Category Archives: Nerdator

Tot ce ține de IT

Laptop vs iPad

Am un coleg la lucru care are destui bani și vrea să-și ia un iPad. Da, și io am râs. Omu’ are iPhone și, ca și mine, crede că este un gadget mișto, dar totuși de ce ți-ai lua iPad?! Cică (neoficial) la EMag ar fi în jur de 2500 lei unu’. Păi cu 2500 lei îți iei din afară un super leptop, sau dacă nu super măcar ceva aparent mai bun decât un iPad.

Ia să vedem ce oferă iPad-u’. Ai sute de mii de aplicații, client de mail, suită Office, Photo Album, Youtube, iTunes, iPod, iBook, Google Maps, Notes, iWork, Calendar, Contacts. OK, asta la capitolu’ aplicații. Să vedem la aspect și hardware. Are un super display cu LED, cu un unghi de vizibilitate de 178 grade. Este subțire și ușor (750g!!), suportă multi-touch, are 3G (variantele mai scumpe) și WiFi și o capacitate de stocare de până la 64GB (dacă te ține buzunaru’).

Deci, care-i problema cu a-ți cumpăra un iPad? Păi, ar fi una mică – 75% din astea le am și pe iPhone!!!11 Și este și mai ușor și și mai mic, iar dacă vreau ceva pe care să mă uit la filme în pat sau pe budă, îmi iau laptop-u’ sau îmi cumpăr un netbook. Da, n-o să am iWork, iBook (oh vai!) și aplicațiile de pe AppStore, da’ pentru aia am iPhone-u’ luat la super preț. Și să nu uităm că HP scoate și el în curând un tablet-chestie ca iPadu’, cu Windows și cu USB.

Deci, iPhone, iPad sau laptop? Sau o combinație între ele?

[poll id=”5″]

Descoperiri internautice II

În ultima vreme am stat o grămadă de timp pe youtube să văd ce video-uri mai face lumea pe-afară. Spre deosebire de youtuberii români (inexistenți) sunt unii în State care fac niște chestii foarte tari. Să âncepem:

  • Mistery Guitar Man (link în sidebar) – îl urmăresc de multe luni și nu încetează să mă uimească. Omu’ este brazilian, a fost medic chirurg rezident, da’ i s-a părut mai interesant să facă filmulețe pe iutub așa că acum a intrat în programu’ de partnership cu iutubu’. Teaser
  • Julian Smith (link tot în sidebar) – o descoperire recentă care m-a prins de la primele filmulețe pe care le-am văzut. Tipu’ are idei mișto și le are și cu editarea video. Foarte amuzant și original. Click!
  • The Angry Videogame Nerd – ăsta e mai nișat în sensu’ că face reviewuri la jocuri vechi de pe Atari, Nintendo, Super Nintendo, Sega, jocuri pe care le-am jucat și io în copilăria mea. Singuru’ downside este că are o gură cam spurcată. Ce e mișto este că ceea ce a început ca niște simple recenzii postate pe iutub au sfârșit în a fi folosite și continuate pe Game Trailers (un site destul de măricel)
  • The Nostalgic Critic – la fel ca AVGN, și el are o nișă, mai precis filmele. Face review-uri la tot felu’ de filme, și vechi și actuale, da’ într-un mod original și care te prinde (mă rog, cel puțin pe mine). De multe ori mă trezesc că mă ia râsu’ de la modu’ în care comentează diferite scene. Cleek!
  • The Annoying Orange – așa cum spune și titlu’, este vorba despre o portocală care enervează o grămadă de alte fructe și legume. Este o idee originală și foarte bine pusă în aplicare. Plus că mori de râs la glumele seci. La un moment dat io și câțiva prieteni tot strigam unu’ după altu’ “Hey, Iosif, hey, Iosif.. hey.. hey, Iosif, hey!”. Sample.

Cam atât am adunat în ultimu’ timp. Mai știți iutubiști mișto? Dacă sunt români, cu atât mai bine!

World of Progcraft

Într-o dimineață mă trezesc din somnu’ meu adânc – pf, ora 7… slavă Domnului pentru telefoane cu snoozing. Într-un final mă dau jos din pat, îmi fac igiena, îmi iau gear-u’ pe mine și mă car la lucru.

