Tag Archives: colaholicu.ro

6 iunie – ziua internationala a colaholiei

[OMG, scriu un post duminica! Grav…]

Nu vă speriați, n-o să fie obicei. Mă, nu prea este ea nici internațională, nici națională, ci este doar ziua în care a apărut domeniu’ colaholicu.ro și implicit blogu’ ăsta. Nu po’ să zic că atunci m-am apucat de blogărit, da’ atunci m-am apucat să-mi fac publice într-un mod mai organizat (lol) scrijeliturile.

Mare lucru nu prea am făcut având în vedere că scriam destul de rar, iar atunci când scriam mai des o făceam pentru 2-3 zile și gata. Așa cum ziceam și aici, de prin februarie (parcă) am început să scriu zilnic în zilele lucrătoare – ca exercițiu de disciplină și ca experiment – și am putut să observ progres, am stabilit legături cu oameni noi, deci aș putea spune că a fost o decizie benefică.

Hm, ăsta-i deja al 3-lea paragraf, tre’ să-nchei. Păi, ce-ar mai fi de zis?

1. Un mare mersi ălora abonați la feed și ălora care mă citiți și care vă îndurați să aruncați o părere printr-un comentariu. Vă iau o vafă cu vanilie fiecăruia!

2. Un mare (dar mai mic decât primu’) mersi ălora de la ROMARG care au niște servicii OK, un uptime de 99.(9)% și un serviciu de asistență destul de prompt.

Acestea fiind spuse, pa! Să curgă Cola!!!

Lume noo (III)

*** Shameless advertising FTW! (simplu, nu FTW.ro) ***

Îmi face deosebită plăcere să fac următorul anunț: mi-am luat HTC Cruise! Hm… nu era ăsta anunțu’ pe care doream să-l fac… Mai încercăm o dată. Am cântat pe tobe acustice care nu erau Stagg sau altă firmă de rahat! Super tare, da’ nu e ăsta anunțu’ ( cu toate că am vorbit ieri seară tot timpu’ despre cât de mișto s-au auzit cinelele, premu’, toba mare, tot! – săraca de prietena mea a trebuit să mă îndure tot timpul petrecut împreună și să-mi suporte zâmbetul tâmp rămas pe moacă ).

OK, o s-o fac ca lumea acu. Îmi face deosebită plăcere să-l anunț pe fostul coleg de facultate, sursă de copiat de încredere, partener de caterincă, dătător de referat celora care nu aveau înainte de examen (parcă el era) și prieten – Zinc! ***aplauze, the crowd goes wild, zboară niște chiloți prin aer, cineva arde cu cafea pe altcineva… OK, mă opresc***

De curând s-a alăturat și el colaholicilor anonimi – mă rog, nu chiar așa de anonimi din moment ce ne-am făcut publice moacele – și ne ajută cu idei; cu timpu’ stăm mai toți cam prost. În curând (curându’ ăsta e cam relativ având în vedere că taktu e proaspăt însurat, iar restu’ dăm cu sapa pe moșiile stăpânilor majoritatea timpului) prima pagină – colaholicu.ro – și nu numai vor fi modificate, vom incrementa și versiunea (3.0 parcă?), iar hașer blog va lansa un mic tool pentru calculul salariului. Apropo, luați de-aci doua mici sondaje (nota: in caz ca sunteti indecisi, puteti alege si 2 raspunsuri):

[poll id=”3″]

[poll id=”4″]

Vorba dulce must aduce

*** Hm… parcă nu era vorba de must, nu? ***

Astăzi am avut ocazia de a avea o mică dispută – dacă poate fi numită așa – cu un necunoscut de pe net ( adevărul este că mulți suntem bravi și inteligenți pe net, da’ când suntem față-n față cu persoana… mai greu ). Ne-am ironizat unul pe altul cu mai mult sau mai puțin succes, dar acum când mă gândesc, mă amuz de situație. Anyway, mai pe seară (adică acum vreo juma’ de oră) i-am dat frumos un mail omului să-mi cer scuze dacă am deranjat (și probabil că am făcut-o), iar conflictul s-a rezolvat. De ce să pierzi o relație (că-i prieten, că-i necunoscut, n-are importanță) când poți s-o salvezi?

Nu am făcut mare lucru prin asta, ci doar am lăsat de la mine… hm, de fapt chiar e un mare lucru pentru orgoliul meu :D . Glumesc (hm, oare?). Dar totuși, stăteam și mă gândeam: oare câte conflicte între prieteni sau rude s-ar putea rezolva dacă am ceda un pic de la noi? De multe ori este așa de greu și parcă e ca o lovitură de moarte să spui un “scuze” sau un “iartă-mă”. Dar iată că sfinții părinți (și acum nu mă refer la preoții ortodocși, catolici sau din altă ramură a Creștinismului) te învață că “un răspuns blând potolește mânia”. Pam pam.

So, dacă ai vreo problemă cu cineva, încearcă să lași un pic de la tine; poate situația se va întoarce favorabil pentru tine. Și chiar dacă nu se va întâmpla asta, măcar n-o să te gândești “cum ar fi fost dacă…

My wa..obsession

*** Regrets, I had a few / But then again, to few to mention ***

E deja a 4-a zi de când sunt cu “My Way” a lu’ Frankie în minte. Am încercat mai multe metode de dezobsedare printre care și o cură cu Demon Hunter de vreo 7 ore. Cu toate astea am continuat să o ascult și s-o vizionez pe youtube în  toate variantele posibile: ba cântată de Elvis, ba de Robbie Williams, ba live de Sinatra (vreo 3-4 variante) + multe altele din studio. Melodia asta este aproape ca locul de unde te-a mușcat un țânțar, te tot scarpini și vrei să nu te mai mănânce, numa’ că de la scărpinat te mănâncă și mai tare; totuși, spre deosebire de mușcăturile de țânțar, melodia asta chiar îmi place. Sunt mulțumitor totuși că am scăpat de o parte a problemei – “Delilah” a lu’ Tom Jones. Bi-obsesia “My Way” și “Delilah” a fost însă scurtă – câteva ore – melodia lui Frankie ocupând locul 1 în sinapsele mele.

Pe mine mă ține o melodie cam vreo săptămână cel puțin. Ca să nu mai vorbesc de trupe – am ascultat Dream Theater în continuu, zi de zi, fără să ascult altceva aproximativ 6 luni. Iar acum stau cu Demon Hunter de vreo 2-3 luni… asta când nu ascult “My Way”, bineînțeles…

Vi s-a-ntamplat și vouă sau sunt io singur cu capu’? Dacă da, cât v-a ținut? Aveți vreo sugestie? Ce tratament să urmez?