Tag Archives: colaholicu

Colaholicul viitorului III

[Partea a II-a aici]

Anu’ 2050, doar așa ca să vă reamintesc. Tipa de la marketing s-a supărat pentru ultima oară că iar apar primu’ în search-urile cu “graitec blog” așa că începând de ieri am mai mult timp pentru a scrie pe blog. Dacă tot vorbim de blog, azi am participat pentru prima oară la Social Media Summit. Le mulțumesc organizatorilor că au scos regula aia care spunea că au voie să participe doar blogării cu cel puțin 100 unici!

Revenind la ziua de ieri, plecând de la lucru am putut observa un lucru care nu s-a schimbat de loc – babele, această constantă a Universului. Tot ce scriam acum mii de postări încă este adevărat. Ai crede că odată cu apariția zborostrăzilor lu’ Oprescu Jr. și inaugurarea traficului de transport aerian intraurban babele s-au cumințit și nu mai trec pe roșu sau prin locurile nemarcate. E da! Să vezi ce merg jet-pack-urile alea și ce repede ajung acum pe scaun în zborobuz.

Ajung acasă și Chronos, câinele cu ceas incorporat (he he… uf, lame joke), este ca de obicei – bucuros. Mă rog, azi spre deosebire de alte dăți este stricat pentru că dă din limbă și nu din coadă; iar s-au încurcat circuitele între ele. Poate vă-ntrebați dacă am copii. Păăăi… am. Am un băiat pe nume Crisorius și o fată pe nume Calatia (da, sunt fan al numelor antice, în special al celor romane și grecești). Singura problemă este că fata seamănă cu mine, deci încă nu este căsătorită la cei 37 de ani ai ei. Însă din câte promite Sergiu Nicolaescu (actualul președinte al României), s-ar putea legaliza căsătoriile între oameni și roboți orbi.

…Va urma (?)

Colaholicul viitorului II

[Partea I aici]

Azi o să fiu scurt pentru că este ziua lu’ Teo. Ar fi împlinit 66 de ani dacă n-ar fi căzut din telecabină. Păcat, avea laptopu’ la ea. Anyway, se pare că în intrarea din jurnalu’ de ieri am omis niște evenimente destul de importante și care necesită atenție. Așadar în ordine cronologică:

1. 2012. A fost groaznic, victime cu duiumu’, mișcări tectonice – ce să mai, un cataclism cum nu s-a mai văzut până în 2029 (vezi punctu’ 3). Partea bună este că asta s-a-ntâmplat doar în America de Sud, deci mayașii știau ei ce știau. Singuru’ ținut care n-a fost afectat este Cuba. Aici, surprinzător, Fidel Castro (acest Sergiu Nicolaescu al Cubei) este iarăși președinte, iar ca prim ministru îl are pe El Comandante-bot, o replică androidă a faimosului club din Bucureștiul vechi (acum un ultim bastion al țiganilor – vezi punctu’ 4).

2. Clădirea de lângă sediul firmei în care (încă) lucrez stă în ruină de mai bine de 30 de ani. După ce au luat tot fieru’ din pereți, tavan și grinzi clădirea s-a năruit, da’ asta nu i-a oprit pe afaceriștii noștri. Singuru’ obiect din fier rămas era un horn înalt de 10 metri și de 1 tonă greutate care se mai ținea în 2 cabluri (faza asta e pe bune!) așa că s-au pus pe treabă. Au tras căruța și au început să-l taie de la bază sperând că hornu’ va cădea fix pe căruță. Ei bine, după 3 zile au reușit să-l taie, numa’ că a luat și pe țigani după el înainte să facă praf căruța. Din fericire, calu’ a supraviețuit.

3. 2029. Meteoritul Apophis, despre care se credea că va trece la 34000 km de Terra, se pare că a trecut mai aproape decât se aștepta NASA. Rezultatul? Să zicem că unguri se mai află doar în Transilvania.

4. Tot în 2029 Vadim Tudor devine președintele României, se autointitulează Înalt Inchizitor și afirmă într-o conferință de presă că în primul an al mandatului său va eradica toți ungurii și țiganii. La o lună de la învestirea sa în funcția de președinte pornește o campanie militară împotriva Ungariei, el însuși aflându-se în fruntea oștirii. Din nefericire, până să ajungă în Ungaria i-o ia Apophis înainte așa că Vadim își îndreaptă atenția asupra Transilvaniei. Reușește până în 2030 să adune toți ungurii în județul Covasna și îl îngrădește cu un gard de 10 metri.

Problema ungurilor fiind rezolvată, Vadim invadează Bucureștiul și îl ține sub asediu timp de 2 ani când reușește să adune toți țiganii pe Lipscani pentru ca apoi să-i îngrădească. Din când în când, mai există o răscoală a Rezistenței Rrome, dar de obicei treaba se rezolvă repede prin echipaje de pompieri echipate cu tunuri cu apă.

…Va urma (?)

