Tag Archives: soferi

Un pic de matematică

Haideți să facem un pic de matematică:

zi de lucru + ninsoare + polițist în intersecție = ?

Avem următorii termeni:

zi de lucru = mașini
ninsoare = mașini cu șoferi amatori care-și scot trăsura doar pe post de umbrelă
polițist în intersecție = ambuteiaj

Deci, expresia capătă forma asta:

mașini + mașini cu amatori + ambuteiaj = ?

După cum bine știm dintr-o axiomă, mașini + umbrele pe roți = aglomerație. Și astfel, expresia finală este aglomerație + ambuteiaj. Rezultatu’? Un Iosif care merge pe jos la lucru.

Premiile caramida-n parbriz

Ehe, a trecut ceva timp de când am vorbit despre șoferi idioți așa că am zis să mai adaug articole la categoria asta. Din nefericire, există șoferi care merită o cărămidă-n parbriz. Din și mai mare nefericire, n-ai la îndemână acea cărămidă. Deci, să purcedem în ordine aleatorie.

Candidate la cărămida de aur – babele oarbe. Rareori mi s-a dat să văd femei în vârstă care să conducă bine. De cele mai multe ori ele sunt cu ochii în stânga, la schimbător, la brădulețu’ parfumat, la orice numa’ la drum nu, asta în timp ce ele sunt în mișcare. Să vă expun un caz recent. Intersecție aglomerată, se face verde (pentru pietoni), toată mașinile stau cuminți că ș-așa este aglomerație. Eu și o doamnă cu un copil în cărucior începem să trecem strada, când din dreapta, o babă fascinată de lungimea cablurilor de internet dintre stâlp (nu știu, zic și io) începe încet-încet să accelereze. Doamna cu copilu’ dă să o ocolească în speranța că baba va dezlega misteru’ cablurilor și va începe să se uite și la drum. Nici vorbă, asta cu superglu pe pedala de accelerație până când într-un final atinge și împinge un pic cărucioru’ și aude pe mamă și pe restu’ soferilor urlând și înjurând-o. ZBANG! Cărămidă-n parbriz!

Candidați la cărămida de argint – ăia care depășesc pe trecerea de pietoni atunci când sunt pietoni! În Aviației, ies de la metrou grăbit să ajung acasă să fac un depozit urgent pe care abia îl mai puteam stăpâni. Mă plasez în dreptu’ trecerii de pietoni – stânga liber, dreapta o mașină destul de departe, deci are timp să oprească – și dau să trec. Mașina oprește când văd niște faruri că se mijesc din spatele mașinii oprite, iese un bou-vagon cu viteză și oprește cu scârț lângă mine (mă dădusem un pic înapoi). Recunosc că pentru câteva momente nu știam dacă mai era nevoie să mă duc până acasă ca sa mă defec. Am mormăit ceva (că glas nu prea mai aveam) și am trecut în continuare. Păcat că n-aveam cărămidă.

Candidați la cărămida de bronz – roboțeii care circulă cu viteze excesive în apropierea trecerilor de pietoni. Întâmplarea asta este un pic legată de a 2-a, da’ e un pic diferită. Mama, la Unirii, nu merg stopurile, așa că așteaptă să-i dea cineva voie să treacă. Oprește o mașină, mama ezită doar pentru a observa cum mașina începe să se deplaseze vreo 5 metri după trecerea de pietoni. Ce se întâmplase? Păi, un meltean mergea cu viteză prea mare și când cel din fața lui a oprit, el n-a avut timp și distanță să oprească așa că l-a împins pe ăla mai încolo. Caramiden Sie?

Sunt deschis și la alte propuneri de candidați.

Ploaie, greva si ora de mers la lucru

Ploaie, grevă și ora de mers la lucru – ce frumos se îmbină astea, nu? După ce că e ploaie și ies toți roboții cu umbrela pe 4 roți mai e și grevă (sau zvon de grevă), deci motiv în plus să ieși cu mașina. În concluzie, au fost de ~3 ori mai multe mașini decât de obicei.

Conștient fiind de asta am zis să plec cu juma’ de oră mai devreme ca de obicei (implicit m-am trezit mai devreme, grr) și spre surprinderea mea RATB-u’ funcționa. Oao! Ce bucuros am fost când m-am urcat în mașina care mă ducea direct la lucru. Amuzant a fost când am văzut că un drum care pe aglomerație se face în 20 și ceva de minute, eu l-am făcut în 50!!1 There goes my 30 minute buffer, grr…

Ironia a făcut să ajung la lucru fix la ora la care ajung atunci când întarzii – atunci când plec cu 15 minute mai târziu decât de obicei. Atunci de ce truda mea m-am trezit mai devreme?!!11

The Annoying Copilot(s)

Yay, am terminat immediate-ul. Bleah, tre’ să pun mâna pe Gheba și să mai bag puțină geometrie. Surprinzător, la ăsta n-am stat 5 zile ca la celălalt celelalte. A da, și urăsc din suflet pluginu’ ăla SnapShots de pe wordpress.com!!11

Da’ să trecem la alte lucruri demne de urât, și anume “copiloții” care te sâcâie întruna. Cine-s ăștia? Sunt persoanele alea care deși n-au carnet comentează și dau indicații în trafic. De regulă, persoanele astea sunt femei. Dacă mă înșel îmi cer scuze, da’ pe bărbați de fiecare dată i-am văzut cool atunci când stăteau pe scaunu’ de lângă șofer. Mai puțin boșorogii, da’ ăștia au de comentat la orice nu numai la trafic.

