Tag Archives: ploaie

Balti

Balta, acest fenomen mirobolant care își face apariția odată cu o ploaie mai lungă de 10 minute. Deși mulți s-ar gândi numai la dezavantaje, bălțile oferă niște lucruri destul de interesante.

În primul rând, ele îți pot schimba look-ul instantaneu. Ești plictisit să porți aceleași haine cu aceleași culori pe ele? Vrei niște țoale noi, da’ n-ai bani? Uită de aceste griji pentru o zi! Soluția este una chiar foarte simplă: într-o zi ploioasă du-te pe șoseaua Progresului și așteaptă 2 minute. Schimbare de look garantată!

Încă un avantaj la care nu te-ai gândit: nu te-ai săturat să vezi Bucureștiul acoperit de gropi peste gropi peste gropi? Ei bine, bălțile rezolvă problema: într-o groapă umplută cu apă nu vezi groapa! Astfel, străzile nu vor mai prezenta denivelări urâte deoarece apa va uniformiza nivelu’ străzii. În plus, este foarte incitant și distractiv să ghicești ce monstru de puț ascunde apa.

Hai să lăsăm străzile și să ne uităm la oameni, îndeosebi la puii de om. Mă, nu știu care este faza, da’ am observat că un copil pe role/bicicletă/chestie cu roți când vede o baltă parcă i se luminează fața și se repede în ea. Iar după ce iese, se uită cu mândrie la urmele lăsate pe asfalt (asta în situația în care asfaltu’ este uscat). Eh, unii erau mai speciali și țopăiau în baltă și fără să aibă role sau bicicletă, da’ nu-i cazu’ să detaliem acum.

Însă nu numai oamenii sunt cei ce se bucură de bălți, ci chiar și animalele beneficiază de pe urma lor. Te-ntrebi cum de poataia aia costelivă de n-o iubește nimeni și care-ți sare zilnic la copane încă mai trăiește după o săptămână de caniculă și fără mâncare? Ia uită-te pe jos, vezi vreo baltă? Bingo. Și asta se aplică și în cazul potăilor cărora le verși bidonașu’ cu apă atunci când ieși din scară. Balta atotputernică salvează fauna canină!

Ploaie, greva si ora de mers la lucru

Ploaie, grevă și ora de mers la lucru – ce frumos se îmbină astea, nu? După ce că e ploaie și ies toți roboții cu umbrela pe 4 roți mai e și grevă (sau zvon de grevă), deci motiv în plus să ieși cu mașina. În concluzie, au fost de ~3 ori mai multe mașini decât de obicei.

Conștient fiind de asta am zis să plec cu juma’ de oră mai devreme ca de obicei (implicit m-am trezit mai devreme, grr) și spre surprinderea mea RATB-u’ funcționa. Oao! Ce bucuros am fost când m-am urcat în mașina care mă ducea direct la lucru. Amuzant a fost când am văzut că un drum care pe aglomerație se face în 20 și ceva de minute, eu l-am făcut în 50!!1 There goes my 30 minute buffer, grr…

Ironia a făcut să ajung la lucru fix la ora la care ajung atunci când întarzii – atunci când plec cu 15 minute mai târziu decât de obicei. Atunci de ce truda mea m-am trezit mai devreme?!!11

6 o’clock rain

*** Plouă, e soare, Îi dăm glorie, glorie, glorie ***

Sper să nu-mi moară router-u’ pentru a multa oară în seara asta – e un lucru care se întâmplă cel puțin 1 dată / ploaie, asta cel mai des datorită variațiilor mari de tensiune atunci când plouă (sper să nu-mi pocnească și mie laptop-u’ ca lu’ Badea).
Ce e mai neplăcut ca atunci când te pregătești să pleci de la serviciu să înceapă ploaia? Și nu o ploaie oarecare, ci una zdravănă sau drasnică (după cum spun unii). Mai neplăcut este să pleci prin ploaie, lucru pe care nu l-am facut din spirit de autoconservare.

