • nu-i placenu lucreze. Caută mereu să fie folositoare și atât cât știe își face treaba foarte bine

La categoria femei peste 40 de ani care sunt foarte tari este și Lia. Ați mai văzut-o comentând aici pe blog și într-un timp avea și un blog unde scria poezii. Respect!

Așadar, aveți pe cineva în familia voastră sau o persoană apropiată care să fi trecut de 40-50 de ani de care să fiți mândru?

Cat de nerd esti?

Țin minte când eram mic (cls. I-IV) că mergeam la un coleg Cosmin acasă și ne jucam pe calculator (mă rog, mai mult se juca el). Avea un 386 parcă. Atunci am jucat titluri clasice precum Duke Nukem 3D, Prehistoric, Fox, DOTT și multe altele. Eram fascinat, grafica nu era cine știe ce, însă poveștile erau foarte tari și mișto făcute, da’ ăsta-i subiect pentru alt post.

Ieri am văzut poza asta din dreapta și toate amintirile cu jocurile alea vechi și mișto mi-au revenit în minte. Am început să număr câte jocuri din lista aia am jucat timp de mai mult de 1 oră și mi-am dat seama că până în 2004 jucasem deja 70+ din listă. Apoi am numărat până la 82; numai din lista aia (am mai mărit colecția împreună cu colegii de la lucru – titluri vechi precum King’s Bounty, Disciples, Nox, Supaplex, Volfied etc.). Pfoai, ce nerdator sunt. Și asta fără să pun alea de consolă (încă vreo 20-30). Așa că curiozitatea mi-a fost mare și am zis să vă întreb și pe voi cât de nerd sunteți.

Ia ziceți-mi voi, câte jocuri din lista aia ați jucat mai mult de 1 oră? Și secundar, ca o provocare pentru mine, spuneți-mi un joc pe care voi l-ați jucat și pe care credeți că eu nu l-am jucat.

Sunt confuz

Zilele astea mi s-a-ntâmplat ceva foarte ciudat și am uitat să vă povestesc. De fapt, s-o iau de la început.

Acum o lună și ceva m-am dus la secția 22 să-mi fac buletin (da, am făcut și io în sfârșit 14 ani). Acolo dau de o sictirită care, deși în orele de program, nu voia cu nici un chip să deschidă jegu’ ăla de geam ca s-o pot întreba ceva. Până la urmă găsesc un afiș pe care scria că de fapt tre’ să-mi fac buletinu’ la secția 25. Huă, funcționari jegoși!

Ajung la secția 25 cu capsa pusă, intru și întreb unde-mi pot face buletinu’. Deodată aud o voce blândă care-mi spune că tre’ să mă duc în clădirea de vis-a-vis. Hm, ciudat. Îmi fac poză și plec. Și acum ajungem la momentu’ de acum câteva zile. Ofticat că nu găsesc pe net un program ca să-mi pot ridica buletinu’ dau telefon la secție. Țâr-țâr-țâr și, OMAIGAD, cineva răspunde!!! Nici măcar la secretariat la facultate nu răspundeau alea la telefon. M-apuc să-ntreb de toate – la cât tre’ să vin, ce tre’ să aduc, cine a câștigat meciu’ de aseară etc. și, OMAIGAD nr. 2, omu’ ăla mi-a răspuns la toate întrebările fără sictir, fără lipsă de chef. Intru și văd că nu-i nimeni la ghișeu. Hai, bre, că mă grăbesc, zdrențelor, strig eu… în gând. N-au trecut nici 10 secunde și vine tanti, deschide geamu’ și mă-ntreabă ce doresc. Îi zic că buletinu’, îl caută, mi-l dă și-mi mai și urează o zi bună. OMAIGAD nr. 3.

Bă! Ce se întâmplă cu lumea? Nu așa tre’ să se poarte funcționarii publici! Ei tre’ să fie sictiriți, scârboși, acri, nu amabili și drăguți! Sunt confuz..

Invatand romana de la desene

În momentu’ în care ăștia de la Cartoon Network și Fox Kids (Jetix mai nou, Disney Channel nu intră în schemă pentru că-i pentru oligofreni) au început să dubleze desenele în română am încetat să mă mai uit la ele. Pur și simplu tot farmecu’ vocilor clasice (de exemplu Mel Blanc – Bugs Bunny, Elmer Fudd etc.) dispăruse fără urmă. Cât timp au avut subtitrări în olandeză sau în altă limbă nu m-a deranjat, ba’ chiar mi se părea interesant pentru că începusem să învăț câteva cuvinte (cel puțin cum se scriu și ce înseamnă). Da’ când am început să aud vocile alea obosite s-a tăiat firu’. Sunt totuși și unele excepții – Duck Dodgers și Căpitanul Jack cel Teribil. Nu știu la ce s-au gândit atunci când le-au tradus, sincer. M-am tot gândit din când în când la motivele pe care le-ar fi avut.

Au vrut ca lumea să învețe română din desene? Io am învățat foarte bine mersi s-o vorbesc de la școală. Nu s-e vede? Și dacă stau să mă gândesc, cre’ că în ultima vreme am văzut mai mulți analfabeți decât erau acum 10 ani. FAIL #1.

Au dorit să îmbunătățească vocabularu’ copiilor? Să crească număru’ de cuvinte din el? Probabil. Nu știu cât de mult și-au atins scopu’, da’ acuma lumea este plină de copii care folosesc limbaj învechit și de lemn. Folosește cineva în mod curent cuvinte precum “grozav” sau “caraghios”? Se poate, dacă sunt actori la teatru’ de păpuși. Sincer, nici măcar personajele pe care le traduc ăștia nu folosesc “entertaining” ca să spună “distractiv”. FAIL #2.

Și cel mai tare lucru era că măcar de bine de rău dacă te uitai la desene în engleză mai învățai involuntar un cuvânt două. Așa că, deși nu-ți plăcea să fii atent la ora de engleză, tot mai știai să zici mai neim iz Iosif end ai drinc ă lat of Coca Cola. Io cu frati-miu’ și cu încă o grămadă de copii din generația noastră am învățat o grămadă de cuvinte și expresii folosite în conversații normale tocmai din desene. În schimb, ăștia o să dea bani în meditații ale căror ședințe costă cu mult mai mult decât prețu’ abonamentului TV de acum 7-8 ani. FAIL #3.

Study, you’re doing it wrong!

Missed me? Nu? Ok..

Hai să vă spun un lucru care mă stresează atunci când studiez. Să zicem că înveți pentru BAC (exemplu fictiv, da?). Mai ai o săptămână până încep examenele așa că tragi tare pe ultima sută de metri. Ce se întâmplă?
Caz normal: înveți sârguincios, încerci să acumulezi cât mai multe cunoștințe.
Caz Iosif: îmi vine o idee de melodie, îmi vine o idee de un proiect web, am chef să învăț ceva (jQuery să zicem), ORICE numa’ învățat nu fac.

Așa a fost la licență. Eu aveam de făcut un proiect în C++, da’ fix atunci m-am apucat să învăț DirectX și OpenGL deși nu aveam de gând să le folosesc pentru licență. A, și tocmai atunci am compus un riff mișto. Faza interesantă este că imediat ce a trecut perioada cu licența, după câteva zile am lăsat baltă DirectX-u’ și n-am mai avut așa de multe idei muzicale.

Așa am făcut și la BAC. Tocmai dădusem atestatu’ la informatică – o tentativă de site în Flash – așa că ce-a făcut Iosif? S-a băgat și mai mult să tocească Flash-u’ – o grămadă de idei, o idiaree if you will, lucru care a durat o perioadă bună.

Și așa mi s-a-ntâmplat la toate examenele majore, tot timpu’ era ceva care-mi stârnea interesu’. Bineînțeles mă refer la lucruri utile, nu la desene sau nu știu ce film. Totdeauna când am avut de învățat ceva pe un anumit subiect, tocmai atunci se ivea un subiect mai interesant care să-mi stârnească interesu’.

Voi ați pățit d-astea?