Category Archives: Nervi

Excesiv

Scurte: ca si la noi in Romania

Veneam liniștit și îndestulat din pauza de masă și îi ascultam pe unii la radio care vorbeau despre problema țiganilor de lângă Madrid (parcă). Spuneau că deși sunt săraci, murdari, n-au ce mânca, ei tot au mașini bengoase. Ca și la noi în România.

Întrebată fiind duduia aia despre ce fac țiganii acolo, cu ce se ocupă, asta a răspuns că mulți dintre ei cerșesc și/sau vând fier vechi. Unii mai și fură. Ca și la noi în România.

Și străinezii au încercat să le ofere un loc de muncă cinstit, o educație – chestii d-astea mai civilizate – dar țiganii au refuzat, preferând să rămână în taberele lor, cerșind și bișnițind cu fier vechi. Ca și la noi în România.

Notă: de ce să nu fiu sincer, cunosc țigani care sunt cinstiți și unii-mi sunt chiar prieteni. Da’ pe ăștia-i găsești ca pe ac în caru’ cu fân.

Tot ce sper este ca Spania să nu ia aceeași decizie (n.c. expulzarea lor) precum Franța.

Usturoi FTW

Luni, Constanța, zi caniculară, ajungem în tren – un rapid model nou – în care era aer condiționat. Am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Mi-am schimbat tricou’ așa că acum mă bucuram uscat de răcoarea din vagon.

Deodată simt un miros. Usturoi? De unde, tată? Mă uit pe diagonala noastră și văd o invidiată și talentată dând cu fața într-o șaormă. Pe tren. De fapt, pe un tren în care nu se pot deschide geamurile! You’ve got to be kidding! Chiar se gândea că nu pute, nu? A da, și ceapă. După 10 minute termină de îngroșat mațu’ așa că răsuflu’ ușurat.

Însă se pare că șaorma era menită să mă pregătească moral pentru ce avea să urmeze. Fix în spatele nostru era un cuplu de aproximativ 50 ani. El – meltean needucat, ea – țață grasă. Și își deschid pachețelu’ de tren. Nu glumesc, ciolan de porc cu mujdei de usturoi. Și n-aveau nici un stres. Tot vagonu’ puțea a porc și a usturoi, ei savurau ciolanu’ și-l băgau într-un castronaj în care era mujdeiu’. I-am filmat, pozat, am batut apropouri cu voce mai tare – nimic – ciolan, castron, gură.

Uneori rămân tâmpit la faze de genu’ ăsta. De fiecare dată atunci când cred că un om nu poate fi mai idiot de un anumit prag, chiar atunci mi se demonstreză opusu’.

Anyway, lăsând nervii la o parte, voi ce soluții folosiți atunci când vă năpădește o mare duhneală și n-aveți unde să evadați? Io am reușit să alung mirosu’ băgându-mi 2 pastile de Orbit in nas. Chiar nu mă deranjau (la câta nănău’ am, cred și eu) și erau foarte eficiente. Nu pătrundea iz de usturoi.

Random rage #4 – Lucrurile care lipsesc

Nu-i așa că sunt momente în care te grăbești și ai nevoie de un anumit lucru, dar nu-l găsești? Și știi bine că l-ai pus “acolo” numa’ că “acolo” nu este. În aceste cazuri de obicei este de vină una dintre cele 2 femei importante din viața ta – maică-ta sau nevastă-ta. Și ele reacționează foarte calm în timp ce tu ai deja spume la gură și-ți spun că au făcut curat. Păi bine, dragostea mea, de ce atunci când faci curat nu-mi spui unde ai pus obiectul X, că așa ne scutești pe amândoi de bătăi de cap. Oricum, degeaba le spui pentru că în aspectu’ ăsta sunt ca noi, bărbații – nu se schimbă.