Colaholicul viitorului I

Mă trezesc, câinele îmi indică ora 6:50 și deja afară sunt 40 grade. Azi o să fie răcoare… ce ți-e și cu încălzirea asta globală. În caz că n-ați ghicit încă de la faza cu câinele cu ceas incorporat, este anu’ 2050 și am 64 ani, încă un an și mă pensionez (ura!). Și încă beau Cola. Partea bună este că n-am murit, partea proastă este că am trecut prin 3 transplanturi de ficat și rinichii au început să dezvolte stalactite.

chinui să mă bag în duș – apă rece. Iar au dat disable la circuitul principal retarzii de la 4. Activez circuitul alternativ. Ah, apă caldă cu miros de căpșune și banane – o investiție care și-a meritat banii. Măcar aroma asta mai ia din mirosu’ de cianuri că de când cu extinderea RMGC datorată găsirii de zăcăminte aurifere în Mogoșoaia…

Mă urc în RATAB (Regia Autonomă de Transport Aerian București) și mă îndrept spre lucru. Am uitat să menționez faptu’ că am rămas singuru’ programator în C++ din România. Toți s-au mutat pe limbaju’ Objective C al Apple, care odată cu lansarea iPhone 10 a cumpărat toate companiile creatoare de telefoane mobile. Eu am rămas true. De fapt, mi-e rușine să recunosc că doar limbaju’ ăsta-l știu. Revenind la RATAB, uite-l pe roackeru’ ăla blond. Frate, încă să mergi cu cizme și geacă de piele? Băă, the ’80s are dead, I mean, for real – Metallica, Slayer, Dream Theater – they’re dead! Ce nub.. Hm, ceva miroase a hoit. A, este gura boșorogului de lângă mine. Unde se duc ăștia la ora asta? De parcă le ia cineva pastilele cu legume de la piață! Huuu!

Ah, era să uit. Astăzi este o zi importantă. Celebrez ziua în care am atins 100 unici pe zi! Asta se întâmpla anu’ trecut la un post în care întrebam dacă să renunț la blog. Se pare că mulți au votat “da”. Însă am luat răspunsurile ca pe un “da” sarcastic și am continuat să scriu, iar rezultatele au fost pe măsură – 10 unici pe zi.

…Va urma (?)

Colaholicubook?

Dragii mei cititori fideli si infideli, as dori sa va sondez cu o intrebare, da’ mai inainte am sa va povestesc ceva.

Am vazut ca de la un timp multi blogari si-au facut si pagina pe Feisbuc dedicata blogului lor. Ideea, sa fiu sincer, mi-a placut si m-am gandit sa o aplic si io intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat.

Principalele motive in favoarea paginii pe Fesebuc ar fi:
1. Cei care n-au cont de Twitter ar putea vedea update-urile de pe blog si o parte din cele de pe Twitter
2. N-as mai “spama” contul personal de Feisbuc cu update-urile  mai sus mentionate, mai ales ca o buna parte din prietenii de pe Fesebuc nici n-au treaba cu bloguri, twitter etc. si nici nu-i intereseaza partea asta a “social media”
3. Ar fi un lucru nou (si fun) de care m-as apuca
4. Mai multa interactiune (concursuri, giveaway-uri si ce-mi mai trece prin minte)

Argumentele contra ar fi:
1. Este destul de la moda fan page-ul pe Feisbuc pentru orice rahat si as risca sa par snob
2. Numarul relativ mic de cititori (comparabil cu alti blogari precum unii din blogroll)

Asadar, iata intrebarea cu 2 raspunsuri posibile:

[poll id=”10″]

Luni, in functie de raspunsuri, ma decid. Hai cu votu’!

Colaholicu

[Slatina – 2003 – prima oară când intru în contact cu Y!Msg]

Mai avusesem io treabă până atunci cu IRC, AOL și altele, da’ nu prea mă gâdila treaba asta cu chatu’. Cantăr să fie, nu vorbărie! Eh, da’ eram cu un grup de prieteni și tocmai fusesem într-o tabără destul de drăguță din Slatina, așa că ne-am hotărât – ca să ținem legătura între noi – să ne facem ID-uri dă mess. Zis și făcut, am găsit o sală de calculatoare vai de steaua ei – da’ avea cantăr! – și pentru prima oară de când mergeam la sală de net, am intrat pe altceva în afară de CS sau Quake. Hm, ce nume să-mi pun? iosif12 – prea banal; iosif – e luat; joseph – luat; hm… și atunci m-a lovit cocălărismu’ – joe_seph4u (nume care poate intra ușor în serii de ID-uri precum bebitzoo4chriss, kissy_dulcicka etc.). Și am stat cu ăsta o groază, aproape 2 ani.

În perioada aia mi-am băgat și io net pe cablu și odată cu mine și mulți dintre cei pe care-i cunoșteam, deci lista de contacte s-a umplut destul de repede. Și așa am aflat ce-i ăla spam. Dimineața tot timpu’ se trezea unu’ care să spună “buna dimineatza” tuturor din lista lui, iar dacă îi dădeam ignore se trezea altu’ să-i ia locu’. Seara la fel – “nb all :*:*:*:*:* :X:X:X:X” și alte mesaje de noapte bună care nu știu din ce motiv erau mai multe decât cele de bună dimineața. Astfel am pus picioru’ în prag – fictiv vorbind – și am hotărât să-mi fac un nou ID care să mă scape de rușinea pronunțării giău-sef-for-iu (4u ăla mă seca la enorm) și pe care să-l folosesc doar cu anumiți oameni.

Hm, ce nume să-mi pun. Addicted2army avea o prietenă… addicted2… și văd sticla de Cola de 2L pe birou, pe jumătate goală, reflectând jucăuș lumina monitorului. Bingo!!!1 addicted2Cola – neah, sună cam nașpa; addicted2coke cocaine, deci nu; addicted2.. bă, ia mai lasă-mă cu addicted2! Așa că în timp ce cotrobăiam prin buric după scame, m-a lovit revelația – cokeholic, nu, colaholicu. Uuu, me like! Așa că am dat Apply și am luat o dușcă victorioasă de Cola. De-atunci sunt fericit și vorbesc (asta când vorbesc) cu maxim 2 persoane, dau ignore celor care-mi dau buzz sau mass și reject celor ce nu se prezintă. What more could you ask for?

Acum știți cum a luat ființă pseudonimu’, deși nu cre’ că erați interesați.