Ajung la birou, pac îmi dă șefu’ un quest. Opa! Poate fac și io level sau măcar ceva gold. Dar mare-mi fu surpiza când aflai că pentru zona unde aveam quest-u’ nu aveam hartă și, mai rău, quest-u’ era cu un level mai mare decât mine. BĂ! Dăi și caută Marele Gândac, mai omoară gângănii pe drum, dar din păcate n-aveam [The Gloves of Skillful Coding +3] așa că am stat ceva până să găsesc boss-u’.

La un moment dat, un mare gândac iese în fața mea (de vreo 4000 linii). “Ăsta clar e boss-u’ “, îmi zic și mă pregătesc de confruntare. Norocu’ meu că aveam [The Sword of the Typewriter +1] care îmi dădea +1 Coding Speed și încep să-i ard lovituri. După câteva ore de bătaie văd că d-abia îi luasem 10% din viață așa că l-am chemat pe unu’ de level mai mare din guild să m-ajute. Și începem amândoi să-i cărăm lovituri boss-ului până îl lăsăm cu vreo 40% la viață când vaca de gândac dă Silence așa că nu mai puteam să scriem cod. Ce prostie, așa că ne-am pus pe așteptat ca să treacă efectu’ vrăjii. Între timp, colegu’ de level mai mare pleacă, da’ îmi lasă niște poțiuni de viață și de mana așa că dau vreo 2 pe gât și m-apuc iar de dat în Marele Gândac. Într-un final, moare și să vezi jubilare pe mine. Deja mă gândeam ce item o să primesc, XP, gold – foarte tare.

Mă întorc la quest giver (șefu’) încântat să-i spun că am terminat quest-u’. Ce conta că tot echipamentu’ de pe mine era praf, măcar bătusem boss-u’. Și dau să vorbesc cu șefu’, îmi dă ceva XP (nici măcar de un level), când văd că mai vine un quest! În același loc unde-l avusesem și pe celălalt! Pff, urăsc quest chain-urile!

Traducere: am primit un bug pe o componentă la care n-am mai lucrat până acum. Mi-a luat ceva timp să văd unde era bugu’, între timp m-a ajutat și un coleg, da’ n-am găsit sursa problemei. Abia ieri i-am dat de cap și astăzi am rezolvat problema, ÎNSĂ se pare că mai este o anomalie în anumite cazuri, deci tre’ să văd acum care-i particularitatea cazului ăsta și să o elimin.

To visual or not to visual

[Știu că titlu’ e cam pe lângă regulile gramaticii, da’ n-aveam idei]

Mi-aduc aminte de facultate – celebra, renumita și vestita Universitate Româno-Americană, facultatea de Informatică Managerială. Pfuai, ce pompos sună, nu nume banale precum Politehnica sau Universitate; nici măcar nu apare cuvântul “american” în numele lor, pff! Revenind, aveam o materie numită Visual Basic – ironic denumită “visual” pentru că numa’ vijuăl nu era.

Mi-amintesc că la examen ne-a pus să desenăm o fereastră, să desenăm butoanele și să scriem funcțiile pentru anumite butoane… PE HÂRTIE! Basic, but not visual. Având în vedere că știam să programez, da’ nu știam pe de rost toate elementele sintaxei, mi-am băgat picioarele și am luat 3, lucru care m-a făcut să intru la proba orală a examenului. Aici, ne-a dat aproape același lucru (un pic mai greu, totuși), dar pe care l-am terminat în 5 minute și la care am luat 10. Nota finală 7 – pretty decent. La fel s-a întâmplat și la Visual Fox Pro, Oracle și altele de genu’ ăsta. Concluzia: nu sunt bun pentru programator pe papirus.

Alt exemplu este unul mai recent. Se duce o tipă de la FMI (Facultatea de Matematică și Informatică) să se angajeze ca programator. La interviu este întrebată teorie – funcții virtuale, COM, clase derivate etc. – la care răspunde corect și fără să stea prea mult pe gânduri. După sesiunea de întrebări i se pun la dispoziție 2 ore să termine o problemă relativ ușoară pentru cineva cu asemenea cunoștințe. Cre’ că știți ce urmează. FAIL, n-a rezolvat problema și, deci, nu a fost angajată. Concluzia: nu a fost bună pentru programator pe PC.

Și se duce și Cola să se angajeze ca tot omu’ și e pus în fața PC-ului. I se dau indicațiile pentru cum tre’ să fie produsul final și i se dă un deadline cam tot de 2 ore. Deși s-a panicat în prima jumătate de oră pentru că nu prea avea habar și nici internet la dispoziție, a rezolvat problema în timpu’ impus. Recunosc, Dumnezeu a fost bun cu mine. Și da, încă este angajat :).

