Category Archives: Când m-apucă

Și m-apucă des!

Inthenet

Înainte să dau de articolu’ lu’ Makavelis deja mă gândeam la aceeași fază și m-am bucurat să văd că nu-s singuru’ căruia i s-a învârtit rotița. Stau și mă uit la cum mi-am petrecut timpu’ în ultima săptămână, de exemplu, și văd că pe lângă chestiile esențiale am ars-o la greu pe Youtube (sunt mare devorator și sunt abonat la o grămadă de show-uri) și alți interneți, timp pe care acum aș fi preferat să-l dau pe altceva – o chitară, o carte.

N-am mai citit o carte de câteva luni, “de anu’ trecut” ca să folosesc clișeu’ ăsta retardat pe care toată lumea-l folosește în ianuarie, nu m-am mai îngrijit de chitară tot așa – de câteva luni. În schimb îmi spun că m-am odihnit și că leneveala asta își are și ea rostu’. Numa’ că acum când fac o retrospectivă, chiar și pe un interval așa de scurt, mi-aș fi dorit să fi făcut altceva.

Suntem acum în “era” internetului, da’ before internet ce făceam? Atunci pot să spun că făceam lucruri mai productive ca acum. Mai ieșeam cu prietenii (și acum ies, da’ atunci o făceam mai des *rimă*), mai compuneam o piesă, mai citeam o cărțulie (na, că iar mă întorc la citit), înțelegeți? Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu zic că internetu’ este scârbavnicu’ Scaraoțchi, da’ mi-am dat seama că raportu’ folositor/junk pe internet este subunitar. Ori asta nu-i bine.

Primiti cu taraba?

Cu toții le știm și le vedem în zone aglomerate cum ar fi Unirii, piața Drumul Taberei și altele. Le vedem cu lănțișoare de argint tablic și aur bronzic, cu cercei, brățări, pălării și tot felu’ de alte accesorii vestimentare. Uneori au și fructe pe ele. Da, despre tarabele ambulante este vorba.

Că este stradă, că este stație de metrou, ele sunt acolo. Vând la grămadă haine, bijuterii, fructe și mâncare. Iar de mărțișor sau altă zi deosebită au produse specifice. Acum pe bune, chiar există cineva care să-și cumpere haine și/sau bijuterii din stația de metrou? Sau de la o țigancă cu coji de semințe în colțu’ gurii? De fiecare dată când merg la metrou la Aviatorilor (parcă) văd o gheretă care vinde și haine, însă niciodată n-am văzut pe nimeni să cumpere așa ceva de acolo. Nici la ora 7 dimineața, nici la prânz, nici seara și nici în weekend. Destul de rentabil, zic io.

Și ce mă deranjează cel mai mult nu este faptu’ că dau faliment sau că vând marfă de calitate îndoielnică. Nici vorbă. Ce mă râcâie pe mine este că n-ai loc pe unde să treci. Acum vorbim despre tarabele de suprafață. Pur și simplu, nu ai pe unde să treci fără să te împingi în alți oameni. Cel puțin în Drumul Taberei este un trotuar de 3 metri din care 2 sunt ocupați de antreprenori ambulanți: iarna au bombe, primăvara mărțișoare și vara și toamna bijuterii și cățeluși retarzi mecanizați.

OK, mă enervează că ocupă spațiu’ aiurea, da’ ce mă seacă cel mai mult sunt cumpărătorii pasivi, adică ăia care cumpără doar în gând. Și nu știu cum se face, dar de obicei ăștia sunt oameni destul de voluminoși de care nu poți trece ușor sau oameni cu multe bagaje. Oameni buni, v-ați luat o pâine și 2 roșii și 3 baxuri de pufuleți, cu siguranță n-aveți bani de dați pe porcăriile alea așa că nu mai creați ambuteiaje pietonale. Dar cum românu’ este curios să vadă ce face vecinu’ în hazna, slabe șanse. Până atunci mă gândesc să mă dotez cu brățări de blecăr

Buda – lacas al maturizarii intelectuale si spirituale

Buda – acest loc plin de însemnătate (și de alte chestii mai puțin plăcute) al vieților noastre. Zilnic sau nu (constipații știe), ne așteaptă stoic, fără să se miște din loc. Și totuși, cred că mulți dintre noi i-am subestimat importanța. Îl considerăm ceva murdar, nicidecum lăcaș de luminare a minții și a sufletului. Din acest motiv, m-am hotărât să readuc în prim-plan acest element cheie al maturizării noastre intelectuale și spirituale.

Buda are scopul primordial de a te ajuta să scapi de lucrurile necurate ale sinelui, manifestate adeseori sub forme mai puțin estetice. Toate necurățiile trupului îți vor părăsi corpul și se vor scufunda (sau nu, depinde ce ai mâncat) în apa din canalizare. Deci, buda te eliberează de necurățiile trupești.

Pe lângă efectele de curățire, buda are și abilități vindecătoare, deseori vindecând beția. Mă rog, nu obiceiu’ de a bea, ci beția în care ești la un anumit moment. Simți că se învârte pământu’ cu tine, simți atracția podelei într-un mod nemaiexperimentat până acum? Pășește în acest lăcaș, pune mâinile pe colac, capu’ spre centru’ bazinului și trupu’ într-o poziție semi-arcuită și lasă natura să-și facă treaba. Te vei simți mai bine și mai treaz.

Și hai să mai urcăm o treaptă! Deși este locul unde te eliberezi de cele rele, buda este și un loc al cunoașterii. În acest lăcaș oamenii își îmbogățesc cultura generală prin tot felul de cărți. Dostoievski, Tolstoi, Tolkien, Kafka și mulți alții au fost citiți în acest loc. Unii nu doresc să cunoască literatură așa că se cufundă în cunoașterea algoritmilor rezolvând sudoku, iar alții caută tot felu’ de chestii pe internet, dar toate activitățile astea sunt în profunzime cunoaștere.

În final, buda este locul unde îți vin idei bune. Fiind singur, scăpat de o grijă (sau mai multe), ai timp să meditezi. De multe ori mi s-a-ntâmplat să-mi vină rezolvarea pentru anumite bug-uri; multe postări de pe acest blog și-au avut geneza în acest lăcaș minunat – colaholicul viitorului, joburile pentru țigani și altele mai puțin faimoase.

Așadar io zic că buda merită mult mai mult respect decât i se dă în zilele noastre!

LMM

Dragii moșului, sunt momente în viața unui individ pe care le-am numit LMM (loud music moments). Să dăm un exemplu fictiv dar veridic ca să înțelegeți la ce mă refer: să zicem că mă trece defecarea în oraș (așa cum de multe ori s-a-ntâmplat) și sunt în RATB pe un scaun. Să fie clar, eu nu mă mișc de pe scaunu’ ăla pentru că în momentul în care o voi face, în următoarele 5 minute tre’ să găsesc o budă al’fel îmi pun pantalonii maro. E, și să zicem că vine o babă și mă roagă să-i dau scaunu’. Eu mai am 15 minute până ajung în vecinătatea unei bude așa că-i spun frumos “mă scuzați, dar nu mă simt bine”. Dacă ea începe cu “câtă nesimțire în tineretu’ de azi, noi am muncit o viață întreagă pentru țara asta” atunci ăla este semnalu’ că începe un LMM. Astfel, voi lua căștile, le voi băga în aiFon și în urechi și voi da drumu’ la una dintre cele mai supărate melodii de pe telefon – Nightmare.

Deci, ați înțeles care-i faza cu ce sunt LMM-urile. Acum că știm ce sunt, hai să vedem cum să recunoaștem momentele de acest gen. De obicei, atunci când un lucru te deranjează ești aproape de un LMM, da’ momentu’ nu-i potrivit. Mai trebuie să faci o analiză și să-ți pui următoarele întrebări:

  • am un player în apropierea mea?
  • am făcut tot ce se putea ca să anulez factoru’ disturbator?
  • factoru’ disturbator poate fi evitat prin muzică?
  • factoru’ disturbator poate fi stopat?

Dacă răspunsurile tale la primele 3 întrebări este DA, iar la ultima NU, atunci poți să fii sigur că urmează un LMM. Așa că ia căștile (nu vrei să deranjezi pe cei din jur, inclusiv pe factoru’ disturbator), bagă-le în player and enjoy your LMM.

Uite o mică parte din LMM-urile mele:

  • când vecinii de deasupra se joacă de-a Texas Chainsaw Massacre (a se citi dau găuri cu bormașina) prin casa
  • când cineva mă toacă la cap dis de dimineață, de preferat la vreo 10-15 minute după ce m-am trezit
  • când cineva își tot suge măselele și cariile sau plescăie iremediabil
  • când cineva își tot suge măselele și cariile sau plescăie iremediabil (nu, nu este greșeală că am scris de 2 ori)

Deci, care sunt LMM-urile voastre?