Tag Archives: idioti

Stirile la romani

Deși nu mă mai uit la televizor de ceva vreme, mai văd din când în când știri pe la alții pe acasă. Și am observat două chestii la știrile românești:

1. Dacă apa este printre subiecte, atunci îi musai ca reporteru’ să stea în apa până la genunchi sau într-o barcă sau, cum a fost cazu’ de vara asta, în apa plină de pești morți. Evident, nici unghiu’ filmării nu poate fi unul normal așa că este luat cel mai de jos unghi posibil. Al’fel prostimea nu pricepe magnitudinea inundațiilor.

2. Dacă subiectul este o tragedie, cum a fost aia de ieri de la Craiova, atunci tre’ neapărat o compunere. Și senimentu’ parcă este ăla când ai de scris o compunere de 300 de cuvinte, da’ esența are doar 20. Ce faci cu restu’? Păi pui suflet, atingi audiența la corazon. Bagi figuri de stil cât mai lungi lățești subiectu’ în toate direcțiile și spui același lucru de mai multe ori folosind alte cuvinte. Și astfel obții fraza “toată lumea se întreabă cu ochii arzând de lacrimi nesecate și cu inima zdrobită de ce X a plecat dintre noi, când încă mai avea atât de multe de realizat în viață” care s-ar traduce prin “toată lumea se întreabă cu durere de ce X a murit așa de tânăr“. De ce tre’ neapărat să facă o mică Moartea căprioarei din fiecare reportaj tragic? Știrile sunt știri, obiective și nepărtinitoare (sau așa mi se pare că ar fi normal să fie).

Nimeresc io pe canalele nepotrivite sau așa sunt toate?

Scurte: Haters gonna hate

Oare câți din ăștia care turuie că iPhone (iPhone, nu Apple, este o diferență mare) e muci s-au jucat cu unu’ mai mult de 10 minute?

Oare câți OStarzi care țin sus și tare că Apple și Linux sunt muci, iar Windows este zeu au folosit vreodată unu’ din sistemele alea de operare?

Oare câți mari cunoscători de chitări care spun că Fender rulez, da’ Ibanez sax au pus mâna vreodată pe un model care să coste mai mult de 1500 lei?

Oare câți dizainări care se dau mare cu Corelu’ și îngroapă Photoshopu’ le-au încercat pe amândouă mai departe de faza de instalare?

Mă rog, este valabil și vice-versa și lista de întrebări poate continua la nesfârșit. Omu’ are obiceiu’ să fie părerist și chiar dacă nu se pricepe într-un domeniu mai deloc, el tot pretinde că are o părere pertinentă. Mhm…

Pareristu’ de forum

În perindările mele pe interneți astăzi am dat de articolu’ ăsta a lu’ arhi, care mi-a adus aminte de ce nu mai intru pe forumuri. De fapt mint. De ce nu mai întreb chestii pe forumuri. Lăsând la o parte trollii și obsedații de SEO, mai este o categorie – ăia care țin neapărat să se părerească. Nu contează ce sfat ceri, ei tre’ să-și facă norma zilnică de păreri. Dacă sunt la subiect – bine, dacă nu – iarăși bine, doar și-au expus părerile.

Acum câțiva ani când mi-am luat prima chitară electrică îmi făcusem în prealabil o listă cu 4 chitări din State dintre care voiam să aleg doar una însă nu știam pe care s-o iau. Am zis să intru pe un forum specializat și să întreb pe care din cele 4 s-o iau. Din păcate, n-am primit nici un răspuns la subiect (mai puțin 1-2). În schimb toată lumea sugera alte modele, alți producători, unii mă avertizau că o să mă coste transportu‘ și erau preocupați de cum aveam de gând să rezolv problema asta, oricum nici o treabă vis-a-vis de cele 4 modele puse în discuție.

Cum, mă? Păi vouă, atunci când vă duceți cu 2 tricouri la cineva și ziceți “pe care să-l iau – pe ăsta verde sau pe ăsta alb?”, nu vi se pare normal să vi se indice ba ăla verde, ba ăla alb? Ei bine, păreristu’ de forum nu face asta. El știe (are în fișa postului) că tre’ să recomande cel puțin un produs peste bugetu’ pe care ți l-ai propus sau cel puțin un produs diferit. Că al’fel nu este forumist true.

