Tag Archives: caini

Balti

Balta, acest fenomen mirobolant care își face apariția odată cu o ploaie mai lungă de 10 minute. Deși mulți s-ar gândi numai la dezavantaje, bălțile oferă niște lucruri destul de interesante.

În primul rând, ele îți pot schimba look-ul instantaneu. Ești plictisit să porți aceleași haine cu aceleași culori pe ele? Vrei niște țoale noi, da’ n-ai bani? Uită de aceste griji pentru o zi! Soluția este una chiar foarte simplă: într-o zi ploioasă du-te pe șoseaua Progresului și așteaptă 2 minute. Schimbare de look garantată!

Încă un avantaj la care nu te-ai gândit: nu te-ai săturat să vezi Bucureștiul acoperit de gropi peste gropi peste gropi? Ei bine, bălțile rezolvă problema: într-o groapă umplută cu apă nu vezi groapa! Astfel, străzile nu vor mai prezenta denivelări urâte deoarece apa va uniformiza nivelu’ străzii. În plus, este foarte incitant și distractiv să ghicești ce monstru de puț ascunde apa.

Hai să lăsăm străzile și să ne uităm la oameni, îndeosebi la puii de om. Mă, nu știu care este faza, da’ am observat că un copil pe role/bicicletă/chestie cu roți când vede o baltă parcă i se luminează fața și se repede în ea. Iar după ce iese, se uită cu mândrie la urmele lăsate pe asfalt (asta în situația în care asfaltu’ este uscat). Eh, unii erau mai speciali și țopăiau în baltă și fără să aibă role sau bicicletă, da’ nu-i cazu’ să detaliem acum.

Însă nu numai oamenii sunt cei ce se bucură de bălți, ci chiar și animalele beneficiază de pe urma lor. Te-ntrebi cum de poataia aia costelivă de n-o iubește nimeni și care-ți sare zilnic la copane încă mai trăiește după o săptămână de caniculă și fără mâncare? Ia uită-te pe jos, vezi vreo baltă? Bingo. Și asta se aplică și în cazul potăilor cărora le verși bidonașu’ cu apă atunci când ieși din scară. Balta atotputernică salvează fauna canină!

Iubitorii de maidanezi

Îmi plac animalele – în special potăile si mâțele dar alea cu lesă și cu stăpân. Și să zicem că pot face o excepție în cazu’ papagalilor, șobolanilor și șopârlelor, dar pitonii rămân în prima categorie. După cum ziceam, îmi plac animalele, numa’ că sunt anumite zone în București în care pe la 11-12 PM sunt patrule de patrupede și 0 oameni pe stradă. Recunosc că mă cam trece un scaun văzând cum ~10 potăi vin zâmbind spre mine, evident binevoitor, eventual și emițând semnale auditive. În 1-2 mai pot arunca un bocanc, da’ în 10… mai greu. Noroc că există spray-uri, pistoale de airsoft și alte minuni ale secolului al XXI-lea.

Poate credeți că sunt om rău, că sar să mușc animale pe stradă și că d-aia mă agresează caninele. Să rezumăm un pic conflictele mele cu subspecia canis familiaris. Când eram mic (mai mic de 6 ani) m-a mușcat un câine pentru că mă îndreptam zâmbind spre el ca să-l mângâi. Poate nu i-o fi plăcut moaca mea. Prin generală, o altă potaie mi-a dat-o pe la spate și m-a mușcat de crac. Eh, o fi considerat că emanam mirosuri specifice pubertății (?!) și nu i-au plăcut; sau poate că nu i-a plăcut fața mea – ca în cazu’ primei potăi. Pe la 20 și ceva de ani, am mai avut o întâmplare cu un cățel iubitor care venea la mine să mă ia în brațe. Din nefericire pentru ea, s-a întâlnit cu un Beretta de airsoft. Și de-atunci nu prea am mai avut incidente 1-on-1 cu patrupede. Însă unde-s mulți puterea crește (mai ales atunci când număru’ trece de 5), iar bugetu’ pentru airsoft este redus.

Dacă oamenii iubesc așa de mult potaisele maidaneze de ce nu le iau acasă? Sau măcar să le țină într-un țarc de unde să nu poa’ să sară la beregată. Sau să-i țină legați într-o lesă de un țăruș cu o rază limitată? Banii pe care îi dau pe mâncare “de firmă” Pedigree, Whiskas etc. ar putea să-i dea unui nene care să le facă un loc special care să nu coincidă cu scara blocului.

Până atunci, vă sugerez un manual complet de autoapărare. Unde ești tu, Băse Doamne?…

Turkish delight

Vedeți ce frumos este afară? Soare, temperaturi acceptabile, uscat… și mulți căcați!

Am observat că atunci când e zăpadă toată lumea își lasă potăile să se deșarte pe unde apucă – deh, e zăpadă. Sau poate potăile maidaneze au o predispoziție la a-și așeza scaunu’ pe zăpadă. Ei bine, și ce se întâmplă când zăpada se topește? Ies la iveală rahații. Și ce se mai întâmplă când se topește zăpada? Se fac băltoace. Rezultatul? Băltoace cu rahat! Câta mai pleștile întinse radial, frumos și dacă se poate pe toată lățimea trotuarului.

Și este o stradă în București care abundă în asemenea oaze de excremente când e uscat, darămite când este sezonu’ deșărtatului în zăpadă. Strada se numește Sfântu’ Ștefan. Feriți-vă de ea mai rău ca de necuratu‘, mai ales acum când e frig noaptea și mai cald ziua. Se topește zăpada, se face gheață și cazi în poponeață fix pe domnu’ rahat. Să-i văd pe inhabitanții caselor ălora cum își vor curăța la primăvară rahații. Sau poate o să-i ia și o să-i spele, după care o să-i pună la loc.