Tag Archives: dadaceala

Baietasu’ lu’ mami

Na că mi-a luat-o Makavelis cu articolu’ despre copii de bani gata așa că io o să mă leg de alt subiect, oarecum legat de ce-a zis și el.

Un lucru care mă surprinde este să văd parinți (în special mamele) care își dădăcesc copiii. Până la o vârstă consider că este OK să-l asiste la fiecare decizie sau acțiune, da’ la un moment dat chestia asta tre’ să se oprească, tre’ să-l lase pe copil să facă “mușchi” singur.

Eram zilele astea în stație la RATB și vedeam o grămadă de copii cu ghiozdane și/sau părinți în spate și ce m-a surprins a fost faptu’ că erau o grămadă de copii care păreau peste clasa a 5-a sau a 6-a. Și culmea, o fi un caz izolat, erau mai mulți băieți cu mamele lor decât fete cu vreunul din parinți. Poate-mi ziceți “eh, Iosif, ești tu prost că de fapt aveau ruta comună“. Mă lași? În momentul în care mami îți cară buchețelu’ de flori și vrea să-ți care și ghiozdănelu’ atunci nu mai este rută comună, atunci este dădăceală.

Și nu înțeleg de ce chestia asta continuă. Eu de fiecare dată când vedeam că maică-mea mai avea tentative de genu’ ăsta îi spuneam că nu-mi place și o rugam să termine. În schimb, am văzut un momâu de vreo 14 ani căruia îi zice maică-sa “hai totuși să-ți iau bilet”, iar ăsta nu gesticulează nimic. Și mami se duce și-i ia bilet. Io în locul ei i-aș fi zis “ia-ți, bă, bilet că dacă te prinde io plătesc“. Mă rog, io n-am copii, deci nu am avut încă parte de sentimentul patern.

Da’ totuși, când vii cu mami la școală și vine mami să te ia de la școală, iar tu ești în clasa a 7-a, atunci ești un mare pămpălău (și hai să zicem că la fete mai înțeleg – că-s mai vulnerabile, mai sensibile bla bla bla). Nu mă refer nici la situațiile în care vine unul dintre părinți și te ia cu mașina de la școală. Nu, este vorba de faptu’ că pe tine tre’ să te țină mami de mână în RATB și/sau metrou, că al’fel te papă omu’ negru.