Munca – bratara de aur

Cum să supraviețuiesc pe timp de criză? Asta este o întrebare pe care mulți români și-o pun. Am fost dat afară de la lucru sau n-am fost angajat niciodată, ce mă fac? Cine mă mai angajează? Simplu, KFC, McDonald’s, mall-urile etc. Îmi pare rău că realitatea este nu este așa de roză, însă dacă vrei să mănânci ceva tre’ să produci. Iar stând acasă pe banii lu’ mami nu prea rentează.

Nu înțeleg de ce mulți oameni se cacă atâta pe ei că nu vor să lucreze în mall-uri, la căscuță sau la KFC. Munca, de orice fel, nu este rușinoasă! Ești femeie de serviciu într-un bloc – foarte bine, ești casier în Carrefour – bravo ție! Nu ar trebui să-ți fie rușine. Mai mult ar trebui să-ți fie rușine să stai acasă pe banii altora.

Gândește-te dacă n-ar exista nimeni la KFC care să-ți ia comanda pentru că este o muncă “rușinoasă” sau n-ar fi oameni care să-ți răspundă la Relații Clienți la Vodafone pentru că prea este o muncă “de jos”. Absurd, nu? Nu există muncă rușinoasă! Fie că ești gunoier sau manager, munca este brățară de aur (parca asa era zicala)!

11 thoughts on “Munca – bratara de aur”

  1. păi crezi tu că piarista aia a terminat SNSPA ca să muncească la KFC? vezi să nu… aia așteaptă job de 2000 de euro plus mașină să-i cadă în brațe.

  2. Sunt de acord ca nici o munca nu e dezonoranta. Munca la KFC e foarte importanta ca si cea de maturator.
    Totusi societatea spune ca e mai bine sa ai o anumita slujba decat alta. E pana la urma presiunea sociala, nu munca in sine cea care face diferenta

  3. La inceput oricine are planuri mari. Te vezi tintind spre stele si ajungand macar pe luna. Dupa aia te ia foamea si iti devine prietena buna…te taie o diaree si mananci catina (a se citi catinah) si dupa aia KFC e rai.

  4. Bai Iosif, ai scris un post bun, brava!

    Filip, treaba e simpla. E doar vorba de consecventa. Majoritatea sunt pitipoance proaste care au trait toata viata cu impresia ca totul li se cuvine si ca pentru simplul fapt ca sunt femei, ele sunt speciale si trebuie tratate ca niste nestemate. However, treaba e trista cand vine vorba de bani…

  5. Sau, daca stii sa faci ceva pe calculator, ex: grafica, si nu vrei sa iti tipe nimeni in ureche decat proprii tai clienti, iti pui banner la colaholicu si incepi sa lucrezi pentru tine;)

  6. Mi se pare interesanta o chestie: Romanul in tara lui – e rusine dom’le sa lucrez la Mac. Eu nu ma angajez pe 8 milioane etc. Romanul in alta tara – nicio munca nu e rusinoasa. Care dintre cei doi are dreptate? cel care in Romania sta pe ajutor social si se plange ca moare de foame? Cel care in alta tara a facut ORICE munca posibila, pana s-a “infipt” intr-un job mai serios? Si care dupa niste luni/ani are casa, masina si un standard de viata ridicat, construite pe MUNCA serioasa si fara fasoane?

    Nici eu nu am acceptat anul trecut un job de 1000 de lei pe luna. Dar mi-am pus fundul la munca si fac de peste 3-4 ori mai mult. Daca stii ca poti mai mult, FA! daca nu, orice e bun. Orice ban castigat e bine castigat, orice job iti aduce experienta, relatii, satisfactie pana la urma ca nu stai ca un vierme sa astepti de la altii sa pice banul.

  7. @Leul de Oras & @Dojo

    Asa e, la mine s-a intamplat sa fiu ” let go ” de la o slujba de 1300 de lei lunar. Vazandu-ma fara job am decis sa fac ceea ce face si Leul de Oras ca altfel nu mai veneau bani. Initial a fost la misto pana a venit primul job.

    Romanul se pare ca nu prea mai stie valoarea banului. Am intalnit numerosi clienti americani ce mi-au zis ca ” ah, pai e scump.” Desi eu ma gandeam ca ” eh.. americanii au bani ” si ceream un pret ok si pentru noi.

    Depinde cat de determinat esti tu, asa cum a zis si Dojo.

  8. Bun, americanii is cacanari uneori de iti vine sa ii spargi. Aveam client ce s-a socat ca am dublat pretul in cateva luni, desi stie ca la el, acelasi serviciu venea cel putin de 10 ori mai scump. L-am trimis la plimbare, sunt satula de nesimtiti.

  9. Pai da, cata vreme mama si tata ne pot intretine, ne permitem sa facem mofturi la job. Ca deh, aparentele conteaza si ne pica coroana daca acceptam pentru inceput un job sub pregatirea pe care avem impresia ca o avem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *