Category Archives: Fascinanta Românie

Țara mea de dor, fără viitor…

Zona crebusculada

Mda, nu merg diacriticile, da’ mi-e lene sa ma ocup de asta… mai ales la ora asta inaintata. Uite ca deja am inceput sa scriu mai des – inghesui mai multe litere intr-o propozitie. Si vorbind de inghesuiala…

Ma trezesc ca omu’, luni, la ora 7. Un mic snooze pana la 7,30 si dup’-aia cu spalat, aranjat etc. Pe la 8,10 plec si io, ca deh – plecam devreme ca incepe scolile. Vremea – nasoala rau; ploua marunt, batea vantu’, era frig; nasol! Zic, hai s-o iau spre Lovinescu (mare bou am fost) ca poate (nu merge nimeni la scoala, nu?) ajung mai repede (si prost, si cu nasu’ mare…) la 41. Iau tramvaiu’, ajung la capat si dai sa iau 47 / 11. Nimic. Ma uit tocmai pleca unu’…si pleca…si pleca…de fapt, statea pe loc. Nu putea sa dea coltu’ de masinile care blocau linia de tramvai. N-o sa zic nimic de fenomenul de licantropie pe care il produce ploaia si de soferi tampiti. E ca un subiect subinteles, asa ca daca voi vorbi vreodata de ploaie se va intelege ca sunt soferi idioti care produc ambuteiaje.

O iau pe jos, taca-paca si merg. Ajung la prima intersectie – Antiaeriana – unde era minunat. Parca erau fire intr-un razboi masinile. Si un politist, subliniez “un”, care saracu’ ramasese fara voce de la tipat la soferi ca sa lase odata tramvaiu’ care astepta de 10 minute sa treaca intersectia. Iau tramvaiu’ victorios o statie. La Sebastian aceeasi treaba. Context favorabil cersetorilor. Puteai sa te duci sa cersesti la toate masinile din intersectie de 3 ori la fiecare. Cu chiu cu vai, ajung la munca la 9,30. Cand urc (sus, evident…) toata lumea era relaxata; ma uit – cazuse curentu’ si, sincer sa fiu, mi-a crescut tonusu’. Asa da inceput de luni! (Uuu, acu iese sosu’ iute de la pizza).

La lucru a fost bine, m-am mai relaxat un pic fata de constiparea din primele 3 zile…

Concluzie: venind cu masina cu Ema, Uana si Iulia, am ajuns la urmatoarea concluzie comuna: sa nu-ti iei niciodata boxerii invers!

void WordPress::newPost()

{

string paragraf1 = “In sfarsit weekend si pot sa ma odihnesc. Right… Ultimele zile au fost foarte obositoare. Obisnuit cu frecarea de la Ubi si RAU am uitat ce-i aia munca.”;

string paragraf2 = “M-am angajat la o companie noua care face software pentru proiectare in constructii, gen AutoCAD. Din prima zi, mi-a prezentat programul (10 minute), dupa care mi-a spus care e documentatia, care sunt exercitiile si ca am la dispozitie vreo 2 saptamani sa invat ObjectARX. Ok… Asa ca de 3 zile incoace 8-9 ore non-stop citesc, scriu, compilez, build-uiesc, debug-uiesc, drag-and-drop, comenzi si Alt+F4. Cam asa s-ar putea descrie o zi de training. Azi a fost o zi mai speciala totusi.”;

string paragraf3-1= “De obicei terminam un laborator la mijlocul zilei. Miercuri am terminat laboratorul 1 la pranz. M-am apucat de al 2-lea laborator pe care l-am terminat joi la pranz. Azi, insa, n-a fost asa; am stat pana la 5:45 ca sa termin al 3-lea laborator. Pe langa crash-urile si erorile de sintaxa, care au fost remediate, au ramas problemele logice.”;

string paragraf3-2=” Crunt. Toate obiectele din baza de date se deschid pentru citire sau scriere. Atunci cand nu mai sunt folosite ele trebuie inchise explicit. Numa ca nu mere sa le inchizi oriunde pentru ca nu vei obtine acelasi rezultat. Asa ca azi m-am chinuit vreo 3 ore ca sa-mi dau seama ce am gresit (De fapt nu inchisesem un obiect). Spre sfarsit m-am uitat la rezolvare si vedeam ca totul e OK. Mai putin un nenorocit de close(). Anyway, multi nervi si creieri storsi, dar pana la urma am reusit si m-am deprins sa inchid tot cand trebuie.”;

