Sunt meltean, deci exist

Ieri cand m-am dus la Starea Civila din sectoru’ 1 am putut observa inca un aspect al culturii romanesti, si anume imbulzeala. Nu eram multi, majoritatea cupluri, deci intr-o ora daca nu te grabeai terminai.

Insa cum se face la noi asteptatu’ programului de relatii cu publicul? Pai, te bagi in fata usii institutiei si impreuna cu tine si altii si faceti un perete uman. Cam ca la metrou la Unirii cand incerci sa cobori si n-ai pe unde pentru ca toata lumea sta in fata usilor.

Daca asta nu merge, te bagi inaintea tuturor – succes garantat.

Host-ul monstru

Am mai scris io despre cum sunt departamentele de relatii/suport clienti de pe afara, da’ vreau sa va mai spun o poveste.

Se facea ca azi pe la pranz mi se pusese pata sa-mi schimb hostingu’ cu unu’ foarte misto de la HostMonster. Planu’ tarifar era de 6$ + TVA/luna si aveam o gramaaaaada de avantaje – domenii nelimitate, banda etc. Eh, cand mi-au vazut ochii, evident n-am mai stat si da-i cu sign-up-u’, da-i cu cardu’, cumpara odata!!!11.

Insa ce nu-mi vazusera ochii cei chiori era ca plateam o singura data pentru tot anu’ – lucru rezonabil daca nu as fi avut cheltuieli cu nunta-mi de luna viitoare si altele. Si dau Accept si jmanghi! Op’ze’ si ceva de verzi!!1 Instant mi-a cazut o nicovala imaginara pe cap si mi-am zis “ma omoara Teo”. Asa ca am apelat disperat la serviciul clienti, poate poate reusesc ceva si-mi recuperez o parte din bani. Si acum ajungem la miez.

Vorbesc online cu o tanti dupa care am asteptat mai putin de 10 secunde ca sa intre in vorba (la alte firme am stat si 2-3 minute, timp care pentru un disperat fara bani este o eternitate) si-i spun ca am fost prost, ca n-am citit ca lumea si ca vreau daca se poate sa-mi inchid contu’ si sa primesc inapoi, daca e, o parte din bani. Zis si facut, tanti mi-a trimis un mail cu ceva intrebari la care am raspuns si mi-a zis ca treaba se rezolva azi si ca primesc full refund in 3-5 zile lucratoare. Imediat m-am linistit si am dat nicovala imaginara jos de pe cap. Ma rog, tre’ s-astept sa vad daca mere totu’ conform planului.

Acum, cam cate companii de la noi ar face asta? Io le numar pe degetele unei camile.

 

Simbiotul tigan-masina

Probabil ca nu stiati ca exista, insa pe langa toate speciile de tigani care cresc pe langa casa omului, zilele trecute mi-a fost dat sa vad si pe aceasta.

Langa firma noastra se demoleaza o cladire – nimic neobisnuit. Au venit tot felu’ de utilaje sa sparga, sa stranga, sa curete, sa adune, basculante si tot tacamu’ si zilele trecute a venit si un excavator care strangea si incarca intr-o basculanta tot molozu’. Ei bine, asa cum sunt pasarile alea de stau in gura crocodililor si le curata printre dinti, asa stateau si 3 tigani pe langa excavator strangand cele 3 elemente de baza ale credintei lor: fier, caramida si lemn. Nota: au ramas 3 elemente de baza pentru ca al 4-lea – sticla – s-a epuizat in anii ’90.

Excavatoru’ se misca pe-acolo, umbla cu cuva incoace si incolo, stiti voi – chestie de multe tone, iar tiganii la 1 metru de bestia mecanica, nonsalanti, uneori si oprindu-l din a lua fier si de a-l arunca in basculanta. Mi s-a parut interesanta aceasta relatie simbiotica intre tigan si masina, una dintre singurele relatii neparazitare.

Tapet nou

Na ca am revenit la tema pe care voiam s-o bag acum cateva luni de n-a vrut populatia. Timpurile s-au schimbat, asa ca am considerat oportun sa-mi fac blogu’ un culcus mai cald… pentru mine.

Am scos si pagina de Feisbuc din dreapta si banner-ele prin care generam kilograme bune de trafic norocosilor. Am zis sa revin la motivu’ pentru care mi-am facut blog – acela de a avea un coltisor in onlain in care sa ma aflu in treaba cu scrisu’. “Da, da” – o sa ziceti (sau o sa-mi raspunda ecou’) – “vremurile in care blogu’ era doar un jurnal onlain s-au dus, ar fi naiv sa mai crezi asa ceva”. E fâs… Jurnal n-o sa fie, da’ nici n-o sa ma departez prea mult de ideea asta. D-aia si numele blogului a revenit la cel de-acum 4-5 ani cand eram pe blogspot (infernala platforma, by the way).

Hm.. am folosit cam mult cuvantu’ “revenit”. Cre’ ca asta e si ideea…

P.S. Momentu’ asta, din pacate, nu este privit printr-un pahar de Cola.