Tag Archives: colega

Scurte: Alfa

Am observat un lucru interesant la specia umană, un lucru prezent și la animale și nu, nu mă refer urinatu’ pe copaci! Ai observat că atunci când vine o fată nouă (care mai este și drăguță) la lucru sau în grupu’ tău de prieteni, toți băieții încep să se dea care mai de care în spectacol? OK, poate nu toți, da’ majoritatea. Toți vor să pară cel mai “de treabă” coleg/prieten chiar dacă n-au intenția de a ajunge cu ea în pat (sau mai știi). Interesant este că astfel se stabilește și un fel de ierarhie de coolness, fiecare încearcă să facă glume pe seama celuilalt încercând să fie colegu’/prietenu’ alfa și să-i împingă pe restu’ mai spre omega. Odată dobândită hegemonia, restu’ nu mai încearcă să pară mai interesanți și toată lumea își vede de treabă ca și până atunci.

Și la femei este o chestie asemănătoare. Te duci și tu cu fata pe undeva și dai de o colegă/prietenă cu care te înțelegi cât de cât bine. Dintr-o dată începe să se poarte de parcă sunteți BFF, glume, “dragă”, hi-hi-hi, ha-ha-ha. Mă rog, la femei nu știu care-i faza. O fi butonu’ de a, uite-o pe gagică-sa, ia să-i arăt ce colege mișto și cool are el la lucru. Habar n-am..

Dilema

Fază tare azi în Dashboard. Intru și dau să văd ce căutări au mai afișat blogu’ meu când mi se opresc ochii asupra uneia – “blog iosif murariu graitec filofteea” (filofteea este un nume generic care să înlocuiască numele din search). Meh, zic io, gugăl. Însă mai pe la prânz așa întră un coleg în cameră și-l întreabă pe Miron (alt nume generic pentru că mi s-a atras atenția să nu mai bag numele colegilor în postările mele) ce să instaleze pe calculatoru’ Filofteei. Zdrang! Și atunci m-a lovit:

  • Filofteea a plecat recent din firmă
  • Io am scris despre o colegă, să zicem Silvana, care a plecat și ea acu ceva timp din firmă
  • Paraschiva (mda, alt nume generic) s-a supărat că i-am trecut numele Silvanei în post adăugând că ea m-ar fi dat în judecată (lol?) dacă i-aș fi pomenit numele ei pe blog. Tare

Și, deci, acum am o dilemă: cine a dat search-u’? Am următoarele variante:

  • Silvana – mh, nu cred că ar fi în stare să scrie un text cu un număr așa de mare de caractere fără să greșească sau să pună un “;” aiurea – deci, exclus
  • Filofteea – nu cre’ că știe de blogu’ meu sau chiar dacă ar ști, nu și-ar pierde timpu’ cu asta
  • Paraschiva – având în vedere că ea a fost cea care a sesizat prima că am dat un nume din firmă și s-a ofticat… hm
  • Femeia de serviciu – nu-i nevoie de nume generic în cazul ei, da’ având în vedere că am auzit-o mai demult întrebând “cum fac nu știu ce în AutoCAD 2010?” tind să cred că ar fi destul de h4xx0r să se bage și pe gugăl

P.S. Acum am observat că toate persoanele suspecte sunt femei.. Sunt misogin?

P.P.S Ale cui sunt M&M-urile pe care le-am găsit la mine pe birou?! Doresc să-i mulțumesc public pentru ele.

Fata cu dulce

Mi-am adus aminte de o fostă colegă de lucru (și nu, nu este o amintire plăcută). Ce mă oripila cel mai mult era atunci când îi suna telefonu’. Nu neapărat soneria – era pe vibrații – cât faptu’ că de-obicei era iubițelu’ iar fata noastră înțepea să volbească dlăgălaj. Nu aveam destul volum la căști și nici vreo melodie mai turbată ca să-mi izoleze timpanele de dulțegăliile ei. A, și o frază memorabilă care a rămas la noi în departament îi aparține tot ei și anume “te sălut dulțe, dulțe, dulțe, dulțe” (adresată tot bălbățelului ei). Scârbos.. mai ales că auzeam inevitabil tot – stătea lângă mine.

Și “dulceața” asta de fată venea tot timpu’ cu senvisuli la lucru din care mânca maxim 1, iar pe celelalte le arunca. Nu erau mari bunătăți de senvișuri – erau cu brânză, cașcaval și salată, da’ nu de asta le arunca. Ci pentru că se supăra maică-sa pe ea și o certa dacă venea acasă cu ele nemâncate. “Păi, de ce nu-i zici să nu-ți mai facă?” am întrebat toți. Pentru că se supără cică. Mda.. Girl’s got issues… Așa că decât să le arunce, niște colegi mai înfometați de dimineață i le cereau, iar ea părea chiar veselă și le dona. Chiar și când ăștia nu întrebau – ca să nu pară porci nesătui, fata venea și-i întreba Cale vlea senvisuli?“. Era fată bună așa în sinea ei, păcat că era cam toantă. Nu prea se legau sinapsele când venea vorba de programare sau de logică.

Ehei, fata asta a devenit legendă. Încă mai povestim și astăzi despre marile-i isprăvi noilor colegi sau celorlalți când ieșim pe la o țigară. Păcat că a plecat, era o sursă inepuizabilă de fun..

P.S. Dacă te intrebi care-i legătura dintre poza cu balerina și fosta colegă, well… era și balerină part-time la Opera din București. Deși fizicu’ o cam contrazicea..