Tag Archives: ratb

Iute ca sageata

Acum ceva vreme voiam să scriu despre puțoii ăștia de 13-14 ani care vor totu’ instant și care fac scandal destul de mare dacă nu primesc ce vor, când vor. Da’  în săptămânile următoare am observat fie pe stradă și RATB, fie pe internet că de fapt babele și moșii sunt mai nerăbdători și mai grăbiți decât cei cu circulația mai bună.

În urma unui studiu efectuat în ultimele săptămâni am observat 3 etape în graba lor:

1. La intersecții sau când să treacă strada ei sunt primii care se aruncă inconștient pe trecere (dacă ea se află acolo). Este verde sau nu, vin betoniere sau nu, ei sunt generalii din fruntea oștirii de pietoni, ei sunt William Wallace și Aragorn la 90 ani. Pentru ce atâta tărăboi? Iată:

2. Pentru ca să ajungă la tramvai/RATB primii, evident. Da’ poate te întrebi ce sens are să fie primii că doar n-o să plece troleu’ imediat cum a ajuns. O, tinere padawan, păi moșii tre’ să ajungă la ușa troleului înaintea orcilor ca să poa’ să intre primii și să cucerească astfel scaunu’ (nu ăsta). Scaunu’, așa cum arătam într-un studiu făcut acum ceva vreme, este pentru acești sectanți RATB-iști echivalentu’ sfintei cruci la creștini. Studii recente au arătat că ei nu-și fac cruce, ci își fac scaunul (nu cel de dimineață, ci semnul scanului): cu primele 4 degete unite ca la semnu’ crucii fac mișcarea care descrie un scaun vezi Fig. 4 de la sfârșitu’ articolului. Dar să nu ne abatem de la subiect. Și totuși, unde se grăbesc să treacă strada și să ajungă primii în RATB? Care este scopu’ lor suprem, starea de zen, nirvana? De ce slalomu’ printre mașini? Pentru ce se uită insistent și se tot bagă în tine dacă nu le dai locu’ în RATB?

3. Păi pentru ca să ajungă înaintea ta la coadă (oriunde ar fi ea)! Oricum dacă nu reușesc sigur își vor aloca singuri spațiul din fața ta.

Fig. 4 - Semnul sfântului scaun
Acum ceva vreme voiam să scriu despre puțoii ăștia de 13-14 ani care vor totu’ instant și care fac scandal destul de mare dacă nu primesc ce vor, când vor. Da’ în săptămânile următoare am observat fie pe stradă și RATB, fie pe internet că de fapt babele și moșii sunt mai nerăbdători și mai grăbiți decât cei cu circulația mai bună.
Un studiu efectuat în ultimele săptămâni am observat 3 etape în graba lor
1. La intersecții sau când să treacă strada ei sunt primii care se aruncă inconștient pe trecere (dacă ea se află acolo). Este verde sau nu, vin betoniere sau nu, ei sunt generalii din fruntea oștirii de pietoni, ei sunt William Wallace și Aragorn la 90 ani. Pentru ce atâta tărăboi? Iată:
2. Pentru ca să ajungă la tramvai/RATB primii, evident. Da’ poate te întrebi ce sens are să fie primii că doar n-o să plece troleu’ imediat cum a ajuns. O, tinere padawan, păi moșii tre’ să ajungă la ușa troleului înaintea orcilor ca să poa’ să intre primii și să cucerească astfel scaunu’ (nu ăsta). Scaunu’, așa cum arătam într-un studiu făcut acum ceva vreme, este pentru acești sectanți RATB-iști echivalentu’ sfintei cruci la creștini. Studii recente au arătat că ei nu-și fac cruce, ci își fac scaunu’: cu primele 4 degete unite ca la semnu’ crucii fac mișcarea care descrie scaunu’ vezi Fig. 4 mai jos. Dar să nu ne abatem de la subiect. Și totuși, unde se grăbesc să treacă strada și să ajungă primii în RATB?
3. Păi ca să ajungă înaintea ta la coadă! Oricum dacă nu reușesc sigur își vor aloca singuri spațiul din fața ta.

http://colaholicu.ro/blog/secta-ratb/
http://colaholicu.ro/blog/scaun-cu-rotile/
http://www.arhiblog.ro/2010/10/mancare-la-botul-calului.html

Scurte: gandaci vs. mosi si babe

Asemănări:
1. Merg pe unde îi taie capu’. Gândacii parcă te sfidează când aleargă prin fața ta, babele ignoră trecerea de pietoni.

2. N-au spirit de autoconservare. Când ai văzut tu un gândac care atunci când vede un papuc venind spre el să fugă? Când ai văzut o babă care atunci când vine o mașină spre ea să se miște mai repede sau să se ducă înapoi?

3. Nu le place dușu’. La moși mi s-a confirmat asta toată vara, zi de zi. La gândaci am observat că nu prea știu să facă pluta.

4. Amândouă speciile nu reacționează bine la niște factori externi. Gândacii la lumină, moșii și babele la geamuri deschise

Deosebiri:
1. Gândacii sunt rapizi, pe când babele nu. Niciodată n-am înțeles de ce babele cre’ că ele pot trece strada mai repede decât poate ajunge mașina în dreptu’ lor.

2. Deși amândouă speciile se expun pericolului, mai rar vezi o babă peste care a dat o mașină decât un gândac pleznit de papuc.