string paragraf4=”Mda, obosit am plecat repede sa ajung la repetitie pentru nunta. Ajung acasa, hop chitara in spate, efectul multikilogramic in mana si fugi spre Rasaritului. Cu chiu, cu vai ajungem (io cu Teo) la destinatie. Claparul nicaieri. Pai mi-a zis ca nu mai vine, spuse Iaco cel Batran. Sa-mi pice fata. Stiam ca s-ar putea sa nu vina, dar o bagase pe aia cu poate rezolv cu tura, depinde la ce ora e. Aiurea. Are talent in a anunta in saptamana dinante de eveniment ca nu vine… Colac peste pupaza aflam ca in juma de ora tre sa plecam pentru ca tanti de la sala de mese e de la 6 acolo si nu mai poata sa ramana. Mda, deci m-am carat cu electrica si cu kilogramicul pentru 20 minute de repetitie.Ma rog, ne punem sa cantam – chitara si vioara – melodii pe care le repetasem cu clapa. Dai si schimba roluri, cine canta ce, nervi, incurcari, si mai multi nervi, vorbit apasat… pana la urma i-am dat de cap. Oricum, groaznic a fost. Asta e… vorba reclamei – N-ai cu cine…”;

string paragraf5=”Am plecat dezamagiti si in speranta ca maine vom canta bine. Oricum pe drum am ras cacalau. Ne tot impungeam, am vb si unele chestii mai serioase, dar spiritul a fost de enervare reciproca si amuzament. Fun. Acum mor de somn, asa ca doar o sa rulez programul asta ca sa public postul.”;

printf(“%s n%s n%s n%s

n%sns”),paragraf1,paragraf2,paragraf3-1,

paragraf3-2,paragraf4,paragraf5);

}

void main()
{

WordPress *blog = new WordPress();

blog->newPost();

}

Metroul si cultura generala

Acest post este scris la cererea colegului meu tătar, căruia nu-i voi dezvălui numele. Azi eram la metrou la 1 Mai impreună cu colegul meu tătar căruia nu-i voi dezvălui numele (la cererea lui) și așteptam metrou’. Vine și ne așezăm ca băieții pe scaun. Vorbim noi ce vorbim și aduce vorba de un proverb (românesc) cu cizmaru’ – probabil se referea la ăla cu cizmaru’ n-are cizme…. Io tot nu găseam în baza de date proverbu’ cu cizmaru’… Mă gândesc ce mă gândesc, când un nene la 1 scaun de mine dă cu mucii-n fasole cu un proverb încropit adhoc. Apoi începe să spună ceva de Stalin, când alt nene de pe partea cealaltă îl întreabă dacă știe cine-i Stalin. Ăsta mai în glumă, mai din beție răspunde că era nu’ș ce văr de-alu’ Eminescu sau Creangă. Ălălalt zâmbește și face mișto de el. Partea amuzantă (și în mare parte adevărată) a fost când l-a-ntrebat pe “podgorit” dacă știe de ce a murit Ștefan [cel Mare]. Explicația a fost că de oftică pentru că a vrut să facă zimbri din moldoveni, da’ ei n-au reușit să devină decât boi. Ilar. Nu mai spun că s-au întrecut unul pe altul în etalarea cunoștințelor de matematică. O întrebare a fost care e teorema lu’ Pitagora. Omu’ cu sticla începe să spună: catetele la pătrat supra… dar este întrerupt și corectat de celălat… Se simțea bine. Câștigase. Devenise masculul alfa al vagonului. Era penibil totuși să-i vezi cum se împungeau ca doi cocoși.

Și când te gândești că tot acest “Știi și câștigi” s-a petrecut pe durata a două stații în condiții precare de sunet din cauza gălăgiei pe care o făcea metrou’. O priveliște amuzantă.

Deci, când vă aflați într-o dispută în care vă luptați pentru supremația IQ-ală, întrebați-vă oponentul care este teorema lui Pitagora. Dacă vă răspunde, întrebați-l care este varianta generalizată. Succesul este garantat.

P.S. Și totodată mi-am respectat cuvântul: am căutat proverbul cu cizmaru’ și n-am dezvăluit numele colegului meu crimeean.

Ploaia si soferii

Nota: acest post este aferent zilei de 22 aprilie.

