Category Archives: Nerdator

Tot ce ține de IT

Jocurile si limba mamei tale

Da, da, puteți să spuneți că sunt ciudat, da’ am o boală pe desenele/jocurile traduse. Și cum de desene m-am plâns, acum a venit și rându’ jocurilor.

În anii 90 când au apărut clasicele (Day of the Tentacle, Warcraft, Dune etc.) toată lumea le juca în engleză și era fericită. Eh, da’ la un moment dat cuiva (care pun pariu că nu era jucător, ci doar ceva pe la Marketing) nu i s-a părut politically correct să nu aibă și în limba mamei lui jocu’ și astfel a apărut primu’ joc tradus. Habar n-am care-i ăla, da’ sigur așa s-a-ntâmplat! Oricum, copil fiind habar n-aveam ce spuneau/scriau ăia, da’ știam că de la A la B se ajunge doar cu un shotgun prin monștri. Hai că nu-i așa greu, nu?

Mă uitam astăzi pe site-u’ World of Warcraft (să zicem un joc arhicunoscut) în franceză și pur și simplu nu mă puteam opri din râs. Fiți atenți: Péninsule des Flammes infernales traducere pentru Hellfire Peninsula. Tare, nu? Sau cum ar fi ca titlu’ ultimului expansion (World of Warcraft: Wrath of the Lich King) să fie tradus așa: “Lumea meșteșugului războiului: Mânia Regelui lipitoare”?

Pur și simplu, unele chestii nu sunt menite să fie traduse sau să sune bine în altă limbă. Voi ce părere aveți? Dacă ar fi posibilitatea ca toate jocurile să se traducă în română de către profesioniști, ați juca variantele traduse sau cele în engleză?

[poll id=”12″]

Bling?

Marketingul a reușit să facă un lucru incredibil, acela de a convinge o grămadă de oameni că lucrurile cu mai mult bling sunt mai bune. După câteva țepe, am renunțat să-mi mai cumpăr sau să judec lucruri după aparențe și am hotărât să-mi cumpăr lucruri bazat pe ceea ce știu ele să facă.

Prima mea chitară electrică a fost un Ibanez, firmă cu renume (Steve Vai, John Petrucci, Joe Satriani etc.), și costase aproximativ $200. Deși de banii ăia puteam să-mi iau o chitară la second care suna impecabil (tot un Ibanez, de la chitaristu’ de la The MOOod), am ales să-mi iau chitara asta pentru că arăta mai mișto. Avea un look mai violent (cel puțin așa mi se părea pe-atunci) și avea și o culoare șobolănie hardcore, tată. Să vă spun că nu s-a acordat niciodată perfect? Și că trebuia să folosesc o sută de trucuri, să cânt doar în anumite poziții astfel încât toporu’ ăla să sune bine.

Pe lângă bling, multă lume zice că lucrurile făcute de firma X sunt mult mai calitative doar pentru că sunt făcute de acea firmă și că-și merită banii. Să vorbim un pic despre laptopuri (cele făcute de Acer nu se pun pentru că ele chiar sunt gunoaie). Să luăm 2 firme destul de bune și renumite, Dell și Apple. Un prieten îmi spunea că mai bine să-mi iau Apple pentru că au hardware mai bun. ORLY? Nu mai suntem în vremea aia când McBook-urile (da, știu, e MacBook) aveau procesoare IBM, iar PC-urile Intel și AMD. Acum toți sunt în marea familie Intel. Faceți și voi o comparație între astea 2 laptopuri: ăsta de la Dell și ăsta de la Apple. Io, unul, am dedus că Dell-u’ bate Apple-u’. Chiar și cu toate upgrade-urile hardware, tot ieși mai ieftin cu cel de la Dell. Iar dacă vreau neapărat OSX, îmi iau Dell-u’ și un DVD de iAtkos v5 și treaba este rezolvată.

Nu vreau să lovesc în mactarzi sau să înceapă trollingu’ pe marginea subiectului OSX vs. Windows. Vreau pur și simplu să ne dăm seama că look-u’ sau firma este un lucru care merge neglijat. Ce contează cu adevărat este ca produsu’ să fie cât mai eficient, adică raportul preț/calitate să fie cât mai mic. D-aia am laptop roz (pe care cre’ am dat puțin tocmai pentru că era roz) și din același motiv am o chitară electrică “no-name”, da’ care bate la fund multe chitări “de firmă”. Blingu’ se duce…

Oameni din IT: Programatorii

Aproape zilnic merg la țigan-mall (Liberty Center) să mănânc de prânz și mă amuz împreună cu colegii când ne punem pe ghicit ce profesii au cei de la mesele din juru’ nostru. Poate mai greșim în privința contabilelor, ălora de la marketing, managerilor, dar niciodată nu greșim când este vorba să ghicim oamenii care lucrează în IT, pe ăștia-i ginești de la sute de metri.