Așa că am rămas în continuare la seriviciu și mi-am căutat de lucru (evident, diferit de domeniul job-ului meu). Recomand călduros următoarele activități:

1. uitatul pe pitzipoanca.org (disclaimer: conținut explicit de prostie – nerecomandat celor cu probleme gastrice / de digestie)

2. privitul și încurajatul colegilor care aleargă prin ploaie și prin parcarea inundată spre mașina lăsată prea departe de firmă

3. aruncatul frenetic cu mingi de pluș (la noi la Graitec se poartă) în colegi

4. refresh-uirea la fiecare 5 secunde a paginii de Twitter ca să vezi cine mai e afectat de ploaie

5. postat mesaj SOS pe Twitter

Dacă după repetarea acestor activități de cel puțin 2-3 ori nu se mai domolește ploaia, repetați una la alegere.

În cazul meu, n-am fost nevoit să repet decât pe cea cu aruncatul frenetic al mingilor de pluș – hehe – deoarece ploaia s-a mai potolit și un coleg s-a oferit să ne transporte cu mașina până aproape de casă.

Cum ți-ai petrecut tu ploaia de ora 6?

Concert

*** Nu-i vorba de The Marker, Skydive, Level7even sau Proconsul, nici măcar de Guță ***

Stăteam aseară frumos în pat și încercam să adorm când deodată aud niste bași foarte puternici. Mă uit pe geam, erau și lumini… ce mai, un concert autentic. Lăsând la o parte metafora, vorbesc despre ploaia de aseară.

Băiet fiind, păduri cutreieram, well… not really, dar îmi plăcea ca atunci când era furtună să stau pe balcon și să văd fulgerele și să aud tunetele, în ciuda panicii care o apuca pe mama (haha, fobiile astea…). Așa a fost și acum, numa’ că nu m-am dus pe balcon din cauză că stăteam prea confortabil. Stăteam în pat, mă uitam la acest concert al naturii (mamă ce metafore :) ), și mă gândeam când vedeam fulgere unu’ după altu’ la potențialii epileptici care probabil că băleau uitându-se pe geam, și totodată eram – așa cum zic americanii – in awe.

Am stat și m-am uitat până am adormit. Și când te gândesti că biletele au fost moca :D . Thanks Dad.

Zona crebusculada

Mda, nu merg diacriticile, da’ mi-e lene sa ma ocup de asta… mai ales la ora asta inaintata. Uite ca deja am inceput sa scriu mai des – inghesui mai multe litere intr-o propozitie. Si vorbind de inghesuiala…

Ma trezesc ca omu’, luni, la ora 7. Un mic snooze pana la 7,30 si dup’-aia cu spalat, aranjat etc. Pe la 8,10 plec si io, ca deh – plecam devreme ca incepe scolile. Vremea – nasoala rau; ploua marunt, batea vantu’, era frig; nasol! Zic, hai s-o iau spre Lovinescu (mare bou am fost) ca poate (nu merge nimeni la scoala, nu?) ajung mai repede (si prost, si cu nasu’ mare…) la 41. Iau tramvaiu’, ajung la capat si dai sa iau 47 / 11. Nimic. Ma uit tocmai pleca unu’…si pleca…si pleca…de fapt, statea pe loc. Nu putea sa dea coltu’ de masinile care blocau linia de tramvai. N-o sa zic nimic de fenomenul de licantropie pe care il produce ploaia si de soferi tampiti. E ca un subiect subinteles, asa ca daca voi vorbi vreodata de ploaie se va intelege ca sunt soferi idioti care produc ambuteiaje.

O iau pe jos, taca-paca si merg. Ajung la prima intersectie – Antiaeriana – unde era minunat. Parca erau fire intr-un razboi masinile. Si un politist, subliniez “un”, care saracu’ ramasese fara voce de la tipat la soferi ca sa lase odata tramvaiu’ care astepta de 10 minute sa treaca intersectia. Iau tramvaiu’ victorios o statie. La Sebastian aceeasi treaba. Context favorabil cersetorilor. Puteai sa te duci sa cersesti la toate masinile din intersectie de 3 ori la fiecare. Cu chiu cu vai, ajung la munca la 9,30. Cand urc (sus, evident…) toata lumea era relaxata; ma uit – cazuse curentu’ si, sincer sa fiu, mi-a crescut tonusu’. Asa da inceput de luni! (Uuu, acu iese sosu’ iute de la pizza).

La lucru a fost bine, m-am mai relaxat un pic fata de constiparea din primele 3 zile…

Concluzie: venind cu masina cu Ema, Uana si Iulia, am ajuns la urmatoarea concluzie comuna: sa nu-ti iei niciodata boxerii invers!