Tag Archives: firma

Overtime

[Your free time is over!]

Întâi de toate, o rugăminte am la voi – dacă n-aveți chef să citiți tot articolu’ (huă!), vă rog măcar să votați în poll-u’ de la sfârșit.

N-am nimic cu statu’ peste program câteva ore din când în când (să zicem o dată la 2-3 luni), dar overtime ca mod de viață sau ca politică a companiei, aia nu-i a’ bună. Notă: statu’ peste program pe motiv că tu ai venit la 9,30 la lucru în loc de 9 nu este considerat overtime.

Mai demult am lucrat într-o firmă în care unii team leaderi te depunctau la evaluarea semestrială dacă nu rămâneai peste program împreună cu echipa. Lolwut?! E adevărat, unii înțelegeau că poate mai vrei să faci și al’ceva decât lucru în timpu’ liber și te lăsau în pace, da’ câinii ăilalți te ardeau. Și o băgau pe aia cu “nu ești dedicat echipei” și explicații de te lua cu râsu’ când știai că nu-ți luai pauză cu orele pe când fumătorii ieșeau la pauza de 15 minute la fiecare oră. Puhleeze!

Însă în puține unele firme overtime-u’ este plătit, uneori plătit chiar dublu. Am niște cunoștințe care au profitat de treaba asta și au muncit (în plus) încă 100 și ceva de ore. Deși și-au scurtat viața cu stres și oboseală, au primit încă vreo 7-8 milioane (acum vreo 3 ani erau bani OK).

Unii stau peste program ca să-și construiască o carieră pupând șefu’ în fund și arătând cât de dedicați sunt ei companiei de își sacrifică din timpu’ lor pentru bunul mers al firmei. Totuși nu toți sunt așa de norocoși. Mai sunt și unii care n-o fac benevol, da’ tre’ să stea peste program ca să-și mențină locul de muncă. Dar merită să lucrezi 16/24 doar ca să ai niște bani care de obicei nu-s chiar așa de mulți? Și ce faci cu ei? Plătești taxe pentru că distracție sau me-time sigur nu există pentru că mai tre’ să și dormi. Iar dacă speri la concediu, nu prea cred că o firmă care-ți impune să rămâi zilnic peste program 2-3 ore îți va permite să-ți iei concediu când vrei și cât vrei.. Eu nu știu cum rezistă oamenii ăștia într-un asemenea ritm. Io dacă rămân zilnic 2-3 ore în plus în fiecare zi timp de o săptămână sunt gata de ingropat. Ajung acasă și mă culc.

De la un timp mi-am dat seama că nu prea merită să rămâi ca maniacu’ peste program. Nu faci bine nici firmei – fiind din ce în ce mai obosit randamentu’ scade, riscu’ de a greși crește etc. – și nu-ți face bine nici ție – nu mai ai timp de nimic decât de dormit, te epuizezi fizic și psihic și devii un zombie cu carte de muncă.

Înțeleg să mai rămâi 20-30 minute peste program ca să nu lași treaba în pom, da’ când îmi povestești cum tu ai venit toată săptămâna de la 7 AM, că ai plecat cel mai devreme la ora 8 PM și că ai mai dat și sâmbăta pe la serviciu, dude, vorba KitKat, take a break!

[poll id=”6″]

Piese obsedante din vara asta

*** Că tot am văzut că e la modă pe bloguri să faci un top cu melodiile ascultate, am zis să intru și io în turmă ***

Disclaimer: melodiile nu sunt apărute neapărat în vara 2009.

  1. Dream Theater – The Shattered Fortress. Piesa conchide suita lu’ Portnoy referitoare la cei 12 pași ai Alcoolicilor Anonimi. Trecerile de la o temă la alta sunt făcut foarte bine și se îmbină perfect, un lucru de așteptat de la asemenea giganți ai prog-ului.
  2. Demon Hunter – Sixteen. Anu’ ăsta se poate numi anu’ “Demon Hunter” pentru că de prin mai până acum asta am tot ascultat și ascult. Asta e prima piesă pe care am ascultat-o pe îndelete și care m-a făcut să vreau mai mult. Începutu’ face toată piesa.
  3. Demon Hunter – Summer of Darkness. Parcă-mi vine și mie să urlu “This is not my life etc.”. Îmi plac răgetele lu’ Ryan, sună plin și puternic. Nu mai vorbesc de instrumente… răutate la maximum! :D
  4. Dream Theater – Beyond This Life (varianta de pe Live At Budokan). Piesa nu iese cu nimic în evidență pe album. Este încă o piesă bună de la DT. Ceea ce o face specială la Budokan este momentul de la mijloc când deviază de la melodia originală, continuă cu un moment de improvizație și revin înapoi la melodie. Jos pălăria. A da, mai este și momentu’ în care Portnoy scuipă apa pe cinel, se ridică în picioare și dă cu ură în el. Priceless.
  5. Muse – Citizen Erased. Ce să mai, flageoleți, 7-string și voce super.
  6. Serj Tankian – The Sky is Over. Îmi place stilu’ lu Serj, iar vocea este foarte mișto… pe album. Din păcate live o cam face de urs (cum ar zice unii).
  7. The Marker – Break This Cage. Probabil îi știți și din reclamele pe care le-am mai pus din când în când pe blog. Voce bună, instrumentiști buni, melodie puternică și un studio bun => o piesă care sună bine. Sună plin și modern așa că iată-i în top.
  8. Skydive – Aminte. Prima oară i-am auzit la un concert The Marker și le-am cumpărat EP-ul. Ardeleni băieții cu un sunet modern. Piesa asta mi-a plăcut cel mai mult. Mai e una da’ nu-i știu nici numele și nici nu a fost făcută publică (decât la concerte probabil).
  9. Firma – Important. Aici intrăm în vechituri de pe vremea lu’ Atomic, nu? Mood-ul și vocea lu’ Rocca sunt aceleași pe care le știm (sau nu?) și mie personal îmi place stilu’. Ce-mi mai plac la melodia asta sunt chitara și bass-u’ fretless.
  10. Drowning Pool – Bodies. Prima oară am auzit-o la un filmuleț de pe Youtube care era îl parodia pe Benny Hinn. Inițial am crezut că-i a lu’ Korn, da’ dup-aia am aflat de ăștia. O piesă tipic nu-metal, violentă și care te ajută când ești nervos :D .

Voi aveți vreo piesă pe care ați ascultat-o în vara asta și v-a obsedat plăcut în mod deosebit? Aruncați un comentariu.