Însă mai sunt cazuri care nu le implică pe mândre în care te aștepți să găsești pe X la Y, dar printr-o conjunctură care sfidează logica, la Y nu-i nici un X. Un astfel de caz m-a ținut azi până la 8 la lucru. Bun, te enervezi, lovești birou’ și încerci alternativa. Însă nici aici nu dai de vreme bună pentru că deși ai găsit X, acum lipsește T din Z. Sunteți confuzi? My point exactly. Așa că încercăm cea de-a treia alternativă. Aici bag din start X și T, repar și W și totu’ merge bine. Yay (asta era la ora 6:30 pm)! Și când să-i dau drumu’ programului să ruleze *JMANGHI!* nu merge. OK, Iosif nu te impacienta. Mai dau o dată, 0 (zero). Respiră, inspiră. Mai încerc niște trucrui, mai aduc ofrande zeilor, aprind lumânări, postesc, sărut icoane – nimic. Bine că nu mai era nimeni în birou (duh, era 7:30 pm) pentru că am lovit cu mare sete birou’, lucru care mi-a ameliorat un pic starea. Însă de ce nu s-a-ntâmplat asta la ora 5:30 pm când mai era lumea la lucru și mai puteam să cer ajutor?! Pentru că X nu era în Y, acolo unde ar fi trebuit să fie, acolo unde până acum ERA!

Azi a fost o zi oribilă care ar putea cu ușurință să intre în top10 dacă ar participa la “Cele mai nașpa zile din viața lu’ Iosif”. M-am trezit târziu, nu mi-am făcut duș (îngrozitor sentiment!), m-am împiedicat pe scări pentru că nu era curent pe scară, m-a plouat, n-am terminat task-u’ și deadline-u’ e mâine. Bad day for science!

Random rage #3 – Modificatorii

Cu toții îi cunoaștem și îi urâm. Sunt ăia care apasă direct pe clanță în loc să sune/bată la ușă atunci când merg într-o vizită, sunt ăia care cotrobăie prin frigideru’ gazdei, sunt ăia care îți schimbă setările de la calculator fără să le restaureze pe cele inițiale!

Nu știu alții cum sunt, dar am niște pitici pe creier și niște fixuri de care nu po’, de fapt, nici un vreau să scap pentru că sunt de părere că atunci când îți împrumut un lucru mă aștept să-l primesc înapoi în aceeași stare. De exemplu, îți împrumut un topor. Când mi-l dai înapoi, nu vreau un topor cu sânge pe el, nu vreau un topor cu lemnu‘ schimbat, nu vreau un topor epic cu +3 slashing damage. Nu, io vreau toporu’ meu.

Eh, da’ se face că sunt la lucru și vin (anumiți) colegi la calculatoru’ meu și-mi cer voie să-l folosească pentru debug la nu știu ce bug, pentru un test etc. – nimic greșit până aici, și io fac la fel, mai ales când apar probleme care pe o platformă nu se întâmplă (de exemplu x86/x64). Și se-apucă să schimbe setări ale temei din Windows (că vezi Doamne consumă resurse), fac totu’ fullscreen (iar eu niciodată nu țin ferestrele fullscreen – mai puțin AutoCAD-u’ și Visual Studio-u’, yes, I’m freak…), schimbă regiștri, creează directoare, instalează programe (nu neapărat pornăciuni sau dialer-e). Nu asta mă deranjează. E OK. Dacă te ajută în rezolvarea problemei, super! Însă faza nașpa est că după ce termină de cotrobăit nu curăță după ei. Tot o să am tema schimbată, toate aplicațiile fullscreen, alte username-uri salvate, aplicații de care n-am nevoie – tot tacâmu’.

Da, sunt fixist. Și când le zic “pune și tu la loc setările așa cum erau înainte” fără răutate sau nervi, să le vezi fața. Fie te iau la mișto “ce, mă, te deranjează mărunțișurile astea?” – DA! – fie sunt surprinși și atacați de parcă le-am zis că-s adoptați. În ambele cazuri se eschivează și se cară fără să facă nimic. Super

Nu m-ar deranja dacă și io aș face la fel, da’ atunci când folosesc un bun care nu-i al meu, încerc să fac cât mai puține modificări bunului. Dacă are ferestrele fullscreen așa le las, dacă mă deranjează o setare o schimb și după ce termin o schimb la loc. Nu mă doare, nu-mi ia secole să fac asta, pur și simplu așa mi se pare normal. Îs io cu capu’ (în ceea ce privește lucru’ ăsta, că în alte situații știu că sunt)?