Tag Archives: nas

Orice numa’ nu nasu’!

Dacă m-ați văzut în persoană sau în poze probabil că ați observat (că este și greu să nu observi) că am un nas mare (de care sunt mândru). Și nu numai că este mare, dar este și frumos, maiestuos și demn de admirat.

Însă acest Adonis al nasurilor îmi este și slăbicunea cea mai mare, mai ales și de când am sărutat toboganu’. Așa că am ajuns la concluzia că nasu’ meu este călcâiu’ lu’ Ahile (vorbind la figurat, evident), cea mai sensibilă parte din corp. Dă-mi un pumn în falcă sau în burtă, e OK, aplici o lovitură unde doare – e OK, da’ nu prea, însă nimic nu se compară cu durerea pe care o simți atunci când:

  • primești o minge de basket în nas
  • primești o minge de fotbal în nas
  • dai cu nasu’ de tobogan
  • primești o carte/curs/caiet în nas
  • îți dai un facepalm, da’ nimerești nasu’
  • e aglomerat și te trezești cu un cot în nas
  • nu e aglomerat și te trezești cu un cot în nas

Așa că vă rog atunci când sunteți în juru’ meu, aveți grijă la nas!!1

What a park!

“Ăsta-i cel mai greu? Ăsta roșu? Aha, bun. Mwhaha”, și mă bag în el. Deja știam ce tre’ să fac – țin palmele pe față ca să nu-mi mai vină apă în nas, stăm cuminte pe spate ca să nu ne lovim. Da’ n-a fost ca de obicei.

De cum mă bag, încep să prind viteză foarte mare. Beznă totală. Sper să nu mă opresc ca-n celălalt că fac urât, adică mă panichez (mda, claustrofobia asta). Hm, la cât de repede merg, nu cre’ că mă opresc. Stânga, dreapta. Beznă. Frate, nu văd nimic! Nici nu știu în ce parte să mă contrabalansez. Băăă! Prea repede! Ălălalt nu era așa! Iau mâinile de pe față. Imediat începe să mă stropească apă în față. Uuuuhu! Adrenalină. Intru într-o curbă și centrifuga începe să mă ridice pe margina din dreapta. This is so fun! ZDRANG!!! Au, botu’ meu! Ce-a fost aia, frate?! Sunt pe burtă și încă mă duc. Pfuai, ce nănău am dat de podea. Și mă doare! Hai, frate, mai e mult? Ah, lumină. Hopa, apă!

Ies din apă amețit, lumea se uită la mine speriată. “Pfahahaha” – către frati-miu’- “ce penal a fost! Să vezi cum m-a-ntors.” Tipa de pe margine îmi face speriată semn să ies repede din apă. Ce-a apucat-o? Hm, mă gâdilă ceva la nas. Duc mâna, mă uit – câta mai râu’ de sânge! Shit! Repede să ies, repede să ies. “Ești OK? Să te duc la prim ajutor?” “Hahaha, stai că e OK, doar că m-am întâlnit cu topoganu’“. “Stai pe spate! Mâna sus! Dreaptă! Ține-te de nas!

Pentru cei care nu s-au prins, m-am dat pe un topogan tubular în Water Park Otopeni și, în timp ce mă dădeam, cumva am ajuns pe burtă (nu prea aveai simțu’ direcției înăuntru, așa că habar n-am cum), da’ mai întâi am dat bine de tot cu nasu’ de podea. Se pare că am fost un caz singular pentru că, deși am mai văzut și pe alții ieșind pe burtă, pe nimeni nu l-am văzut cu botu’ bușit. Eh, probabil din cauză că io am nasu’ mai mare. N-a fost mare chestie, doar că acum am un nas și mai mare pentru că s-a mai umflat. Bine că nu-i rupt – mă omora Teo :(.

Oricum, a fost foarte distractiv în parc – mai puțin ora aia în care am stat pe bară. Topoganele sunt foarte mișto (mai puțin tubularu’ roșu BEWARE!), apa este destul de curată, iar ăia de la prim ajutor dau impresia că sunt pregătiți și profesioniști, lucru care este de lăudat.

În prezent, am doar o vânătaie verzuie pe partea de sus a nasului și o mică zgârietură. Norocu’ meu că vânătaie nu s-a extins și la ochi, altfel eram primu’ raton programator.

P.S. Titlu’ este un joc de cuvinte; dacă citești cursiv și mai legat “what a park”, sună ca “water park”.