Tag Archives: femei

Teoria curateniei

Dragii mei, am elaborat o teorie care spune că femeile au un dar înnăscut în a translata un obiect de la locu’ lui obișnuit într-un alt loc “mai potrivit”. N-o să vezi niciodată un bărbat când face curățenie să spună “Hm, ce caută cablu’ ăsta de date pe masă? El ar trebui să stea pe birou”. Niiiciodată, mă rog, decât dacă n-are nevoie de el la birou.

Aceeși teorie susține că pentru femei actul de a face curat nu este o singură operație, simplă, așa cum este la bărbați. O, nu, ci este o succesiune de diferite operații individuale (minimum 2 – curățatu’ și translația).

Notă: Teoria a fost descoperită și demonstrată empiric.

Obiecte pe masă = 2 cărți, un cablu de date, un pistol cu bile și 2 facturi (6)

Bărbatul:
1. ia cârpa de praf
2. șterge praful din jurul obiectelor
3. ridică obiectele și șterge praful de sub ele (după caz)
4. pune obiectele în același loc cu o eroare de 5-10 cm fie ea pe înălțime, lungime sau lățime

Femeia:
1. ia cârpa de praf
2. șterge praful în jurul obiectelor
3. ridică obiectele și șterge praful după ele (după caz)

4. cărțile se mută în bibliotecă
5. cablu’ de date se mută pe birou
6. pistolu’ cu bile se plasează în dulap
7. facturile se aranjează frumos pe birou

O mențiune – la femei numărul de pași pe care-i presupune curățenia este direct proporțional cu numărul de obiecte plasate necorespunzător.
OK, revenind, aveți vreo idee unde ar putea să se fi plasat un suport de creioane/pixuri?

Premiile caramida-n parbriz

Ehe, a trecut ceva timp de când am vorbit despre șoferi idioți așa că am zis să mai adaug articole la categoria asta. Din nefericire, există șoferi care merită o cărămidă-n parbriz. Din și mai mare nefericire, n-ai la îndemână acea cărămidă. Deci, să purcedem în ordine aleatorie.

Candidate la cărămida de aur – babele oarbe. Rareori mi s-a dat să văd femei în vârstă care să conducă bine. De cele mai multe ori ele sunt cu ochii în stânga, la schimbător, la brădulețu’ parfumat, la orice numa’ la drum nu, asta în timp ce ele sunt în mișcare. Să vă expun un caz recent. Intersecție aglomerată, se face verde (pentru pietoni), toată mașinile stau cuminți că ș-așa este aglomerație. Eu și o doamnă cu un copil în cărucior începem să trecem strada, când din dreapta, o babă fascinată de lungimea cablurilor de internet dintre stâlp (nu știu, zic și io) începe încet-încet să accelereze. Doamna cu copilu’ dă să o ocolească în speranța că baba va dezlega misteru’ cablurilor și va începe să se uite și la drum. Nici vorbă, asta cu superglu pe pedala de accelerație până când într-un final atinge și împinge un pic cărucioru’ și aude pe mamă și pe restu’ soferilor urlând și înjurând-o. ZBANG! Cărămidă-n parbriz!

Candidați la cărămida de argint – ăia care depășesc pe trecerea de pietoni atunci când sunt pietoni! În Aviației, ies de la metrou grăbit să ajung acasă să fac un depozit urgent pe care abia îl mai puteam stăpâni. Mă plasez în dreptu’ trecerii de pietoni – stânga liber, dreapta o mașină destul de departe, deci are timp să oprească – și dau să trec. Mașina oprește când văd niște faruri că se mijesc din spatele mașinii oprite, iese un bou-vagon cu viteză și oprește cu scârț lângă mine (mă dădusem un pic înapoi). Recunosc că pentru câteva momente nu știam dacă mai era nevoie să mă duc până acasă ca sa mă defec. Am mormăit ceva (că glas nu prea mai aveam) și am trecut în continuare. Păcat că n-aveam cărămidă.

Candidați la cărămida de bronz – roboțeii care circulă cu viteze excesive în apropierea trecerilor de pietoni. Întâmplarea asta este un pic legată de a 2-a, da’ e un pic diferită. Mama, la Unirii, nu merg stopurile, așa că așteaptă să-i dea cineva voie să treacă. Oprește o mașină, mama ezită doar pentru a observa cum mașina începe să se deplaseze vreo 5 metri după trecerea de pietoni. Ce se întâmplase? Păi, un meltean mergea cu viteză prea mare și când cel din fața lui a oprit, el n-a avut timp și distanță să oprească așa că l-a împins pe ăla mai încolo. Caramiden Sie?

Sunt deschis și la alte propuneri de candidați.

The Annoying Copilot(s)

Yay, am terminat immediate-ul. Bleah, tre’ să pun mâna pe Gheba și să mai bag puțină geometrie. Surprinzător, la ăsta n-am stat 5 zile ca la celălalt celelalte. A da, și urăsc din suflet pluginu’ ăla SnapShots de pe wordpress.com!!11

Da’ să trecem la alte lucruri demne de urât, și anume “copiloții” care te sâcâie întruna. Cine-s ăștia? Sunt persoanele alea care deși n-au carnet comentează și dau indicații în trafic. De regulă, persoanele astea sunt femei. Dacă mă înșel îmi cer scuze, da’ pe bărbați de fiecare dată i-am văzut cool atunci când stăteau pe scaunu’ de lângă șofer. Mai puțin boșorogii, da’ ăștia au de comentat la orice nu numai la trafic.

La bărbați, treaba e simplă: keep it cool. Suntem calmi; se apropie cu 60 km/h la mai puțin de 1 m față de ăla din față – it’s cool, no problem – te încordezi un pic da’ ții gura închisă. Nu mai suntem în epoca Dacia “zâmbetu’ lu’ Iliescu” să-ți trebuiască 666 m când pui frână de la 10 km/h. Acum mai ai un ABS, un EBS, un CRT, un BRB, înțelegeți voi. Tot ce-ți trebe îi centura ca să nu dai botu’ de bord la o frână mai zdravănă. O depășire în siguranță da’ cu viteză destul de măricică – te ții de mâneru’ de sus, schițezi un zâmbet sau murdărești pantalonii, da’ nu scoți nici o vorbă. Relax.

Maică-mea – până să dăm “Rândunica” (așa cum numea taică-miu junghiu’ ăla de Dacie 1310) la casat – era aprigă pe scaunu’ din dreapta șoferului, da’ numa’ când era taică-miu la volan. Acuma s-a mai calmat. Eh, da’ nu numai ea era copilot activ, ci toate sunt cu gura pe șofer: “stai mai departe de ăla din față”, “vezi că depășești 50”, “auzi cum bate ceva?”. Și deși nu au carnetu’, ele știu cum se mănâncă șoferia și te bat la cap non-stop (pe lângă porția de acasă). Nu contează că tu conduci zilnic de 10 ani, ele știu mai bine când să dai prioritate la dreapta, când să depășești, când să semnalizezi și toate astea.

Apăi dacă nici familia și nici mașina nu ne lăsați (impropriu spus pentru că eu n-am nici familie și nici carnet) să le conducem, atunci ce suntem? Are we human or are we dancer? Eh?!