Tag Archives: Nervi

Scurte: La calculator

Câteva chestii pe care le-am observat la noi ăștia care lucrăm destul de mult cu un calculator.

1. Ne-am obișnuit ca lucrurile să meargă repede. Dai dublu-click, pac – pornește programul. Da’ instant, nu așa, cu 1-2 secunde întârziere. Iar atunci când nu pornește ceva imediat, în secunda următoare începem să frecăm mausu’ de masă, să mișcăm frenetic cursoru’ pe ecran, să lovim mausu’ de birou de parcă din cauza lui merg aplicațiile încet. Mai bine ai freca platanele de la HDD că citește greu datele sau un șut în procesor pentru că le procesează greu, da’ nu mausu’… Unii nu fac nimic din cele de mai sus, ci – având firu’ de la maus lung – biciuiesc monitoru’ cu firu’ de la maus în timp ce zic “hai, breee, mișcă-te“. Mă rog, impropriu spus “unii” pentru că numa’ io fac așa.

2. Atunci când suntem nervoși apăsăm tare pe taste de parcă PC-ul ar percepe forța aplicată și ar înțelege că suntem destul de nervoși. Nu pornește o aplicație de nici un fel? Dai cu sete în Enter! Sigur tre’ să meargă! Cu cât mai tare, cu atât îl doare pe PC mai mult și îl obligi să te asculte.. Sau te joci Prince și vrei să sari peste o groapă. Ai apăsat pe SPACE și ai văzut că n-a mers. Ce vei face data viitoare? Exact, vei apăsa mai tare (mai ales dacă deja ești nervos) pe SPACE crezând că Dastan va sări mai sus. Dacă nu va merge? Vei lovi cu și mai multă sete până când vei vedea că de fapt era o scăriță mai ascunsă pe care n-ai văzut-o.

3. Calculatorul tău este influențat de persoanele din jur. Mă seca atunci când veneau prieteni la mine să ne jucăm nu știu ce joc și tocmai atunci se mișca PC-ul foarte, foarte greu. Până atunci mergea bine mersi, când veneau ăștia nu mai mergea nimic. Frustrant rău de tot.

Pățiți și voi d-astea?

Random rage #4 – Lucrurile care lipsesc

Nu-i așa că sunt momente în care te grăbești și ai nevoie de un anumit lucru, dar nu-l găsești? Și știi bine că l-ai pus “acolo” numa’ că “acolo” nu este. În aceste cazuri de obicei este de vină una dintre cele 2 femei importante din viața ta – maică-ta sau nevastă-ta. Și ele reacționează foarte calm în timp ce tu ai deja spume la gură și-ți spun că au făcut curat. Păi bine, dragostea mea, de ce atunci când faci curat nu-mi spui unde ai pus obiectul X, că așa ne scutești pe amândoi de bătăi de cap. Oricum, degeaba le spui pentru că în aspectu’ ăsta sunt ca noi, bărbații – nu se schimbă.

Însă mai sunt cazuri care nu le implică pe mândre în care te aștepți să găsești pe X la Y, dar printr-o conjunctură care sfidează logica, la Y nu-i nici un X. Un astfel de caz m-a ținut azi până la 8 la lucru. Bun, te enervezi, lovești birou’ și încerci alternativa. Însă nici aici nu dai de vreme bună pentru că deși ai găsit X, acum lipsește T din Z. Sunteți confuzi? My point exactly. Așa că încercăm cea de-a treia alternativă. Aici bag din start X și T, repar și W și totu’ merge bine. Yay (asta era la ora 6:30 pm)! Și când să-i dau drumu’ programului să ruleze *JMANGHI!* nu merge. OK, Iosif nu te impacienta. Mai dau o dată, 0 (zero). Respiră, inspiră. Mai încerc niște trucrui, mai aduc ofrande zeilor, aprind lumânări, postesc, sărut icoane – nimic. Bine că nu mai era nimeni în birou (duh, era 7:30 pm) pentru că am lovit cu mare sete birou’, lucru care mi-a ameliorat un pic starea. Însă de ce nu s-a-ntâmplat asta la ora 5:30 pm când mai era lumea la lucru și mai puteam să cer ajutor?! Pentru că X nu era în Y, acolo unde ar fi trebuit să fie, acolo unde până acum ERA!

