Tag Archives: the marker

Piese obsedante din vara asta

*** Că tot am văzut că e la modă pe bloguri să faci un top cu melodiile ascultate, am zis să intru și io în turmă ***

Disclaimer: melodiile nu sunt apărute neapărat în vara 2009.

  1. Dream Theater – The Shattered Fortress. Piesa conchide suita lu’ Portnoy referitoare la cei 12 pași ai Alcoolicilor Anonimi. Trecerile de la o temă la alta sunt făcut foarte bine și se îmbină perfect, un lucru de așteptat de la asemenea giganți ai prog-ului.
  2. Demon Hunter – Sixteen. Anu’ ăsta se poate numi anu’ “Demon Hunter” pentru că de prin mai până acum asta am tot ascultat și ascult. Asta e prima piesă pe care am ascultat-o pe îndelete și care m-a făcut să vreau mai mult. Începutu’ face toată piesa.
  3. Demon Hunter – Summer of Darkness. Parcă-mi vine și mie să urlu “This is not my life etc.”. Îmi plac răgetele lu’ Ryan, sună plin și puternic. Nu mai vorbesc de instrumente… răutate la maximum! :D
  4. Dream Theater – Beyond This Life (varianta de pe Live At Budokan). Piesa nu iese cu nimic în evidență pe album. Este încă o piesă bună de la DT. Ceea ce o face specială la Budokan este momentul de la mijloc când deviază de la melodia originală, continuă cu un moment de improvizație și revin înapoi la melodie. Jos pălăria. A da, mai este și momentu’ în care Portnoy scuipă apa pe cinel, se ridică în picioare și dă cu ură în el. Priceless.
  5. Muse – Citizen Erased. Ce să mai, flageoleți, 7-string și voce super.
  6. Serj Tankian – The Sky is Over. Îmi place stilu’ lu Serj, iar vocea este foarte mișto… pe album. Din păcate live o cam face de urs (cum ar zice unii).
  7. The Marker – Break This Cage. Probabil îi știți și din reclamele pe care le-am mai pus din când în când pe blog. Voce bună, instrumentiști buni, melodie puternică și un studio bun => o piesă care sună bine. Sună plin și modern așa că iată-i în top.
  8. Skydive – Aminte. Prima oară i-am auzit la un concert The Marker și le-am cumpărat EP-ul. Ardeleni băieții cu un sunet modern. Piesa asta mi-a plăcut cel mai mult. Mai e una da’ nu-i știu nici numele și nici nu a fost făcută publică (decât la concerte probabil).
  9. Firma – Important. Aici intrăm în vechituri de pe vremea lu’ Atomic, nu? Mood-ul și vocea lu’ Rocca sunt aceleași pe care le știm (sau nu?) și mie personal îmi place stilu’. Ce-mi mai plac la melodia asta sunt chitara și bass-u’ fretless.
  10. Drowning Pool – Bodies. Prima oară am auzit-o la un filmuleț de pe Youtube care era îl parodia pe Benny Hinn. Inițial am crezut că-i a lu’ Korn, da’ dup-aia am aflat de ăștia. O piesă tipic nu-metal, violentă și care te ajută când ești nervos :D .

Voi aveți vreo piesă pe care ați ascultat-o în vara asta și v-a obsedat plăcut în mod deosebit? Aruncați un comentariu.

Shameless advertising: Cerbul de Aur

*** Iar eu, făcând reclamă trupei The Marker ***

Toată lumea știe de Cerbul de Aur, festivalul de muzică ținut anual în Brașov. Ei bine, a venit și rândul băieților de la The Marker să urce pe scena respectivă. Au trecut cu brio de preselecție și sperăm să se califice și în finală.

Tot la Ze Goldăn Steg vor cânta și o piesă nouă (din punct de vedere al lansării) – If You Didn’t Love Me – piesă înregistrată împreună cu cvartetul Capriccio, cvartet în care cântă nevasta lu’ Fil (ea este fata aceea frumoasă care stă pe contrab…ăă… violoncel). Așa că acum aveți 2, ba nu, 3 motive ca să votați The Marker + Capriccio la Cerbul de Aur:

  • Cântă nevasta (pe nume Gabi) lu’ Fil a.k.a. taktu
  • Cântă The Marker
  • Cântă cvartetul în care cântă Gabi (mă rog, o parte din el, că așa-i regulamentu’)

Așa că miercuri 2 septembrie ora 20 dați drumu’ la TV sau faceți o tură până la Brașov și votați-i!

Uite și un mesaj de la copchii:



Reclamă shameless sănătoasă. 4 dintr-un foc… Ce băiat drăguț sunt…

Numa numa

*** Trebuie să recunosc faptul că sunt dezamăgit și neinteresant de actuala muzică românească – definită în 90% din cazuri de haus și dens – și prefer s-ascult cam orice altceva. ***

Probabil că-l știți pe Dan Bălan. Da, da, tipul ăla cu “Ma-e-la-hiii ma-e-la-hooo” de la O-zone. Ei bine, melodia nu este nouă, dar io acum am aflat de ea și o cam ascult de-o oră și ceva în continuu. Este vorba de “Despre tine cânt”. Am ascultat-o din obiceiul pe care-l ca atunci când dau de un filmuleț de iutub embedded pe o pagină să-i dau play. Așa am făcut și acum și pe măsură ce piesa mergea mi se îmbunătățea și impresia despre ea, iar când am ajuns la bridge dădeam din cap ca ăia de la preselecția de la Cerbul de Aur când au început The Marker să cânte (mai pe la sfârșit așa). Oricum, îmi place foarte mult piesa. Piesa puteți să o găsiți aici. Presimt că iar o să mă apuce o obsesie gen Switchfoot – Dare You To Move sau Delirious? – Obsession, melodii pe care le-am ascultat cel puțin 2 zile în continuu.

Și pe final, un clip pe care l-am văzut prima oară acum mulți ani și la care am râs foarte mult. Spoiler: partea penală e pe la sfârșit, cam pe la 3:40 .

Concert

*** Nu-i vorba de The Marker, Skydive, Level7even sau Proconsul, nici măcar de Guță ***

Stăteam aseară frumos în pat și încercam să adorm când deodată aud niste bași foarte puternici. Mă uit pe geam, erau și lumini… ce mai, un concert autentic. Lăsând la o parte metafora, vorbesc despre ploaia de aseară.

Băiet fiind, păduri cutreieram, well… not really, dar îmi plăcea ca atunci când era furtună să stau pe balcon și să văd fulgerele și să aud tunetele, în ciuda panicii care o apuca pe mama (haha, fobiile astea…). Așa a fost și acum, numa’ că nu m-am dus pe balcon din cauză că stăteam prea confortabil. Stăteam în pat, mă uitam la acest concert al naturii (mamă ce metafore :) ), și mă gândeam când vedeam fulgere unu’ după altu’ la potențialii epileptici care probabil că băleau uitându-se pe geam, și totodată eram – așa cum zic americanii – in awe.

Am stat și m-am uitat până am adormit. Și când te gândesti că biletele au fost moca :D . Thanks Dad.