Eh, și așa ajungem la programatori (nu web-ări, ci ăia cu aplicații de PC); ăștia sunt cam cei mai ciudați din industria IT. Când eram la Ubisoft, toata lumea îi înjura pentru că ei – vezi Doamne – erau programatori și nu testeri și te tratau cu fundu’. Dar ca la orice regulă, există și excepții. Deci, hai să vedem cam cum recunoști un programator:

1. Țoalele. Să vedem mai întâi tricourile. De fapt, cam greșesc când spun tricouri pentru că de-obicei ăștia poartă cămașă de costum băgată în blugi/pantaloni de costum. Dar există și momente, ca de exemplu vara, când poartă tricouri cu mânecă scurtă (deși mai vezi vreo 10-20 care au tricouri cu mânecă lungă pe 30+ grade), numa’ că fie au o culoare odioasă, fie sunt cu un număr mai mari, fie au un design de care am văzut la rudele mele de la țară atunci când merg la câmp. De obicei sunt toate 3 și tricou’ este băgat în pantaloni (blugi/de costum). Yeah, cool daddyo!

2. Freza. Este bine că se spală regulat. Partea proastă este că de cele mai multe ori regula este din sâmbătă în sâmbătă – vara (da’ măcar au decența să se dea cu deodorant și să nu pută). Așa că păru’ ăla de pe cap parcă pe zi ce trece se lipește mai mult de cap și devine din ce în ce mai lucios. Ce Garnier Fructis… Nespălatum Caput – pentru un păr strălucitor. Frezele sunt cele obișnuite – transpirat într-o parte, țeapăn pe spate de nespălat și fără formă. De obicei freza fără formă se află pe un cap care se spală mai des decât săptămânal.

3. Vorbirea. Dacă până atunci să zicem că te-au prostit cu freza și țoalele, vorbirea îi va da de gol. Fiind oameni un pic mai școliți decât unii, au și cultură generală un pic mai bogată. Însă un mare procent din cultura aia generală este alcătuită din matematică, fizică (cuantică dacă se poate) și electronică. Asta dacă nu vorbesc despre WoW sau Lineage. Pe mine unu’ nu mă deranjează subiectele astea, însă atunci când vorbești TARE și în public despre paladinu‘ tău plin de 264-uri pe el și despre cum i-ai rupt capu’ lu’ Onyxia pe Heroic, noooo thank you… dork! Mă rog, ăștia sunt unii, mai sunt și ăia obsedați sexuali care bagă în fiecare seara 1 GB de porn pe care ți-l povestesc a doua zi.

Să mai zic?

În rest, sunt oameni de treabă…

Nostalgic gamer

Când am văzut în seara asta logo-u’ Google am zis ceva de genu’: “aaaaa, ce tare!!!!” și mai tot departamentu’ am început să butonăm și să jucăm… Pacman.

Și mi-am adus aminte de vremurile când eram mic de jucam Dizzy pe HC, iar apoi – cam prin ’94 – când a venit taică-miu din State de ne-a adus prima consolă Nintendo (NES) cu Super Mario Bros., Tetris și un joc de fotbal. Să vezi ce-i disperam pe ai mei că ei voiau să se uite din când în când la televizor, iar noi stăteam toată ziua și butonam A și B. Acum vreo 15 ani, grafica unui joc nu prea era așa importantă, cât gameplay-u‘ era cel care te ținea în fața televizorului cu orele.

Da… good times, fără responsabilități, fără serviciu, o perioadă în care zilnic era vacanță (mai puțin alea 4 ore de școală… și alea 4 de muzică). Așa că am zis să mă uit prin rafturile cu CD-uri (OMG ce-s alea CD-uri?!) și să scot de la naftalină un joc vechi. Câștigătoru’ este Neverwinter Nights, deci ne-auzim luni!

1337 programming skillz

1. Depui CV-u’ la o firmă de programare

2. Când ești contactat ți se menționează că:

  • vei da un test practic de programare în C++
  • testul va consta în o problemă care va folosi următoarele noțiuni: clase derivate și liste; nimic mai mult sau mai puțin – deci ai ști ce să recapitulezi

3. Stabilești data undeva nu ziua următoare, ci peste câteva zile

4. Ajungi la interviu și ți se pune la dispoziție MSDN-u’ (Microsoft Developement Network) care este un fel de help mai vast unde ți se arată funcții, ce fac, cum se folosesc, ce parametri iau etc.

5. Te pui la calculator și nu faci nimic

Și acum mă-ntreb ce-o fi în capu’ oamenilor ăstora?! Au dispus de toate datele necesare ca să treacă de testu’ practic și totuși au fost varză. Uneori când îi întrebi care-i faza îți răspund “păi n-am mai programat în C++ de nu știu când”. Ce, mă!?!? Și nu sunt colegi de-ai mei de la Româno-Americană. Nuuu. Sunt oameni care au mâncat și/sau mănâncă programare pe pâine – Informatică la Universitate și Automatică. Can I hear a FAIL?

P.S. Ce tare, ăsta este postu’ nr. 200! Happy Anniversary to me!