Tag Archives: drowning pool

Piese obsedante din vara asta

*** Că tot am văzut că e la modă pe bloguri să faci un top cu melodiile ascultate, am zis să intru și io în turmă ***

Disclaimer: melodiile nu sunt apărute neapărat în vara 2009.

  1. Dream Theater – The Shattered Fortress. Piesa conchide suita lu’ Portnoy referitoare la cei 12 pași ai Alcoolicilor Anonimi. Trecerile de la o temă la alta sunt făcut foarte bine și se îmbină perfect, un lucru de așteptat de la asemenea giganți ai prog-ului.
  2. Demon Hunter – Sixteen. Anu’ ăsta se poate numi anu’ “Demon Hunter” pentru că de prin mai până acum asta am tot ascultat și ascult. Asta e prima piesă pe care am ascultat-o pe îndelete și care m-a făcut să vreau mai mult. Începutu’ face toată piesa.
  3. Demon Hunter – Summer of Darkness. Parcă-mi vine și mie să urlu “This is not my life etc.”. Îmi plac răgetele lu’ Ryan, sună plin și puternic. Nu mai vorbesc de instrumente… răutate la maximum! :D
  4. Dream Theater – Beyond This Life (varianta de pe Live At Budokan). Piesa nu iese cu nimic în evidență pe album. Este încă o piesă bună de la DT. Ceea ce o face specială la Budokan este momentul de la mijloc când deviază de la melodia originală, continuă cu un moment de improvizație și revin înapoi la melodie. Jos pălăria. A da, mai este și momentu’ în care Portnoy scuipă apa pe cinel, se ridică în picioare și dă cu ură în el. Priceless.
  5. Muse – Citizen Erased. Ce să mai, flageoleți, 7-string și voce super.
  6. Serj Tankian – The Sky is Over. Îmi place stilu’ lu Serj, iar vocea este foarte mișto… pe album. Din păcate live o cam face de urs (cum ar zice unii).
  7. The Marker – Break This Cage. Probabil îi știți și din reclamele pe care le-am mai pus din când în când pe blog. Voce bună, instrumentiști buni, melodie puternică și un studio bun => o piesă care sună bine. Sună plin și modern așa că iată-i în top.
  8. Skydive – Aminte. Prima oară i-am auzit la un concert The Marker și le-am cumpărat EP-ul. Ardeleni băieții cu un sunet modern. Piesa asta mi-a plăcut cel mai mult. Mai e una da’ nu-i știu nici numele și nici nu a fost făcută publică (decât la concerte probabil).
  9. Firma – Important. Aici intrăm în vechituri de pe vremea lu’ Atomic, nu? Mood-ul și vocea lu’ Rocca sunt aceleași pe care le știm (sau nu?) și mie personal îmi place stilu’. Ce-mi mai plac la melodia asta sunt chitara și bass-u’ fretless.
  10. Drowning Pool – Bodies. Prima oară am auzit-o la un filmuleț de pe Youtube care era îl parodia pe Benny Hinn. Inițial am crezut că-i a lu’ Korn, da’ dup-aia am aflat de ăștia. O piesă tipic nu-metal, violentă și care te ajută când ești nervos :D .

Voi aveți vreo piesă pe care ați ascultat-o în vara asta și v-a obsedat plăcut în mod deosebit? Aruncați un comentariu.

Muzica

În sfârșit, după o bună bucată de vreme de secetă și rutină dureroasă, ieri am simțit cu adevărat muzica. Mai ales când am cântat împreună cu Adi Hentea am simțit un fior care de multe ori este estompat de sfintele și dreptele standarde muzicale împărțite de mai-mari…

Însă uitându-mă la omul ăsta, Adi, mi s-a făcut rușine de mine; el este orb (nu din naștere – deci n-are simțurile extravizuale așa de dezvoltate) și totuți a terminat o facultate cu o notă bună și are și un job unde compune și face aranjamente muzicale (din câte am înțeles). Câtă voință și putere a avut și are acest om! Mulți ar claca în circumstanțele în care ar orbi la 19 ani, în floarea vieții… nu și Adi. Viața este prea scurtă ca să o petreci în auto-compătimire și în delăsare, sau cum e vorba aia să faci pământului umbră degeaba, să treci neremarcat.

Eu, unul, am un vis mai de demult… unii l-ar numi adolescentin sau teribilist, dar doresc să fac o trupă cu mesaj concret și izbitor, nu cu ocolișuri, ascunzișuri și alegorii creștine pe care să nu le înțeleagă nimeni. Așa că asemenea lui Iacov din vechime, nu mă voi lăsa până n-oi face-o și pe asta.

Astăzi la serviciu am căutat mai multe trupe creștine pe net. Am dat de 12stones (nici măcar nu le bag link pentru că nu-mi plac deloc :) ) și de o trupă canadiană pe care ulterior am ascultat-o în continuu 4 ore (aceleași 5-6 piese care erau pe site), și anume Starfield. Foarte mișto. Programez foarte bine pe muzica asta. E adevărat că la un moment dat mi s-a făcut chef de zbuciumeli și rupt boxe așa că am băgat o mică repriză de Let the Bodies Hit the Floor, după care m-am calmat și am dat-o pe noul album Dream Theater care mi se pare mult mai plin de inspirație decât Systematic Chaos. Recomand cu căldură acest album – Black Clouds & Silver Linings; are cam tot ce-i trebe: riffuri supărate, balade de plânge chitara, instrumentale epice, teme comune cu alte albume precedente, ce să mai… artă.

Vă doresc audiție plăcută. Acum, vorba cântecului: let the bodies hit the floor… or the bed.