Trageți voi singuri concluzia.

An interview to remember

*** Postarea asta este aferentă zilei de ieri – 25 Februarie – da’ am cam stat prost cu timpu’ ***

Mă sună azi un fost coleg de la Ubisoft pe care-l voi numi în această postare “Marinică”. Deci, mă sună Marinică și-mi spune că a fost la interviu la postu’ de programator pe care i l-am trimis pe mail pentru că știam că vrea să se mute de la locu’ actual de muncă. Io, curios să văd cum a mers, i-am cerut să-mi povestească. Și a început.

Aplicând pentru un post de programator, se aștepta să fie și un test de verificare a cunoștințelor de programare. Partea tâmpă a fost că testu’ era scris, deși era un calculator aparent funcțional chiar pe masa unde completa testu’. Cum mă scris?! E ca și cum te-ai duce să aplici pentru postul de fotograf și la interviu ăla îți cere să-i faci o poză, însă nu cu aparatu’, ci să i-o desenezi pe o foaie. Huh!? Până și la hârbu’ de universitate la care am fost (R-AU) examenu’ de la “Tehnici de Programare” avea și o parte practică, la calculator! Și cum dai, mă, compile? Desenezi tastele CTRL și F7 și o mână care le apasă, sau cum? Penal, în 2010 să mai dai test de programare pe foaie. Mulțumesc lu’ Dumnezeu că io am avut un tratament mai normal când m-am angajat la Graitec. A venit omu’, m-a pus frumos la un PC și mi-a zis “Fă asta!“.

Mă rog, să zicem că plăteau prea mult curentu’ dacă țineau tot timpu’ calculatoru’ de interviuri în priză. Asta e, nu știi cum te poate afecta criza. Dup-aia a venit următoarea fază. Una din întrebări era legată de operații pe biți. “Mamă, ce hardcore sunt ăștia, low-level optimization and stuff“, s-a gândit Marinică. Barabule! Se pune ăsta să-ntrebe pe nenea “Auzi, da’ voi folosiți mult operații pe biți, shift-ări, măgării?“, la care omu’ răspunde “Mă, nu prea, doar în cazuri excepționale în care poate i se pune cuiva pata și are chef să scrie într-o asemenea manieră“. Bă?!! Atunci de ce Excaliburu’ lu’ Artur mă întrebi mizerii d-astea când voi nu le prea folosiți? Sigur dacă răspundeam greșit aș fi luat un punct negru. Bă!

Bun, să zicem că erau ei exigenți în verificarea cunoștințelor candidaților. Ca să-mi zică următoarea bonboană. Ca în orice departament de development, există perioade stresante în apropierea termenelor. Rezultatul era overtime. Și întreabă Martinică “bă, da’ ovărtaimu’ se plătește?“. Răspunsu’ a fost că nu, da’ că se ia în calcul la eventualul bonus lunar (cică i-ar fi dat și bonus lunar, da’ cred că era vorba de ceva semestrial). Păi, mă, dacă io stau peste program în folosu’ firmei  câte 5 ore pe zi, iar weekend-urile le dorm la firmă, nu sunt plătit și io măcar 75% dintr-o oră normală de lucru? E de înțeles, Martinică era obișnuit cu overtime plătit dublu ca la Ubisoft.

L-am întrebat dup-aia “păi, mă, Martinică, măcar îți dădeau ceva coco pentru toată truda asta?“. Și am aflat, îi dădeau un salariu cu 35% mai mic decât cel pe care-l are acum. Am început să râd. Cum, mă?! După 3 ani de experiență în QA și vreo alți 2 programare să-ți dea atâta?! Un mare LOL (tocmai am zis “lol”… ce dork sunt)!

Însă faza de la sfârșit a fost genială! După interviu i-au zis că “da, ești OK, ești un om pe care vrem să-l angajăm, numa’ că… noi nu angajăm acuma, noi doar facem o listă, da’ când vom avea un post deschis te vom suna” (pe site-u’ lor zicea cam al’fel). Cum mă?! Faceți recensământ? Bă! Duceți-vă-n smoală!

Așa că i-am zis lu’ Martinică să stea pe fesierii lui acolo unde e acu’ sau să bată la altă ușă că ăștia sunt cam dubioși.