Azi a fost o zi oribilă care ar putea cu ușurință să intre în top10 dacă ar participa la “Cele mai nașpa zile din viața lu’ Iosif”. M-am trezit târziu, nu mi-am făcut duș (îngrozitor sentiment!), m-am împiedicat pe scări pentru că nu era curent pe scară, m-a plouat, n-am terminat task-u’ și deadline-u’ e mâine. Bad day for science!

Fool me twice, shame on you

[Și tot n-am găsit un nume pentru prințesă]

Nu-mi place să fiu luat la repezeală și asta nu în cazuri în care te întreb dacă te duci la înghețată. Și da, înțeleg cazurile în care eu vin pe neașteptate la tine să vorbim, iar tu ești grăbit. Atunci este normal să nu reușim să ne înțelegem și/sau să-mi dai subtil cu flitu’; merit.

Dar uneori, când am un lucru important de discutat cu tine, se întâmplă schema asta:

  1. te sun să vorbim o treabă
  2. nu poți vorbi în acel moment și-mi spui să te sun peste X minuteno problem, I can do that
  3. sun peste X+5 minute
  4. tu tot  nu poți să vorbești și-mi spui în grabă să ne-ntâlnim nu știu unde nu știu când să vorbi – OK, ești ocupat, ești o persoană cunoscută, înțeleg
  5. vin să vorbim la timpu’ și locu’ stabilit, la 2 zile după ce-am stabilit la telefon
  6. tu tot ești grăbit și nu rezolvăm nimic așa că rămâne să repet iar de la pasu’ 1

Păi îi frumos?..

Random rage #2 – Anglofonofilii

Cum, nu-i știți? Hai că vă lămuresc imediat.

Stau cuminte citind în RATB când lângă mine se pune unul care vorbea la telefon. OK, omu’ vorbeste la telefon, treaba lui. Dar ce amarnic mă înșelam pentru că tipu’ era unu’ din ăia care atunci când spun un cuvânt în engleză îi chinuie talentu’ să pronunțe cu cel mai autentic accent american. Bă, nu-i suport pe ăștia – și am fost la MecDanălds și am mâncat un heambărgăr.

Prietene, nu impresionezi pe nimeni cu accentul tău scremut, n-o să vină nici un englez să dea mâna cu tine și să te felicite pentru impecabila-ți pronunție. Cel mult unu’ ca mine îți va da un capac spunând-ți cu cel mai rusesc accent posibil “iu ar ăn idiăt“.

Nu mă înțelegeți greșit, îi înțeleg pe ăștia care au stat o grămadă de ani peste ocean și le-a intrat în sânge, ei au motiv. Sau cazul în care vorbești cu un străin și ar fi frumos să încerci să ai o pronunție cât mai fidelă originalului.

Legat de călătorit peste ocean, mai sunt roboții ăia care se duc și ei 2 luni să muncească la spălat moși și babe prin azile, iar atunci când se întorc au niște fițe de nu te vezi. Păi, băi țărane, ei au fost în America, ce praf ești. Și să-i vezi – nu mai știu cuvinte, au accent ca primii terminați menționați mai sus, ce să mai, în 2 luni s-au americănit. Și-i auzi cu fraze de genu’ “shi am fost la un store cu de toateh shi am văzoot nishte – coom le ziceh, mă rog – nishte chairs very nice“. Parcă ar fi mormoni – vorbesc tâmpenii într-o română stâlcită. Bre, ai fost plecat 2 luni și ai spălat funduri de babe, revino-ți!