Tag Archives: invatat

Study, you’re doing it wrong!

Missed me? Nu? Ok..

Hai să vă spun un lucru care mă stresează atunci când studiez. Să zicem că înveți pentru BAC (exemplu fictiv, da?). Mai ai o săptămână până încep examenele așa că tragi tare pe ultima sută de metri. Ce se întâmplă?
Caz normal: înveți sârguincios, încerci să acumulezi cât mai multe cunoștințe.
Caz Iosif: îmi vine o idee de melodie, îmi vine o idee de un proiect web, am chef să învăț ceva (jQuery să zicem), ORICE numa’ învățat nu fac.

Așa a fost la licență. Eu aveam de făcut un proiect în C++, da’ fix atunci m-am apucat să învăț DirectX și OpenGL deși nu aveam de gând să le folosesc pentru licență. A, și tocmai atunci am compus un riff mișto. Faza interesantă este că imediat ce a trecut perioada cu licența, după câteva zile am lăsat baltă DirectX-u’ și n-am mai avut așa de multe idei muzicale.

Așa am făcut și la BAC. Tocmai dădusem atestatu’ la informatică – o tentativă de site în Flash – așa că ce-a făcut Iosif? S-a băgat și mai mult să tocească Flash-u’ – o grămadă de idei, o idiaree if you will, lucru care a durat o perioadă bună.

Și așa mi s-a-ntâmplat la toate examenele majore, tot timpu’ era ceva care-mi stârnea interesu’. Bineînțeles mă refer la lucruri utile, nu la desene sau nu știu ce film. Totdeauna când am avut de învățat ceva pe un anumit subiect, tocmai atunci se ivea un subiect mai interesant care să-mi stârnească interesu’.

Voi ați pățit d-astea?

Scurte: Treaba cu invatatu’

[Scurt post (auto)motivant]

De multe ori am zis că o să învăț un lucru atunci când mi se va preda în viitor și că pot să mai aștept. Însă de multe ori mi s-a-ntâmplat ca lucru’ ăla să fie predat prost sau deloc și, deci, să nu învăț nimic. Așa am pățit cu C++; am zis “moamă, o să fac un an întreg cursuri de programare în C++ și o să ajung guru“. Bulș. Ni s-a predat doar baza temeliei fundamentului, iar la Tehnici Avanasate de Programare (sună pompos, nu?) am făcut echivalentu’ clasei a 10-a. Așadar mi s-a predat mai puțin decât puținu’ pe care-l știam deja.

Așa că m-am pus și mi-am luat cărți de programare și am început să învăț singur cu ce se mănâncă. Evident, am învățat și unele lucruri în mod greșit, da’ pe care le-am corectat ulterior. Însă am înțeles că dacă nu mă apuc singur să sap și să văd care-i treaba, nimeni nu se va obosi să-mi spună ce tre’ să știu. Și asta nu mi s-a-ntâmplat numa’ la C++, ci și în multe alte situații.

Așa că voi ăștia care ziceți că aveți timp și așteptați să ajungeți la facultate sau mai știu io unde ca să vi se predea și să învățați ca lumea despre formarea munților Pădurea Neagră (zic și io), degeaba o faceți. Mai bine puneți mâna pe o carte bună de specialitate sau pe niște site-uri și trageți tare pentru că s-ar putea să vă treziți că informațiile primite în școală să nu vă ajungă atunci când veți avea nevoie de ele.

P.S. Mâine o să fiu offline pentru că cânt la concert.

Study study study II

*** Episodu’ 2 (sau 3 – dacă luăm în considerare Ai carte, ai parte)  din seria “Study, Study, Study” ***

Mă enerveză oamenii care nu vor să învețe, și aici nu mă refer la cei care sunt cu adevărat proști – adică pe care nu-i duce neuronu’. Mă refer la cei care au posibilități, capu’ îi duce, da’ ei tot vor mură-n gură informația, să vină din senin de la Dumnezeu, fără să caute, fără să se documenteze – pe scurt fără să pună mâna să învețe.

Mă uit la mulți oameni care sunt în anturaju’ meu sau prin al cunoștințelor mele și mi-e dat să văd dorință de cunoaștere, de a acumula cât mai multe informații, de a învăța, tocmai la oamenii mai dezavantajați – aș zice eu. Uite un exemplu: omu’ ăsta este destul de bătrân, da’ și-a luat PC. Și este singur și probabil că învață singur. Din câte am auzit s-a băgat și pe niște cărți de C/C++ ca să învețe un pic de programare.

Dar am văzut și oameni cu 2 facultăți (unii având la activ Politehnica pe unde acum vreo 20-30 ani se făcea ca lumea carte), absolvite cu multă muncă, oameni pe care-i duce capu’, da’ cărora le e o lene să învețe să dea un amărât de click pe PC de parcă ar fi fizică atomică. Mă enervează oamenii ăștia care fac risipă de creier bun. Și partea stresantă este faptu’ că genu’ ăsta de oameni vine la oameni ca mine – care le mai am cât de cât cu PC-urile – și întreabă chestii de genu’: “cum intru în opțiunile de mail de la Yahoo?“, “cum printez un document?“. Bă! Think! Uită-te pe toată pagina și prin meniuri că sigur găsești! Vorba aia, caută și vei găsi.