Stultus

Știți, e vorba aia care zice că dacă prostia ar durea, atunci unii ar umbla urlând pe stradă. Nu o să mă leg de Flugtag pentru că au scris atâția, deși nu știu ce s-a gândit fata aia din moment ce a rămas pe pian (obiect destul de tare) atunci când a sărit de la 6 m (distanță destul de mare). Mă rog, se pare că fizica nu este pentru toți.

lom niște cazuri mai simple, de bun simț. Americanii de niște ani buni scriu pe paharele de cafea că băutura este fierbinte. Știți povestea, o tipă a băut, s-a ars și a dat McDonald’s în judecată pentru că, vezi Doamne, ea nu știa că o să o frigă. Haideți să lăsăm pentru un minut foamea de bani și breșa pe care a găsit-o tanti asta pentru a face rost de ei și să ne gândim la situație. Păi, mă, nu era normal să frigă? Cafeaua când o făceai la ibric nu fierbea? Sau la coffee-maker nu fierbe apa aia (ca notă adiacentă, am putea să dăm în judecată firmele de fierbătoare pentru că nu scrie pe ele – cel puțin pe al meu – că produsul finit frige)? La fel și la plăcinte. Când maică-ta scotea plăcinta din cuptor, nu frigea? Sau maică-ta gătea cu azot lichid? Chiar nu putem să ne prindem instinctiv de lucrurile astea de bun simț?

Și toate avertizările astea acum scrise pe ambalaje vor produce oameni mai proști. Și astfel vor apărea texte de genu’ “a nu se băga mâna la flex, risc de accidentare”. Nuuu, pe bune? Dacă ai sta să te gândești chiar și pentru o singură secundă ți-ai da seama că om + flex + mână = om + flex. O să pun și io un disclaimer pe blog: “Atenție, cititul acestui blog stimulează mușchii oculari și-i uzează în timp!”.

Premiile caramida-n parbriz

Ehe, a trecut ceva timp de când am vorbit despre șoferi idioți așa că am zis să mai adaug articole la categoria asta. Din nefericire, există șoferi care merită o cărămidă-n parbriz. Din și mai mare nefericire, n-ai la îndemână acea cărămidă. Deci, să purcedem în ordine aleatorie.

Candidate la cărămida de aur – babele oarbe. Rareori mi s-a dat să văd femei în vârstă care să conducă bine. De cele mai multe ori ele sunt cu ochii în stânga, la schimbător, la brădulețu’ parfumat, la orice numa’ la drum nu, asta în timp ce ele sunt în mișcare. Să vă expun un caz recent. Intersecție aglomerată, se face verde (pentru pietoni), toată mașinile stau cuminți că ș-așa este aglomerație. Eu și o doamnă cu un copil în cărucior începem să trecem strada, când din dreapta, o babă fascinată de lungimea cablurilor de internet dintre stâlp (nu știu, zic și io) începe încet-încet să accelereze. Doamna cu copilu’ dă să o ocolească în speranța că baba va dezlega misteru’ cablurilor și va începe să se uite și la drum. Nici vorbă, asta cu superglu pe pedala de accelerație până când într-un final atinge și împinge un pic cărucioru’ și aude pe mamă și pe restu’ soferilor urlând și înjurând-o. ZBANG! Cărămidă-n parbriz!

Candidați la cărămida de argint – ăia care depășesc pe trecerea de pietoni atunci când sunt pietoni! În Aviației, ies de la metrou grăbit să ajung acasă să fac un depozit urgent pe care abia îl mai puteam stăpâni. Mă plasez în dreptu’ trecerii de pietoni – stânga liber, dreapta o mașină destul de departe, deci are timp să oprească – și dau să trec. Mașina oprește când văd niște faruri că se mijesc din spatele mașinii oprite, iese un bou-vagon cu viteză și oprește cu scârț lângă mine (mă dădusem un pic înapoi). Recunosc că pentru câteva momente nu știam dacă mai era nevoie să mă duc până acasă ca sa mă defec. Am mormăit ceva (că glas nu prea mai aveam) și am trecut în continuare. Păcat că n-aveam cărămidă.

Candidați la cărămida de bronz – roboțeii care circulă cu viteze excesive în apropierea trecerilor de pietoni. Întâmplarea asta este un pic legată de a 2-a, da’ e un pic diferită. Mama, la Unirii, nu merg stopurile, așa că așteaptă să-i dea cineva voie să treacă. Oprește o mașină, mama ezită doar pentru a observa cum mașina începe să se deplaseze vreo 5 metri după trecerea de pietoni. Ce se întâmplase? Păi, un meltean mergea cu viteză prea mare și când cel din fața lui a oprit, el n-a avut timp și distanță să oprească așa că l-a împins pe ăla mai încolo. Caramiden Sie?

Sunt deschis și la alte propuneri de candidați.