Tag Archives: concediu

Nudification

Mă, nu știu cum aveți voi norocu’, da’ io când mă duc la plajă, iar în apropierea mea sunt nudiști, întotdeauna sunt flancat de babe, grase, urâte sau o combinație între astea 3. Deși în jur sunt tipe care arată OK, astealalte țin mortiș să-și etaleze talentu‘. Nu înțeleg ce anume le motiveaza! Să le lom pe rând:

Babele: what has been seen cannot be unseen! Să zicem că tipele tinere ar mai avea motiv să facă plajă nud – mai au un decolteu, mai se destrăbălează printr-un club, mai apar într-un porn pe net, deci să zicem ca au scuză. Da’ babele?! De ce? De ce țin ele neaparat să mi se topească ochii în orbite de fiecare dată când mă uit în direcția lor? Moartea când vine chiar nu este interesată de faptu’ că tu prezinți locuri nebronzate pe piele din cauza costumului de baie…

Grasele: deja știm cum arată Jabba the Hutt și nu este placut. Surprinzător, nu? Straturi peste straturi peste strauturi, nici nu mai distingi ca lumea anumite lucruri. Măcar, dacă tot aveți o condiție mai specială, încercați să mascați lucrul acesta. Și nu, bikini cu tanga NU sunt o soluție!

Anu’ ăsta, din nefericire, am prins combinația fatală – babe grase; da, la plural – erau doo. Și nu știu cum se facea, da’ tot timpu’ se așezau pe șezlongurile din fața noastră. Și stăteau așa de comod întinse pe spate, Doamne, apără și păzește! Cred că mai mult îngrijorat am fost de ele decât de exploziile solare. Cu siguranță ele erau mai nocive irisului, corneei si pupilei.

Vi se-ntâmplă și vouă sau doar mie mi-a fost dat să trăiesc asemenea traume?

A bug’s life

Joi seara, prin Constanța, căldură mare. O terasă pe nume Venezia (pe care NU v-o recomand!) și un chelner cu ADD. Și în timp ce stăteam noi acolo așteptând nota, un ditamai lăcust se așează pe perete. Da’ monstru, nu lăcuste d-alea de-un verde mai deschis și mari. Nuuu, un monstru musculos gata de să sperie turiștii. În fine, plecăm scârbiți spre casă doar ca să vedem un și mai mare stol de lăcuste și gândaci. Yay!

Ajungem acasă, mă bag în pat, sting lumina. Aud un sunet – e o motocicletă; bine că nu-i țânțar, mă enervează la culme. Stau încă 2 minute și aprind – nu știu de ce – lumina de la capatu’ patului ca să văd un gândac d-ăla negru țâc-țâc uitându-se la mine de pe puișoru’ de pernă. Îmi iau arma (papucu’) în mână. Hm, să-l lovesc în așa fel încât să sară pe podea și dup-aia să-l împrăștii. Rezultatu’ a fost diferit; l-am lovit, a căzut pe podea, ÎNSĂ a fugit repede sub pat. I should’ve seen that coming. Isteric am început să-l caut sub pat cu pițimobilu‘, iar el se plimba de la o margine la alta, sfidându-mă parcă pentru că nu ajungeam la el.

La un moment dat dispare. Da’ de tot. Bă! Io nu po’ să mă culc până când fiara nu este ucisă! Ce să fac, ce să fac? Mă pun în pat. Țâc țâc – gândacu’ zbura (o, Doamne, de ce i-ai creat să zboare?!) și se lovea de pat. Cobor iar în genunchi căutând dihania – nimic. Grrr! Mă pun în celălalt pat, aprind televizoru’ și mă pun în așa fel încât să văd ambele colțuri ale patului și televizoru’. 10 minute, nici o mișcare. Blesteme!! Iar m-arunc pe genunchi și-l văd arătându-mi fundu’. Stai tu, gândac nenorocit, că-ți fac praf elitrele! Și încep frenetic să-l lovesc (sau să-l nimeresc). În camera de alături, bunica – am aflat de dimineață că – credea că fac ceva sport, exerciții, yoga că se tot auzeau zgomote de la mine din cameră. Într-un final îl prind la colț și îmi îndes papucu’ în el. Bestie, ești moartă! Dar nu, pentru că imediat începe să-și miște piciorușele pentru a-și deplasa corpu’ mai adânc sub pat. Așa că repede iau pliciu’ (de ce nu m-am gândit mai devreme?!) și încep să-l ghidez spre moarte. Îi dau una după cap cu pliciu’ și pare să fi scos ceva mațe pe podea, nu-l cred, îl trag de sub pat și aplic papucu’ pe el, calc pe papuc. Acum sigur este mort, îmi spun în timp ce privesc triumfător trupu-i pe podea. Dar, ca să fiu sigur, am luat un șervețel și l-am tras pe WC.

Da, da, știu – am o problemă (cam gravă) cu orice ființă cu mai multe de 4 picioare și cu mărimi mai mare decât muștele. The little girl inside of me freaks out.

Return of the Colaholic

Yup, I’m back. Ma rog, sunt pe tren.

Ba, ce greu este sa scrii pe blog cand esti in concediu. Am vreo 7 drafturi pe care le-am inceput, da’ pe care n-am reusit sa le finisez, asa ca o sa le termin si o sa le public saptamana asta.

In rest, nimic special, doar ca am re-realizat ca multa prostie este pe planeta asta. Hai ne vedem maine. Ma rog, citim. Pa!

La mare

[La mare, la soare, gunoaiele-s mormane]

Uitasem cum este la mare. Mult jeg. PET-uri si ambalaje aruncate peste tot. Uneori se mai intampla sa dai si peste o sticla sparta si bine camuflata prin nisip, da’ asta se intampla destul de rar. Dar in ceea ce priveste gunoiu’ suntem foarte productivi.

Hai, sa zicem ca inteleg treaba cu mizeria in orase – e mediu artificial. New Yorku’, cat o fi el de metropola, tot avea zone in care abunda gunoiu’ – ma rog, asta era acum vreo 10 ani; poate s-or fi schimbat vremurile. Da’ in mediul natural (vezi plaja, parc etc.) rar te intalneai cu obiecte lasate hai-hui.

Nu si la noi insa. Si uitasem lucru’ asta. De ce se intampla la noi asa? Raspunsul mi-a fost dat la prima intoarcere a capului – o ceafa lata cu lantu’ valoros.

Concediuuuu!!

Da, sunt in concediu, in sfarsit. O saptamana in care sa n-aud de C++, ObjectARX, AutoCAD si Visual Studio, ci doar de mare, gratare, distractie si un pic de UDK.

Totusi, nici prima zi n-a fost lipsita de momente naspa. Trenu’ a intarziat (ma asteptam) o ora si jumatate, iar dupa ce l-au tras la linie a mai stat o juma’ de ora. Meh, asta este, am juns cu 2 ore mai tarziu. Si asta ar fi fost OK daca scaunele din vagoanele noi n-ar fi fost extrem de jegoase. Totusi a fost mai bine decat cazul in care scaunele erau banchete cu linoleum maro pe ele. Brr. Oricum, am ajuns cu bine. Drumul n-a fost lipsit de oameni prosti asa ca nu prea ne-am plictisit pe drum.

Marea este foarte calda (o plaja intre Eforie Nord si Eforie Sud), insa imputita si are un aspect de concentrat de jeg. Meh, poate ne-om preumbla si pe la alte plaje, da’ important este ca sunt in concediu si am un pic mai mult me-time decat de obicei. Hai pa!