Tag Archives: munca

Munca – bratara de aur

Cum să supraviețuiesc pe timp de criză? Asta este o întrebare pe care mulți români și-o pun. Am fost dat afară de la lucru sau n-am fost angajat niciodată, ce mă fac? Cine mă mai angajează? Simplu, KFC, McDonald’s, mall-urile etc. Îmi pare rău că realitatea este nu este așa de roză, însă dacă vrei să mănânci ceva tre’ să produci. Iar stând acasă pe banii lu’ mami nu prea rentează.

Nu înțeleg de ce mulți oameni se cacă atâta pe ei că nu vor să lucreze în mall-uri, la căscuță sau la KFC. Munca, de orice fel, nu este rușinoasă! Ești femeie de serviciu într-un bloc – foarte bine, ești casier în Carrefour – bravo ție! Nu ar trebui să-ți fie rușine. Mai mult ar trebui să-ți fie rușine să stai acasă pe banii altora.

Gândește-te dacă n-ar exista nimeni la KFC care să-ți ia comanda pentru că este o muncă “rușinoasă” sau n-ar fi oameni care să-ți răspundă la Relații Clienți la Vodafone pentru că prea este o muncă “de jos”. Absurd, nu? Nu există muncă rușinoasă! Fie că ești gunoier sau manager, munca este brățară de aur (parca asa era zicala)!

Zona crebusculada

Mda, nu merg diacriticile, da’ mi-e lene sa ma ocup de asta… mai ales la ora asta inaintata. Uite ca deja am inceput sa scriu mai des – inghesui mai multe litere intr-o propozitie. Si vorbind de inghesuiala…

Ma trezesc ca omu’, luni, la ora 7. Un mic snooze pana la 7,30 si dup’-aia cu spalat, aranjat etc. Pe la 8,10 plec si io, ca deh – plecam devreme ca incepe scolile. Vremea – nasoala rau; ploua marunt, batea vantu’, era frig; nasol! Zic, hai s-o iau spre Lovinescu (mare bou am fost) ca poate (nu merge nimeni la scoala, nu?) ajung mai repede (si prost, si cu nasu’ mare…) la 41. Iau tramvaiu’, ajung la capat si dai sa iau 47 / 11. Nimic. Ma uit tocmai pleca unu’…si pleca…si pleca…de fapt, statea pe loc. Nu putea sa dea coltu’ de masinile care blocau linia de tramvai. N-o sa zic nimic de fenomenul de licantropie pe care il produce ploaia si de soferi tampiti. E ca un subiect subinteles, asa ca daca voi vorbi vreodata de ploaie se va intelege ca sunt soferi idioti care produc ambuteiaje.

O iau pe jos, taca-paca si merg. Ajung la prima intersectie – Antiaeriana – unde era minunat. Parca erau fire intr-un razboi masinile. Si un politist, subliniez “un”, care saracu’ ramasese fara voce de la tipat la soferi ca sa lase odata tramvaiu’ care astepta de 10 minute sa treaca intersectia. Iau tramvaiu’ victorios o statie. La Sebastian aceeasi treaba. Context favorabil cersetorilor. Puteai sa te duci sa cersesti la toate masinile din intersectie de 3 ori la fiecare. Cu chiu cu vai, ajung la munca la 9,30. Cand urc (sus, evident…) toata lumea era relaxata; ma uit – cazuse curentu’ si, sincer sa fiu, mi-a crescut tonusu’. Asa da inceput de luni! (Uuu, acu iese sosu’ iute de la pizza).

La lucru a fost bine, m-am mai relaxat un pic fata de constiparea din primele 3 zile…

Concluzie: venind cu masina cu Ema, Uana si Iulia, am ajuns la urmatoarea concluzie comuna: sa nu-ti iei niciodata boxerii invers!