Azi a fost o zi minunata; pana cand s-au adunat norii, au intunecat ceru’ si a inceput sa-i dea cu ploaia. Si ploua, si ploua. Ajungem noi in statie la tramvai… eram fleasca. Toti 5. O priveliste amuzanta: 5 tipi in tricou si unu in pantaloni scurti, uzi leoarca si razand ca prostii. Totul a fost ok pana caaaand… ne urcam in tramvai. Bineinteles – facem baltoaca in jurul nostru. Si stam… si stam… se misca tramvaiul 2 metri… si stam… si stam. Juma’ de ora de la Piata Domenii la Bvd. Ion Mihalache. Cauza? Niste idioti se bagasera pe linia de tramvai si blocau drumul acestuia si fatala intersectie. Pai frate, cand ai Jeepan de 30-40 mii de coco iti permiti. Esti smecher, miez. La Mihalache era ceva nemaintalnit: o masina incolacita dupa alta, in timp ce alta era in fata ei, 5-6 tramvaie venite dinspre podul Grant asteptau sa intre in intersectie, la fel si cele dinspre Victoriei, Domenii si Piata Presei Libere. Nu inteleg o chestie. Cum ploua, iese lumea cu masinile si blocheaza tot. Cand nu ploua, ies oamenii cu masinile si surpriza, nu se blocheaza nimic! Wow omg onoez! Cred ca ploaia aduce un surplus de incompetenta si de idiotenie in mintile soferilor. Ca un licantrop la luna plina. Straluceste soarele, la-la-laaa, totu’ e bine. Cand e ploaie, omul normal se transforma intr-o bruta care are doar celule gliale si testosteron…

Mda… si uite asa, am scris inca un post despre prostia romaneasca si incompetenta soferilor. Noapte buna!

Despre tramvaiu’ 41, mp3-u’ meu si femeile la volan

S-a terminat summitu’, si a iesit romanu’ cu masina. N-a fost niciodata asa de aglomerat Drumu’ Taberei ca azi. Am coborat la Romancierilor pentru ca era coada pana aproape de statie… :|. M-am urcat cu chiu cu vai in 41 care, atunci cand m-am urcat io era oarecum mai liber. N-a durat mult si am devenit foarte apropiat de oamenii din tramvai… la propriu. Lipiti ca sarmalele. Apogeul a fost, insa, la statia Lujerului unde, coborand pentru a face loc unui muncitor frustrat, am urcat iar inapoi in mai putin de 1 secunda 3 trepte, impins fiind din spate de lumea care nu stie sa astepte. In acest timp, firul de la casti s-a agatat de cineva/ceva, a tras mp3-u’ din buzunar si jacku’ a cedat, rezultatul fiind caderea playerului in cumplita statie. Sau pur si simplu mi l-a luat cineva. Tot ce stiu e ca in timp ce trageam disperat de fir, un nene mi-l ridica si vad, spre profunda mea dezamagire, jacku’ fara mp3 in capat… M-am umplut de nervi. In Bucuresti daca lumea nu impinge, nu injura si nu isi etaleaza prostia, nu se simte bine. E ceva in noi care ne indeamna sa aratam cat de idioti suntem.

Tot la capitolul idioti, azi aflu ca la Moghioros cineva a dat peste o doamna la vreo 50-60 ani pe trecerea de pietoni si saraca a murit. Ia ghici cine era la volan. O FEMEIE! Doamne, s-au prostit rau urmasele Evei. Cel putin la volan! Sunt din ce in ce mai neatente, iresponsabile si nerabdatoare; ca sa nu mai zic de proaste. In mai putin de 20 zile am vazut/auzit de 3 accidente grave si toate erau cauzate de… femei. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu-s misogin. Din contra. Dar cand vine vorba de condus, majoritatea dovedesc o nesiguranta care le impinge la gesturi necontrolate, acceleratie in loc de frana si invers. 90% din femeile pe care le-am vazut la scoala de soferi conduc cu mana instructorului pe volan. Si la examen, scoate tanti euroiu’ si Abracadabra – uite carnetu’! Un schimb corect: io dau banu’, tu dai carnetu’.

Mda… nu mai e nimic de spus. Traiasca 41, romanu’ prost si soferii idioti. Om fi noi varza ca stat european, da’ macar am avut summit NATO. Vai de capu’ nostru!