3. Gândacii nu se duc la piață la ora 8! De fapt, nu se duc deloc la piață.

4. Moșii nu po’ să trăiască 12 zile fără cap.

385

Sunt în 385, merg spre casă, iar în spatele meu sunt doi care-mi întăresc teoria care susține că unii oameni au evoluat din pietre. Amândoi vorbesc la telefon. Unu’ depană amintiri de azi de la lucru – se pare că lucrează în construcții. Cealaltă persoană e o tanti care se pare că este deranjată de comportamentu’ Irinei. De ce tot timpu’ este ea tot timpu’ cu gura mare și de ce s-a mutat cu fi-su’? Ca să-l mănânce de bani, scorpia de ea. Din păcate, se pare că specimenele astea două coboară la capăt.

Mda, nu po’ să-i sufăr pe ăștia care vorbesc tare de parcă ar fi singuri în peșteră. În primu’ rând pentru că undele lor sonore au exclusivitate dacă n-ai un aparat dedicat blocării lor precum un iPod sau MP3 player. Orice ai face îți lovesc timpanu’.

În al doilea rând mă enervează faptul că de obicei fie vorbesc tâmpenii, fie lucruri pe care n-ai dori să le cunoști. Nu, stimată doamnă de 40 de ani, nu vrem să știm că v-ați epilat inghinal. Nu, nu ne interesează ce cască epică ți-a căzut aseară în raid.

Ploaie, greva si ora de mers la lucru

Ploaie, grevă și ora de mers la lucru – ce frumos se îmbină astea, nu? După ce că e ploaie și ies toți roboții cu umbrela pe 4 roți mai e și grevă (sau zvon de grevă), deci motiv în plus să ieși cu mașina. În concluzie, au fost de ~3 ori mai multe mașini decât de obicei.

Conștient fiind de asta am zis să plec cu juma’ de oră mai devreme ca de obicei (implicit m-am trezit mai devreme, grr) și spre surprinderea mea RATB-u’ funcționa. Oao! Ce bucuros am fost când m-am urcat în mașina care mă ducea direct la lucru. Amuzant a fost când am văzut că un drum care pe aglomerație se face în 20 și ceva de minute, eu l-am făcut în 50!!1 There goes my 30 minute buffer, grr…

Ironia a făcut să ajung la lucru fix la ora la care ajung atunci când întarzii – atunci când plec cu 15 minute mai târziu decât de obicei. Atunci de ce truda mea m-am trezit mai devreme?!!11

(Alti) marlani din RATB

Se pare că scriind despre populația majoritară a RATB-u’ (babele) am omis alți participanți la acest ecosistem.

Primii sunt magneții de bară. Știu că începi să te gândești la babele Mărășești, da’ nu-i vorba despre ele, ci despre ăia care ocupa toată bara fie cu fundu’, fie cu spatele, fie cu al’ceva. N-ar fi o problemă în sine lucru’ ăsta, dar de obicei există un mic amănunt în chestia asta, și anume, mâna mea care se ține de bara pe care o îmbrățișează nenorociții. Și îți miști mâna încercând să-l faci pe ăla/aia să se simtă – nimic, slana groasă de tot. Partea proastă că magneții sunt numa’ – of, și ziceam că nu zic nimic de ei azi – boșorogi, balene pe picioare sau nespălați. Sau toate 3 la un loc! Culmea, până și cocalarii se simt și chiar dacă nu zic pardon, măcar nu-mi invadează falangele.

Unii din preferații mei sunt următorii – colegii ăia care se fac că nu te văd. Te urci frumos ca omu’ în tramvai, îl vezi pe un coleg de lucru și când să te-ndrepți să dai noroc cu el pac! te vede cu coada ochiului, se-ntoarce cu fundu’ și se face că îl vede pe Elvis pe geam. Ca betmen când dă cu fum și dispare. Muriți, mă! Știu că mă-mbrac nașpa și put a transpirație, da’ mulți din prietenii mei mai spălați pățesc și ei la fel. Înțeleg că e luni și că e nașpa afară, da’ în celelalte zile?! Primate separatiste… Îmi amintesc când eram la Ubisoft și mă-ntâlneam cu unu’ de la nu știu ce departament nu era, frate, așa. Sau era din cauză că eram mai tineri, iar ăștia 27+ sunt mai morocănoși? Sau așa sunt programatorii mai lone wolf? Habar n-am. Totuși este foarte amuzant să le vezi reacția de “surprindere” și de “aaa, nu te-am văzut (mori și lasă-mă-n pace)” atunci când te duci și-i saluți. Priceless. Mârlani antipatici…

Last but not least, dezintimitatorii (e blogu’ meu, am voie să folosesc licențe poetice). Ăștia sunt cam la fel de enervanți ca magneții sau poate chiar mai rău. Deși autobuzu’ e gol, ei se bagă-n sufletu’ tău. Și de obicei sunt… exact, babe și împuțiți. Și te dai mai încolo un pic iar ei cred că îi inviți mai aproape așa că se mișcă și ei mai lângă tine. Iar atunci când cobori sunt ăia care se tot împing în tine și dacă stai la ușă și mai cobori o treaptă imediat se împing cu burta în tine. Și dacă, Doamne ferește, le spui să se dea un pic mai încolo astfel încât să nu vă mai atingeți (iac!), tot ei țipă și zic “da’ ce, n-ai loc, obraznicule?!” Mă gândesc cu groază că vin zilele alea cu 25 de grade dimineața și ăștia o să fie lipicioși și nespălați. Da’ mă pregătesc din timp, îmi iau rucsac cu țepi.

Va urma..