Tag Archives: tempus fugit

Tempus fugit II

Nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpu’ anu’ ăsta. Din martie (sau aprilie) până acum țin minte doar că am cerut-o pe Teo, că mi-am cumpărat altă electrică și… cam atât. Ca să nu mai spun că din ianuarie și până acum, timpu’ a trecut de parcă au fost doar câteva săptămâni. Și uite așa trece anii și pe măsură ce îmbătrânești timpu’ prinde viteză și ce lași în urma ta? Investești tot timpu’ ăsta în ceva, în cineva, în lucruri care contează?

Am ajuns – acum vorbesc în dreptu’ meu – să trăiesc doar pentru aici și acum, one day at a time, nu cu cine știe ce perspectivă, dar nici fără provizii pentru viitor. Sunt blocat în activități zilnice pe care le păstrez cu sfințenie. Dacă mă sună un prieten să-mi ceară ajutoru’ rar se întâmplă să-l aleg pe el atunci când sunt programat la săptămânala activitate X. “Dau cu sapa” 8(+) ore pe zi la lucru, iar timpu’ care-mi mai rămâne de la 7(+) pm încolo îl folosesc în principal pentru mine – stau pe net, mă odihnesc sau fac alte chestii de genu’ ăsta care mă au pe mine în prim-plan. Lucru’ ăsta mă cam sperie pentru că dacă acum când am posibilitatea de a face multe lucruri, de a investi, eu o frec aiurea, atunci ce voi face la 50-60 ani (dacă apuc) când o să-mi scârțâie încheieturile?

Așa că mi-am propus un mic exercițiu care să m-ajute să investesc în lucrurile care contează – unul din ele fiind oamenii. Dacă nu te înconjori cu prieteni, atunci o să-ți fie greu; la fel cum și reversul este valabil, dacă nu știi să fii un prieten adevărat și atunci îți va fi greu. Revenind, m-am hotărât să îmbunătățesc relațiile cu prietenii mei, să mai tai din “me time” și să-l investesc în timp petrecut cu oameni – în crearea de noi relații și în întărirea celor existente. Când spun crearea de noi relații nu mă refer la pupatu’ în cur a oamenilor doar-doar de-oi obține un beneficiu de pe urma lor. Nu! Însă altfel este viața atunci când ai o “armată” de prieteni pe care poți să te bazezi, cu care să discuți, cu care să te sfătuiești… you get the point.

Anybody with me? Or like me?

P.S. Kiri este cel care m-a pus pe gânduri, lucru care m-a făcut să scriu articolu’ ăsta.

Tempus fugit

*** Parcă acum o zi era vineri seara ***

Nu ți se pare că parcă nu mai ai timp de nimic? Vrei să faci multe chestii, să vizitezi nu-ș’ ce țară sau oraș, ai un proiect în minte pe care vrei să-l pui în aplicare, vrei să-ncerci un experiment etc. Eu sunt unul dintre cei care vrem să facem multe multe chestii, da’ parcă timpu’ fuge de noi. Muncești 8 (!!) ore/zi (unii sunt mai zeloși și își permit chiar mai mult – omaigad!) și dup-aia doar prin oraș mai mergi sau într-un loc care să-ți asigure că în intervalul 11 PM – 3 AM vei ajunge acasă (Doamne ajută!).

Vreau să merg pe undeva prin lume, să mă plimb. Cre’ că Veneția ar fi primul loc pe care l-aș vizita. De ce? Habar n-am, ideea de oraș pe ape mă atrage. Dar asta implică bani, și în mod special TIMP. Păi unde să mai ai timp de plecat când am exagerat de multe idei de proiecte?

Proiecte, alte belele.. Multe idei, puțin timp, pe care să o pun în practică prima? Oare merită? Cât TIMP trebuie să investesc până să m-apuc de alt proiect? Da’ cu trupa cum rezolv? A da, trupa… alt lucru, pff! Când să strâng oamenii? Cât TIMP trebuie să investesc în scouting? Când o s-avem repetiții? Cine, ce o să compună?

Ca să nu mai adaug viața socială. Cre’ că pe asta trebuia s-o adaug la început. Hm.. și viața de creștin care presupune și ea un cumul (mai mare) de atenție acordat lui Dumnezeu.. și adunarea împreună a credincioșilor la biserică (nu spun că este povară, ba din contră îmi face plăcere, numa’ că și asta presupune TIMP)

Cam haotic creieru’ meu… de fapt, cam haotic sunt io de-obicei. Hm… poate și haosismu’ (ce bine sună, nu?) ăsta îmi mănâncă din TIMP. Sau poate că el e principalu’ factor. Hm…