Mi-aduc aminte de o fostă colegă de la lucru pe care pentru a păstra numele confidențial o voi numi “Gherghina”. Aia tot venea și mă întreba de exemplu cum să fac ca atunci când trag de asta să se mărească cercul? și io îi răspundeam, nedorind să-i dau soluția mură-n gură, păi tre’ să-i mărești diametru cu X. Credeți că se apuca să vadă o metodă prin care să modifice diametru’? Nuuuu. Se ducea la alt coleg care-i scria codu’. Mă rog, ăsta e un exemplu greșit deoarece fătuca era tare… proastă. Da’ ați prins ideea.

Morala postării? (Încercați să) gândiți!

Later edit: am recitit postarea. Duamne, de câte ori am repetat cuvântu’ “oameni” în aceeași propoziție. Chiar stresant. Mă duc să borăsc!

Ai carte, ai parte?

*** sau Study, study, study partea a 2-a ***

Recent am spus cuiva că am terminat de citit prima carte din seria Dune. Răspunsul a fost “Da’ tu n-ai văzut filmu’, n-ai jucat jocurile?”. Jucasem jocurile și văzusem filmu’, da’ tocmai astea m-au  facut sa vreau să citesc cărțile.

Nu prea mai citește lumea din câte am opservat. Majoritatea se mulțumește cu ecranizarea unui roman reușit (vezi Lord of the Rings, Narnia etc.), imagini băgate pe gât, poveste mai ciopârțită și cam atât. Lumea nu mai citește cărți, nu-și mai imaginează povestea, personajele, peisajele (3 de ‘p’ – oao!), nu mai face nici un efort în a construi lumea din perspectiva lor, ci primește totu’ gata ca la microunde. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Săptămâna asta am văzut 5 filme (cantitate neobișnuită pentru mine) și toate erau cu Bruce Willis (a murit în Armageddon :( ). Îmi plac filmele, da’ al’fel e feeling-ul când citesc, când eu sunt level designeru’.

Da, nu mai citește lumea… Mă-ntreabă un coleg de ce ar citi? Că el n-are prieteni care să citească sau care să discute lucruri din cărți și nici prin cercuri diferite nu merge, așa că nu-i vede rostu’. Tipu’, fie vorba între noi, nu e cea mai ascuțită unealtă din magazie (ca să traduc o zicală englezească). Totuși, cărțile te învață limba în care sunt scrise. Vrei să înveți să vorbește korekt rumanește, citejte ceva dă Cărtărescu sau io știu… Kafka (ăștia mi-au venit primii în minte). Vezi și tu că “nu fi” la imperativ (ce-i ăla?!) se scrie cu un singur “i“, că “el creează” se scrie cu doi de “e” etc. (că nu se pune virgulă înainte de “etc.”). Citind, înveți regulile gramaticale ale limbii, cuvinte noi, expresii. Da’ nu; noi gândim, nu citim (?!). Ce dacă vorbim vangheleză agramată (pleonasm, știu) și scriem q haifaivisme în teze shi lukrarii (taica-miu e profesor și a văzut multe specimene d-astea)? Sau cum îmi spunea cineva că a văzut scris Nietzsche “Nice“. Bravo! Ești prost!

Știi care e faza nașpa? Mulți dintre ăștia dislexici au blog și când intri pe el te apucă durerea de cap când vezi ce vanghelizat e textu’ (zoso are un talent în a-i descoperi).

Concluzia? Habar n-am. Probabil un îndemn la a deschide o carte de beletristică (Learning C++ in 30 days este exclusă deci) și la a o termina de citit. În altă ordine de idei, voi ce-ați mai citit în ultimu’ timp? Eu am terminat prima carte din seria Dune și am trecut la a 2-a. Și încă o chestie: ai carte, ai parte? De ce anume ai parte?

P.S. Nu știu care-i faza cu culorile. Așa mi-a venit.

Study study study

*** N-am nevoie de algebră și de matrice, io o să fiu programator de jocuri. Da? Ia ghici ce se folosește în DirectX, OpenGL, AutoCAD etc. Exact. Ironic, nu? ***

Tata îmi spunea tot timpu’ că nu e lucru pe care să-l învăț și care să nu-mi folosească cel puțin o dată în viață. Până acum are 95% dreptate (încă n-am avut nevoie de cunoștințele de contabilitate sau de limba latină), da’ am doar 23 ani și mai e timp.

Am făcut școala de muzică secția vioara și pian (instrument secundar). Opt ani la rând am urât ziua de luni în care trebuia să mă duc la orele de vioară (la pian era OK – chiuleam și învățam în ultimile 2 săptămâni) unde aveam un prof mai exigent. Tot timpu’ invocam un motiv ca să nu mă duc însă mama îmi dădea cu flit și mai devreme sau mai târziu ajungeam la ora de vioară. Rezultatul a 8 ani de chin și blestemat școala și pe profu’ de muzică? Cant peste nivel mediu la cel puțin 3 instrumente – chitară (acustică, electrică, bas), pian și tobe. Culmea, vioara n-am pus-o pentru că imediat după ce am terminat gimnaziul am băgat-o în cutie și acolo a rămas multă vreme până când am vândut-o. Acum mă uit în urmă și sunt mulțumitor lu’ Dumnezeu pentru “supliciul” la care am fost supus.

Multe lucruri a trebuit să le învăț the hard way pentru că atunci când eram mic și prost am considerat că n-o să am nevoie de ele (da’ chiar, la ce-ți folosește trigonometria?), lucru care, evident, s-a dovedit greșit.

Morala este că niciodată nu ști când vei avea nevoie de un lucru pe care ai avut ocazia să-l studiezi așa că, vorba lu’ Lenin, învață, învață, învață! Și să te ferească Dumniezo să spui că nu-ți folosește la nimic un lucru că fix de el vei avea nevoie la un moment dat.