La bărbați, treaba e simplă: keep it cool. Suntem calmi; se apropie cu 60 km/h la mai puțin de 1 m față de ăla din față – it’s cool, no problem – te încordezi un pic da’ ții gura închisă. Nu mai suntem în epoca Dacia “zâmbetu’ lu’ Iliescu” să-ți trebuiască 666 m când pui frână de la 10 km/h. Acum mai ai un ABS, un EBS, un CRT, un BRB, înțelegeți voi. Tot ce-ți trebe îi centura ca să nu dai botu’ de bord la o frână mai zdravănă. O depășire în siguranță da’ cu viteză destul de măricică – te ții de mâneru’ de sus, schițezi un zâmbet sau murdărești pantalonii, da’ nu scoți nici o vorbă. Relax.

Maică-mea – până să dăm “Rândunica” (așa cum numea taică-miu junghiu’ ăla de Dacie 1310) la casat – era aprigă pe scaunu’ din dreapta șoferului, da’ numa’ când era taică-miu la volan. Acuma s-a mai calmat. Eh, da’ nu numai ea era copilot activ, ci toate sunt cu gura pe șofer: “stai mai departe de ăla din față”, “vezi că depășești 50”, “auzi cum bate ceva?”. Și deși nu au carnetu’, ele știu cum se mănâncă șoferia și te bat la cap non-stop (pe lângă porția de acasă). Nu contează că tu conduci zilnic de 10 ani, ele știu mai bine când să dai prioritate la dreapta, când să depășești, când să semnalizezi și toate astea.

Apăi dacă nici familia și nici mașina nu ne lăsați (impropriu spus pentru că eu n-am nici familie și nici carnet) să le conducem, atunci ce suntem? Are we human or are we dancer? Eh?!

Despre pietoni: babele

*** Am scris despre șoferi și i-am făcut tâmpiți de multe ori, acum vine rândul pietonilor ***

Stația Piața Drumul Taberei (în trecut cunoscută sub numele de Moghioroș) este un loc propice studierii inconștienței umane, și aici mă refer la cea a persoanelor de peste 70 ani. Totodată, am observat că pe măsură ce îmbătrânești devii mai grăbit – cel puțin așa reiese din studiile mele.

Să analizăm o primă specie a pietonilor, și anume babele.

1. Baba nebună. Coboară lumea în stație și nu e trecere de pietoni decât la vreo 30 metri mai încolo și deodată vezi o babă – d-aia care de-abia își mai ține oasele unite, daramite bastonu’ și cărucioru’ – cum se avântă cu elanul unui ghepard pornit spre-o antilopă ca să treacă strada, în timp ce mașinile vin. Șoferii opresc cu scârț, înjură, claxoane, tot tacâmul – ea este stăpână pe situație și continuă să meargă cu vânjoșism, cam cu viteza unui bebeluș; de fapt nu, mai lent.

2. Baba nehotărâtă. Să treacă, să nu treacă? Stă destul de mult în dreptul trecerii de pietoni, dă impresia că nu trece, așteaptă… așteaptă, și când mașinile sunt la vreo 5 metri de ea, ZBANG! o zbughește pe trecere, că doar e dreptul ei – trecere de pietoni, bă, animalule! – și-ți scoate ochii cu asta în timp ce tu d-abia mai poți respira după imensa frână pe care ai pus-o pentru a nu priva un azil de un client… Odată, una d-asta a pățit-o cu tramvaiu’, iar inerția unui tramvai este mai mare decât a unei mașini mici; noroc că n-a fost grav, doar și-a spart un pic capu’ și câteva vânătăi, da’ cre’ că i-a venit mintea la loc.

3. Baba nepăsătoare. Este ruda apropiată a babei nebune, dar traversează folosind trecerea de pietoni. Când e roșu! Ea trece fără să se grăbească însă, doar e trecere, nu? Ea de multe ori împrumută înușiri fie de la “baba nehotărâtă”, fie de la “baba nebună”.

4. Baba iresponsabilă (via andrei). Asta nu vine singură la pachet, ci are și un pui de om după ea. Cu toate astea, are o formă mai aparte de daltonism, în sensul că nu distinge cărucioru’ de puradel, și astfel o taie prin intersecție – semaforizată, nesemaforizată, pe trecere, pe lângă trecere – trăgând “micul bagaj” după ea. Iar ăla micu’ se pare că suferă de un mic stockholm syndrome pentru că se pare că nu se opune deciziilor batroanei…

5. Baba terorist-sinucigaș (via taktu). in recenta-mi calatorie in turcia am descoperit o noua categorie: baba terorist-sinucigas. dansa sare de pe trotuar urland “Allah Ackbar!!!!” si se repede in plina intersectie spre cel mai apropiat grup de masini. de obicei e dotata cu nepot si ginere, batic si pulover pe 40 de grade.

Toate acestea mă duc cu gândul la două chestii, și anume:

1. la un banc care zice așa:

O babă mergea pe bicicletă. Un polițist o vede și-o-ntreabă: “Încotro, mamaie?”. “La cimitir.” răspunde bătrâna, la care polițistu’ o întreabă: “Și bicicleta cine ți-o aduce?”.

2. un clip de pe youtube la care am râs mult: