Category Archives: Fascinanta Românie

Țara mea de dor, fără viitor…

Sunt meltean, deci exist

Ieri cand m-am dus la Starea Civila din sectoru’ 1 am putut observa inca un aspect al culturii romanesti, si anume imbulzeala. Nu eram multi, majoritatea cupluri, deci intr-o ora daca nu te grabeai terminai.

Insa cum se face la noi asteptatu’ programului de relatii cu publicul? Pai, te bagi in fata usii institutiei si impreuna cu tine si altii si faceti un perete uman. Cam ca la metrou la Unirii cand incerci sa cobori si n-ai pe unde pentru ca toata lumea sta in fata usilor.

Daca asta nu merge, te bagi inaintea tuturor – succes garantat.

Un pic de matematică

Haideți să facem un pic de matematică:

zi de lucru + ninsoare + polițist în intersecție = ?

Avem următorii termeni:

zi de lucru = mașini
ninsoare = mașini cu șoferi amatori care-și scot trăsura doar pe post de umbrelă
polițist în intersecție = ambuteiaj

Deci, expresia capătă forma asta:

mașini + mașini cu amatori + ambuteiaj = ?

După cum bine știm dintr-o axiomă, mașini + umbrele pe roți = aglomerație. Și astfel, expresia finală este aglomerație + ambuteiaj. Rezultatu’? Un Iosif care merge pe jos la lucru.

Primiti cu taraba?

Cu toții le știm și le vedem în zone aglomerate cum ar fi Unirii, piața Drumul Taberei și altele. Le vedem cu lănțișoare de argint tablic și aur bronzic, cu cercei, brățări, pălării și tot felu’ de alte accesorii vestimentare. Uneori au și fructe pe ele. Da, despre tarabele ambulante este vorba.

Că este stradă, că este stație de metrou, ele sunt acolo. Vând la grămadă haine, bijuterii, fructe și mâncare. Iar de mărțișor sau altă zi deosebită au produse specifice. Acum pe bune, chiar există cineva care să-și cumpere haine și/sau bijuterii din stația de metrou? Sau de la o țigancă cu coji de semințe în colțu’ gurii? De fiecare dată când merg la metrou la Aviatorilor (parcă) văd o gheretă care vinde și haine, însă niciodată n-am văzut pe nimeni să cumpere așa ceva de acolo. Nici la ora 7 dimineața, nici la prânz, nici seara și nici în weekend. Destul de rentabil, zic io.

Și ce mă deranjează cel mai mult nu este faptu’ că dau faliment sau că vând marfă de calitate îndoielnică. Nici vorbă. Ce mă râcâie pe mine este că n-ai loc pe unde să treci. Acum vorbim despre tarabele de suprafață. Pur și simplu, nu ai pe unde să treci fără să te împingi în alți oameni. Cel puțin în Drumul Taberei este un trotuar de 3 metri din care 2 sunt ocupați de antreprenori ambulanți: iarna au bombe, primăvara mărțișoare și vara și toamna bijuterii și cățeluși retarzi mecanizați.

OK, mă enervează că ocupă spațiu’ aiurea, da’ ce mă seacă cel mai mult sunt cumpărătorii pasivi, adică ăia care cumpără doar în gând. Și nu știu cum se face, dar de obicei ăștia sunt oameni destul de voluminoși de care nu poți trece ușor sau oameni cu multe bagaje. Oameni buni, v-ați luat o pâine și 2 roșii și 3 baxuri de pufuleți, cu siguranță n-aveți bani de dați pe porcăriile alea așa că nu mai creați ambuteiaje pietonale. Dar cum românu’ este curios să vadă ce face vecinu’ în hazna, slabe șanse. Până atunci mă gândesc să mă dotez cu brățări de blecăr

Scurte: ma umori

*** Începem săptămâna cu ceva ușor și scurt ***

Săptămânile trecute am tot râs împreună cu niște prieteni la niște filmulețe cu Toma Caragiu, Jean Constantin și alți comedieni români. Oamenii ăștia (sau cei care le-au făcut scenariile) au fost niște genii și au reușit să facă săli de sute de oameni să facă spume de râs printr-un umor curat și isteț.

Revenind în prezent, mă uit la stendapării de acum. Sunt puțini care apelează la umoru’ de situație, la chestii subtile, jocuri de cuvinte ca “pe vremuri”. Nuuuu, 90% folosesc organe copulative, sex peste tot și grosolănii (parcă toți sunt Carlos Mencia wanna-be), 5% au un umor care n-a fost amuzant nici când Adam și Eva erau singuri în Eden (vezi Cu sindromu’ Down în NATO, La bloc și alte dejecții de acest gen), iar restu’ de 5% sunt difuzați sau promovați prea puțin. Procentele sunt estimare personală și probabil sunt eronate, da’ ați prins ideea.

În încheiere, vă las cu 1 scheci cu Dem Rădulescu. Greu de ales dintre toate filmulețele pentru că toate sunt mișto.

13 lucruri care-mi plac in Romania

Am vrut să preiau leapșa de la Cristi legată de 12 lucruri care-mi plac în România însă creierul mi-a intrat în pană. Pur și simplu nu mi-au venit nimic în minte decât astea:

  1. Românii sunt ospitalieri și atunci când au musafiri umplu masa de mâncare și se dau peste cap pentru ca oaspeții să se simtă bine și să nu ducă lipsă de nimic. Așa am fost primit în multe locuri și așa au procedat ai mei când au avut musafiri.
  2. Sarmalele făcute de familia viitoarei soacre. Cine știe cunoaște
  3. Deși am o frică violentă de înălțime (violentă pentru că dacă faci glume cu împins sau mai știu io ce riști să ai un ochi vânăt), îmi place Transfăgărășanu’. True story!
  4. Basmele românești cu Greuceni, Prâslii și Feți sunt pur și simplu captivante. Să nu uităm nici de balauri, cosânzene, paloșe, împărați multicolori, cai vorbăreți și mume forestiere, sfinte duminici și zmei, babe, moși (nici măcar în basme nu scapi de ei), fete de babe, fete de moși etc. Chiar niște povești care merită a fi citite.
  5. Alecs: “Cine are femei cum avem noi aici in Romania? Rumene-n obrajori, etc. !”. Româncele sunt printre cele mai frumoase femei (părere personală și am dreptate).
  6. Andrei: Piatra Craiului. Adevăru’ este că n-am fost pe acolo, însă am auzit că-i mișto. Mă rog, am auzit și că-i periculos iarna și că mai de mult au murit unii.
  7. Miscellaneous: Castelul Peleș. Da, este mișto. Aproape de fiecare dată când am stat mai mult prin Sinaia am mers să-l vizităm.
  8. Tot Miscellaneous: Traian Vuia, care atât a vuit încât s-a ridicat de la sol. Spre deosebire de alt pionier al zborului românesc, se pare că Traian Vuia a murit de moarte bună.
  9. Da, da, iar Miscellaneous: trupele noi românești care sunt în creștere. Aici avem Les Elephants Bizarres, Persona, The MOOod, The Marker, Paradigma și o grămadă de trupe tinere care sună bine.
  10. Lia: consecvența românilor. Mai toți românii sunt destul de încăpățânați, însă este bine că unii sunt încăpățânați și în lucruri bune.
  11. fr3ya: peisajele și locuri care sunt cu adevărat frumoase
  12. Dragoș: avem o grămadă de forme de relief (aici nu comentez starea serviciilor din acele zone, ok?). Vrei să mergi la munte – ai munte, vrei la bălăceală – ai mare, vrei să te mănânce țânțarii – ai deltă. Avem câmpii, dealuri, podișuri, ghețari, lacuri “roșii”, cruci și jepi – o diversitate de forme de relief.

Așa că vreau să apelez la voi! Vă rog să-mi spuneți și mie ce alte lucruri sunt bune, mișto, demne de menționat (de bine!) în/la România. Ce ziceți, scoatem încă 9 2 (pentru că noi scoatem 13 că suntem mai cu moț)? Puteți să-mi spuneți fie pe Twitter, fie pe Facebook, fie printr-un comentariu aicișa pe blog.