Category Archives: Nervi

Excesiv

Un pic de matematică

Haideți să facem un pic de matematică:

zi de lucru + ninsoare + polițist în intersecție = ?

Avem următorii termeni:

zi de lucru = mașini
ninsoare = mașini cu șoferi amatori care-și scot trăsura doar pe post de umbrelă
polițist în intersecție = ambuteiaj

Deci, expresia capătă forma asta:

mașini + mașini cu amatori + ambuteiaj = ?

După cum bine știm dintr-o axiomă, mașini + umbrele pe roți = aglomerație. Și astfel, expresia finală este aglomerație + ambuteiaj. Rezultatu’? Un Iosif care merge pe jos la lucru.

Scurte: Si nu ne duce pe noi in ispita

Tot românu’ spune cel puțin o dată pe an un Tatăl nostru și zice “și nu ne duce pe noi în ispită”, da’ se pare că de multe ori noi singuri ne aruncăm cu capu’ înainte atunci vine vorba de așa zisele ispite. Ceva de genu’ “și nu ne duce pe noi în ispită, ci lasă-ne că ne ducem noi și singuri”. Ca niște copii mici cărora le spui că mănâncă bătaie dacă desenează pe pereți, iar ei se uită în ochii tăi în timp ce încep să dea cu creionu’ pe perete. Evident, îi bați. Tu știai că asta se va întâmpla, ei știau că asta se va întâmpla.

Așa suntem și noi. Știm că dacă facem un anume lucru nu este OK și că va trebui să suportăm niște consecințe neplăcute (mai grave sau nu), da’ totuși îl facem. Și apoi urmează consecințele neplăcute de care eram deplin conștienți că vor veni. Dar totuși avem pretenția ca Dumnezeu să nu ne ducă în ispită. Nu este acesta un mic abuz? E ca și cum ai zice “sar în cap de pe bloc și Doamne-Doamne o să mă păzească de cel rău (în cazul nostru, asfaltu’) că m-am rugat Tatăl nostru”. Dumnezeu nu este salvamaru’ de serviciu. Da, îți spune o dată “ho, bre, că o iei pe arătură”, îți spune și a doua oară “bre, Vasile, nu sări că te faci țăndări” și a treia, va încearca să nu te ducă în ispită. Da’ până la urmă cu toții avem liber arbitru, iar dacă tu ții neapărat să faci ca tine, treaba ta.

Partea tristă este că unii nu învață din greșelile lor, ce să mai zicem de învățatu’ din greșelile altora.

Nu stiu

Oameni buni, hai sa ne intelegem asupra unui lucru: “nu stiu” nu inseamna nici “da” nici “nu”, iar daca mie imi trebuie un raspuns concret “nu stiul” tau nu ma ajuta cu nimic. Ba chiar ma incurca.

Si hai ca inteleg cazuri care nu sunt asa de importante de genu’ te intreb daca mergi la un party si tu-mi zici “nu stiu”. Da’ cand este vorba de niste treburi de care depind si altii parca nu-i frumos sa-l bagi pe “nu stiu” in fata si dupa aia sa te dai la fund. Si este si mai urat din partea ta daca faci asta de mai multe ori.

Da’ na, cand esti indispensabil iti permiti sa dai tepe. Ce-o sa faca lumea? Doar n-o sa-ti spuna “pa” pentru ca n-au inlocuitor. Hua!

Random rage #5.1: Insuratii

Articolu’ ăsta va fi mai scurt față de cel dedicat femeilor pentru că la bărbați treaba este mai simplă. Ăștia după ce văd că au sandwich-maker (nevastă) în casă consideră că și-au împlinit menirea pe pământ așa că acum pot sta liniștiți. Sandwich-maker-u’ va trebui să se dezobișnuiască (unde era cazu’) de cinele romantice, de distracție spontană (și copilăroasă) împreună, de mușchi lucrați, de corp spălat zilnic pentru că bărbatu’ a trudit atâta ca să-i câștige dragostea încât restu’ vieții se va odihni și își va recupera puterile; pentru ce încă nu se știe.

Acum, dacă sandwich-maker-u’ este legat de el de bună voie și nesilită de nimeni (decât probabil de soartă), nu mai este el cumințelu’ care înghițea tot numa’ ca fata să nu se răzgândească și să-l lase cu fundu’ în baltă. Nu, acum el este bărbat, el are dreptate și are modalități de a-și impune punctu’ de vedere.

Și culmea este că de multe ori EL este cel zice “bă, ce rahat a ajuns și relația asta, parcă nu mai este ca la începuturi“. Ați întâlnit și voi d-ăștia? Sau poate, prin absurd, ați întâlnit opusu’ – adică dintr-un mârlan burtos și nespălat, să devină un băiat aranjat și drăguț?

Random rage #5: Maritatele

Ma, nu stiu care-i faza, da’ sunt unele tipe care pana se marita sunt Olive Oil, trase prin inel, iar dupa ce se casatoresc incep sa prinda volum. Si-ti zici “eh, o fi insarcinata”. Si trece un an, trec 2 si copilu’ nu se mai naste odata, da’ volumul tipei este constant, si anume, cel al unei sfere. Si aici nu-i vorba de probleme cu nu stiu ce glanda si nici de grasimea post-natala. Nuuu.

Este vorba ca fatuca s-a vazut cu veriga pe deget si acum se deda la placerile stomacului. Acum n-o mai vezi machiata, n-o mai vezi aranjata, ci vezi doar burta si mainile groase cat picioarele mele. Si de multe ori sunt tipele alea care inainte aveau o lista cu ce vor ele de la barbati – stiti voi, aiurelile alea nerealiste – si care faceau mofturi la curtezani. Ei, iata ca dupa ce sotiorul s-a facut luntre si punte ca sa o bucure pe madama, ea a zis “mersi, acum ma pot imbaleni in voie. Am un barbat care ma iubeste si la bine si la rau, deci m-am scos”. Si de multe ori am vazut pe el mai aranjat si mai ingrijit decat ea.

Trezirea, bre! O fi adevarata frumusete cea interioara, da’ cand ea nu se mai vede de straturile de grasime atunci este o problema. Pune mana pe rimel si pe fard, aranjeaza-ti paru’ ala, incepe sa alergi (ma rog, rostogolesti) si sa faci sport. Ca doar suntem oameni, nu balene.

Baieti, maine-i randu’ vostru!