Tag Archives: rahat

Scaun

Dintre toate cuvintele care puteau fi sinonime pentru rahat, “scaun” a fost una din variantele bune. Puteam inventa un cuvânt nou, da’ atunci ce ne-am fi făcut? Din ce limbă ar fi originat, că doar așa tre’ să fie introduse cuvintele noi? Uite un cuvânt inventat de mine care sună cât de cât științific și care – zic io – ar putea fi sinonim pentru căcuță: “clust”. Dar nu, “scaun” e mult mai bine.

Hai să vedem câteva expresii/termeni care se schimbă total atunci când știi ce mai înseamnă “scaun”:

  • “om cu scaun la cap”. În primu’ rând nu înțeleg legătura dintre “om cu scaun la cap”  și “om cu gândire înțeleaptă, chibzuită”. Adică de unde ai putea deduce că asta înseamnă? Dar să ignorăm acest fapt. Dacă ai ști că “scaun” înseamnă doar rahat, atunci ar însemna că omu’ ăla are un rahat în loc de creier…
  • “scaun cu rotile”. Deja v-ați închipuit o balegă cu roți, nu? Mda..
  • “a sta între două scaune”. Tot ce pot să zic este că nu prea miroase bine.
  • “te rog, trage-ți un scaun”. Nu, mersi. Scaunu’ mi-l trag in budă și nu e ceva ce pot face la comandă, nici măcar dacă mă rogi. Deși cu puțină străduință…

Cine a decis ca ceea ce descrie un obiect pe care te așezi și te relaxezi să fie sinonim cu rezultatu’ unei acțiuni unde stai și te relax… aaa, OK. Acum văd legătura. Oricum, a fost o decizie de tot scaunul!

Turkish delight

Vedeți ce frumos este afară? Soare, temperaturi acceptabile, uscat… și mulți căcați!

Am observat că atunci când e zăpadă toată lumea își lasă potăile să se deșarte pe unde apucă – deh, e zăpadă. Sau poate potăile maidaneze au o predispoziție la a-și așeza scaunu’ pe zăpadă. Ei bine, și ce se întâmplă când zăpada se topește? Ies la iveală rahații. Și ce se mai întâmplă când se topește zăpada? Se fac băltoace. Rezultatul? Băltoace cu rahat! Câta mai pleștile întinse radial, frumos și dacă se poate pe toată lățimea trotuarului.

Și este o stradă în București care abundă în asemenea oaze de excremente când e uscat, darămite când este sezonu’ deșărtatului în zăpadă. Strada se numește Sfântu’ Ștefan. Feriți-vă de ea mai rău ca de necuratu‘, mai ales acum când e frig noaptea și mai cald ziua. Se topește zăpada, se face gheață și cazi în poponeață fix pe domnu’ rahat. Să-i văd pe inhabitanții caselor ălora cum își vor curăța la primăvară rahații. Sau poate o să-i ia și o să-i spele, după care o să-i pună la loc.

Ghiciti cuvantul

Azi m-am trezit mai devreme ca de obicei și, surprinzător, mai odihnit. Dup-aia m-a lovit: e vineri, ce porcărie!

Un lucru bun, însă, este faptu’ că zăpada încă nu s-a topit. Bine că nu-s băltoci, că nu este gheață pe care să aluneci și apoi să cazi în băltoci, că nu sunt rahați de potăi deszăpeziți pe toate drumurile. E bine așa cum e, vremea e mirobolantă. Moșii și babele încă stau în casă și bine fac, nu aglomerează autobuzele și tramvaiele aiurea.

Ah, da! Încă un lucru bun azi a fost că n-a fost nimeni în RATB care să pută a zer sau a scârbavnică nespălăciune. Surprinzător; și io m-am mirat. E bine când mai sunt și zile d-astea.

Și culmea, azi n-a claxonat nimeni în urechea mea. Am ajuns la intersecția 13 Septembrie cu Sebastian și omgonoez! nu era nici un blocaj. Toată lumea circula calm, fără înjurături, fără sute de claxoane, fără proști în trafic, totu’ OK! Se vede că se-apropie weekend-u’.